Spre sfârșitul verii, aproape în fiecare seară vedem, de ani buni, reportaje TV cu mistreți distrugând culturile agricole, în special porumbul, dar și țărani cu fețe triste și, deseori, schimonosite de muncă și de trecerea anilor, cerând public autorităților să aibă milă și respect față de munca lor.
Cu trei ani în urmă, citindu-mi plângerea ce se referea la faptul că mistreții îmi distruseseră grădina (satul Hârșa), doamna Rodica Paraschiv, președintele Consiliului Județean Prahova la acea vreme, m-a asigurat (pe adresa mea de e-mail) că, citez: (...) "Legea, în forma actuală, este inaplicabilă. (...) s-au făcut demersurile necesare pentru ca legea respectivă să fie modificată...". De ani buni, primari de comune și președinți de Consilii Județene caută (dar se fac că nu găsesc!) soluții pentru ca mistreții să nu le mai distrugă culturile proprietarilor.
Domnilor edili, nu vă mai chinuiți să deschideți o ușă care-i deja dată de perete, veniți în satul Hârșa (Prahova) și țăranii de aici vă vor da soluția: reduceți numărul mistreților, așa cum era cu 10-15 ani în urmă, și asigurați-le acestora suficientă hrană. O dată ce aceste două cerințe vor fi îndeplinite (atât pe hârtie, cât și pe teren!), mistreții vor sta liniștiți și sătui acolo unde le este locul: PĂDUREA.
Mi-amintesc, stimați cititori, cum din puținul porumb adunat de pe "lotul ajutător'", biata mea mamă oprea o parte pentru mămăligă (pentru că la țară nu se găsea mereu pâine), iar cu restul, creștea păsări și un porc pe care-l ținea legat cu o frânghie de un picior și de un copac (ca să țină umbră). Și pentru ca să nu râme terenul care-i era destinat, îi băga porcului sârmă-n nas (rât).
Ing. ALEXANDRU DUMITRU - e-mail: joc_matematic@yahoo.com