- Sistemul de învățământ este deja un eșec național, dacă ne gândim că românii cheltuiesc cel mai puțin pe cărți din toată UE - în medie, 3,15 euro pa an, față de 12,5 euro în Ungaria, de pildă, și că un sfert dintre tinerii între 24-30 de ani, nici nu muncesc, nici nu învață, ceea ce ne plasează pe locul patru în UE la acest nedorit parametru. Dar unde să învețe copiii României, când însuși ministrul educației, Liviu Pop, le-a recomandat părinților să nu-i ducă la școli care nu au aviz de funcționare? Cum 80% din școli sunt în această situație, rezultă că doar 20% din copii ar trebui să meargă la școală. Este concluzia logică a unei declarații aberante, făcute de un ministru depășit de exigențele funcției, membru al unui guvern preocupat de stadioane, mai mult decât de școli. Mai iresponsabil și mai slab pregătit decât oricare dintre antecesorii săi, ministrul PSD, Liviu Pop, nu s-a ocupat nici el de școli, ci aproape exclusiv de epurarea politică a inspectoratelor, demițând prin fax 13 inspectori generali, numiți prin concurs de guvernele anterioare. Potrivit presei, ei vor fi înlocuiți de oameni aleși personal de ministru, fără implicarea departamentelor de evaluare sau resurse umane. Și aceasta, după ce, imediat după alegeri, PSD i-a readus pe funcții pe directorii de școli care căzuseră la concursul organizat de guvernul Cioloș, asigurându-se, astfel, că tot clientela partidului domină funcțiile de conducere din educație, reforma fiind deja îngropată de guvernul Ponta, după masacrarea Legii educației, prin ordonanță de urgență. Totul pentru a salva mediocritatea și impostura clientelei politice, protagonistă a scandalurilor de plagiat. Nu ne mirăm deci că, la început de an, elevii din clasa a V-a nu au manuale - cu excepția, desigur, a manualului de sport! Politizarea excesivă, clientelismul și incompetența managerială nu pot duce decât la compromiterea generațiilor aflate acum în școli și facultăți, în plină eră a economiei bazate pe cunoaștere. O eră în care România nici nu a intrat și, atâta vreme cât este guvernată de politruci semidocți, nici nu va dori să intre.
- Sărbătorirea centenarului Marii Uniri în 2018 se anunță marcată de festivism, lipsită de proiecte relevante pentru națiune și umbrită de atitudinea provocatoare a UDMR. Riscăm oare să ratăm acest moment istoric?
- În nici un caz centenarul nu va fi salvat de guvernul Tudose, cu un ministru al culturii provenit din presa tabloidă și cu un deficit bugetar care s-a triplat în ultimele opt luni. Bani pentru proiecte de anvergură nu vor fi, iar proiecte de calitate nu are cine alege. Este de-a dreptul comic să citești în programul PSD, despre proiectul unei "autostrăzi culturale", între cele trei provincii istorice, în condițiile în care construcția unei autostrăzi rutiere care să lege Vechiul Regat de Transilvania s-a dovedit un eșec al tuturor guvernelor post-decembriste. Vom întâmpina, deci, centenarul Marii Uniri mergând la Alba Iulia pe aceleași drumuri ca în vremea lui Ceaușescu. Cu PSD și ALDE blocate într-o retorică naționalistă fără acoperire, și depășite de problemele economice pe care le-au generat, singura dezbatere pe tema Marii Uniri i s-a datorat liderului UDMR, Kelemen Hunor, care, într-o Europă fără frontiere interne, a ținut să reînvie concepția anacronică și urât mirositoare a incompatibilității între interesele maghiarilor și interesele românilor. Deasupra acestei provocări planează umbra lui Putin, căci Rusia a stimulat tot timpul tensiunile interetnice în Transilvania, chiar dacă atitudinea liderului UDMR este dictată prin intermediarul Kremlinului de la Budapesta, Viktor Orban. Cât de uniți vom ști să fim în fața amenințării rusești, în condițiile în care o mare parte a populației nici nu este conștientă de ea? Greu de spus, mai ales că ultima sută de ani ne-a dus de la Brătianu la Tudose și Dragnea, grație, desigur, celor 45 de ani de comunism, care ne-au distrus elitele, mai drastic decât cele cinci secole de dominație otomană. Dacă perseverăm în această direcție, ar trebui să ne îngrijoreze mai puțin sărbătorirea, probabil neadecvată, a evenimentului de acum o sută de ani, cât soarta țării în următoarea sută de ani. Dar pentru salvarea unei Românii capturate de corupți, ostilă față de elitele autentice și indiferentă la exodul forței de muncă, nimeni nu a prezentat până acum un proiect viabil.