Oricât i-ar pasiona pe copiii de azi jocurile pe computer, cărțile ilustrate pentru ei rămân unul din sectoarele editoriale profitabile. Și asta, cred, fiindcă părinții și bunicii lor au crescut cu aceste povești pe hârtie, își amintesc încântarea pură cu care asociau textul cu imaginile, posibilitatea de a pătrunde într-un spațiu fermecat pe această cale. Mai mult, au învățat să citească de plăcere pe cărțile copilăriei și chiar dacă acum au prea puțin timp și bani pentru propriile lecturi, de dragul celor mici din familie sunt dispuși să cheltuiască pe cărți de povești, amintindu-și cât de benefice au fost în evoluția lor. După 1990, având în vedere cererea, au apărut mai multe edituri specializate în literatură pentru copii, concurând pe piață prin condiții grafice și tipografice excepționale, să tot ai de unde să alegi. S-au umplut librăriile și târgurile de carte cu ediții somptuoase din clasicii genului - Frații Grimm, Andersen, Lewis Carroll, Collodi, Ispirescu, Creangă etc. dar și din autori români contemporani. Numărul titlurilor destinate de ei copiilor e în continuă creștere și se vorbește de o adevărară renaștere a genului, cu profesioniști specializați (în ce-i privește pe graficieni, se pare că puștilor de azi nu le mai plac ilustrațiile realist-drăgălașe, fantezia lor funcționează mai bine în teritorii suprarealiste, în stilizări ghidușe sau grotești). Având în vedere succesul de piață, mulțimea ofertelor străine și autohtone, calitatea lor literară, și alți editori (Vellant, Curtea Veche, Nemira, Polirom, Litera ș.a.) au înființat, mai demult sau mai recent, colecții de cărți pentru copii. Cea mai nouă e Humanitas Junior, coordonată de Justina Croitoru, în care au apărut până acum, pe lângă traduceri noi din "Micul Prinț", "Alice în Țara Minunilor", "Aventurile lui Cepelică", seria cu "Habarnam" a lui Nikolai Nosov (favoritul meu din copilăria intoxicată cu literatură sovietică), și "Apollodor"-ul lui Gelu Naum - tot cărți care nu încetează să încânte generație după generație. Soartă fericită pe care o prevăd și volumului pe care vi-l recomand azi, cu textul și ilustrațiile unei debutante-remarcabile, Ana Alfianu. Care reușește să intre cu naturalețe (fără să dea nici o clipă impresia de fals, de "prosteală" a tonului pe care o au adulții când se copilăresc) în mintea unui băiat de 10 ani, plecat într-o călătorie plină de aventuri fantastice spre Cetatea Sufletelor, unde speră să-și regăsească bunicul iubit. Pe parcursul drumului întâlnește tot felul de creaturi uimitoare, de la care are de învățat (fără urmă de didacticism și predici) cum se poate vindeca dorul și tristețea prin bunătate și încredere în ceilalți. Ilustrată cu desene de o frumusețe la care doar cei înzestrați din naștere, dar și cu o cultură vizuală bogată ajung, "Val și Cetatea Sufletelor" e o carte ce-i poate emoționa deopotrivă și pe cei ce nu mai sunt de mult "juniori".