Cele 12 magnifice (2)

Gilda Fildan
- Topul celor mai puternice alimente, în lupta cu bolile -

6. Citricele

Când vorbim despre citrice, toată lumea se gândește la vitamina C. Însă pe lângă ea, aceste fructe delicioase conțin și aproape două sute de compuși anticancerigeni.
Informații despre nutrienți - Cercetările din ultimul timp au condus la concluzia că vita­mi­na C acționează mai rapid decât alți antioxidanți, cum ar fi vitamina E și carotenoidele. De aseme­nea, în citrice se găsesc pectine, o categorie de fibre solubile care nu doar că ajută la eliminarea colesterolului din organism, dar reduc și infla­ma­țiile, încetinind pe această cale dezvoltarea celu­lelor maligne. Cu toții știm că roșiile sunt princi­palul nostru furnizor de licopen, dar și grepfruitul roșu (atenție: numai cel roșu!) ni-l oferă în cantitate considerabilă. Apoi, la fel ca lămâile și limetele, toate soiurile de grepfruit, indiferent de culoarea lor, conțin limonen și limonină - două sub­stanțe care activează o anumită proteină, blocând astfel estra­diolul, un hormon im­plicat în apariția can­ce­rului mamar. Iar portocalele sunt singurele care au în compoziția lor hesperidina, aptă să scadă colesterolul "rău" LDL și să crească nivelul celui "bun" HDL.
Cum se valorifică mai bine - Citricele (și sucurile stoarse din ele) sunt minunat de gustoase și atât de sănătoase, încât ar trebui să căutați noi posibilități de a le include în meniul dvs. Puneți felii de portocală sau grepfruit pe salate ori pe felurile trase la tigaie, amestecați suc de lămâie în ceaiurile de plante, întindeți gem de portocale (preferabil, cu cât mai puțin zahăr) pe pâinea prăjită de la micul dejun.
Cum maximizați beneficiul - Gemurile și sucurile cu pulpă prezintă marele avantaj că în ele se regăsește fructul în întregime, inclusiv frag­mente de coajă și bucățele din pielița albă de dedesubtul ei. Deși nu foarte plăcute la gust, aceste părți ale fructului sunt bogate în pectină, limo­noide, hesperidină și alți compuși bioactivi. De aceea, când vi se face poftă de un suc de citrice, alegeți unul cu pulpă, și când mâncați un fruct proaspăt, nu îndepărtați complet pielița albă.
Alte sugestii de consum - Este de reținut că în grepfruit există atât furocumarine, cât și naringine, iar combinația lor blochează descom­punerea și evacuarea anumitor preparate farma­ceu­tice, consecința fiind intensificarea acțiunii acestora până la un prag ce poate deveni periculos. Întrebați-vă doctorul dacă rețeta pe care ați pri­mit-o cuprinde cumva medicamente incompatibile cu grepfruitul sau cu sucul lui.
Și, în sfârșit, nu uitați de principiul diversității: mâncați citrice de toate soiurile, formele și culo­rile, nu vă fixați preferințele la un singur fruct.

7. Ghimbirul

Rădăcina de ghimbir a fost prețuită și întrebuințată ca remediu încă în medicina tradițională chineză. Și în zilele noastre, multe persoane își alină cu ea grețurile de dimineață sau răul de călătorie. Însă virtuțile ghimbirului trec cu mult dincolo de calitatea de a ne liniști stomacul.
Informații despre nutrienți - Ghimbirul ne vine în ajutor cu o mulțime de compuși anti­inflamatori, care inhibă activitatea enzimei COX-2, cu rol în transmiterea senzației de durere. Astfel, el reușește să combată anumite simptome ale artrozei. Însă, dacă ne gândim la faptul că inflamațiile existente în organism pregătesc terenul pentru boli mult mai grave, cum sunt cele maligne sau maladia Alzheimer, ne dăm seama de importanța inhibitorilor de COX-2.
Cum se valorifică mai bine - Nu aveți nevoie de o cantitate prea mare de ghimbir pen­tru a-i simți efectul terapeutic. Sunt suficiente cam 30 de grame pe zi, cu care se pot condi­menta, de exemplu, niște legume trase la tigaie sau o mâncare cu carne marinată. Dacă vreți să obțineți o ameliorare imediată a răului de călă­torie, luați un sfert de linguriță de rădăcină crudă. Ghimbirul confiat și siropul de ghimbir se con­sumă cu mai multă plăcere, dar nu sunt indicate, din cauza adaosului de zahăr.
Cum maximizați beneficiul - Când pre­parați un ceai, radeți mărunt ghim­birul, înainte de a-l pune în apa clocotită. Gustul infuziei se poate îmbunătăți cu puțină zeamă de lămâie și miere (sau un îndulcitor de ștevie).
Alte sugestii de consum - Ghim­birul își păstrează mare parte din calități și atunci când este uscat și transformat în pulbere sau administrat sub formă de capsule. O altă variantă ar fi și ginger-ale, berea de ghimbir, numai că trebuie citită cu atenție eticheta, fiindcă de multe ori această băutură carbogazoasă nu conține nici măcar o urmă de ghimbir.


8. Plantele din familia labiatelor

Este o familie care cuprinde sute de plante, cele mai cunoscute fiind menta, dar și unele întrebuințate frecvent drept condimente în bucătărie, de pildă busuiocul, rozmarinul, cim­brul, oregano, lavanda, salvia și roinița.
Informații despre nutrienți - Cu aroma și gustul lor plăcut, aceste plante sunt consumate de obicei sub formă de infuzii, constituind remedii tradiționale pentru liniștirea stomacului. Multe din ele conțin substanțe energizante, ce au un efect similar cu al cofeinei și, astfel, constituie o alternativă demnă de luat în seamă la cafea sau ceai. Altele, ca roinița și lavanda, sunt sedative și asigură o protecție eficientă a inimii, datorită unui grup masiv de compuși antioxidanți.
Dar cea mai interesantă calitate a labiatelor este aceea că ele împiedică descompunerea ace­til­colinei, un neurotransmițător care acționează la nivelul creierului, mijlocind trimiterea mesa­jelor de la o sinapsă la alta. Dacă aceste mecanis­me funcționează perfect, avem șase să ne păstrăm agerimea minții până la o vârstă înaintată. Iată, deci, un motiv întemeiat pentru a folosi mai des în bucătărie plantele din familia labiatelor.
Cum se valorifică mai bine - Fiindcă este de presupus că nu doriți să vă neglijați creierul, vă sfătuim să beți zilnic câte o cană de ceai din­tr-un amestec de plante (mentă, rozmarin, bu­suioc, cimbru și orice vă mai place din categoria labia­te­lor). Pe lângă deliciul gustului, vă veți aprovi­ziona astfel cu un cocteil de substanțe care prote­jează acetilcolina.
Cum maximizați beneficiul - În timp, vă veți întocmi singuri rețeta preferată, în funcție de aromele care vă atrag mai mult. Puneți plantele într-un ibric cu apă clocotită și infuzați-le 10-15 minute.
Alte sugestii de consum - În cazul când aveți în grădină sau vă puteți procura plante proaspete din familia labiatelor, tăiați-le mărunt frunzele și apoi adău­gați-le la diverse salate. De asemenea, ele pot fi un condiment ideal pentru nu­me­roase feluri de mâncare. Sau introduceți-le într-un săcu­leț de tifon și cufundați-le în apa în care vă îmbăiați. Multe din substanțele care împiedică des­compunerea acetilcolinei pătrund în organism și prin piele.

9. Nucile

Din aceeași categorie de alimente fac parte nucile braziliene, macadamia și nucile pecan. Toate sunt sănătoase datorită conținutului de fibre, acizi grași nesaturați și aminoacizi (în primul rând arginină). Totuși, nucile clasice (Ju­glans regia) se disting prin proprietățile lor deosebite.
Informații despre nutrienți - Ați remarcat vreodată asemănarea frapantă dintre jumătatea de nucă și creierul uman? Coincidență sau nu, există puține alimente capabile să contribuie în aseme­nea măsură la buna funcționare a centrului nostru de comandă. Nucile sunt o sursă bo­gată de serotonină, un neurotrans­mițător grație căruia ele au un pronunțat efect antidepresiv. Ca remediu pentru de­presiile sezo­niere, puteți utiliza uleiul de nucă, în combinație cu șofranul. Totodată, nucile ne asigură un aport con­sistent de acizi grași Omega-3, care previn îm­bolnăvirea inimii și reduc inflamațiile.
Cum se valorifică mai bine - Le puteți folosi ca gustare, în loc de biscuiții sărați sau dulci. Se pot pune în salate, paste, legume, müsli. Gustul lor se armonizează perfect cu ciocolata (și cu înghețata, însă pe aceasta nu v-am recoman­da-o, fiindcă este mai puțin sănătoasă).
Cum maximizați beneficiul - Există per­soane care consumă nucile ca ajutor pentru con­trolul greutății corporale, afirmând că trei nuci consumate înainte de masa de prânz le reduc sen­sibil pofta de mâncare. Ceea ce nu este exclus, deoarece serotonina conținută în ele transmite pro­babil creierului semnalul de sațietate. Toto­dată, și uleiul de nucă merită toată atenția. Gătiți cu el sau puneți-l în sosurile pentru salate.
Alte sugestii de consum - Nucile sunt foarte sănătoase - însă ele sunt niște alimente cu multe grăsimi și densitate calorică mare. De aceea, chiar dacă vă plac, abțineți-vă de la exagerări. Ca să nu aveți probleme, mul­țumiți-vă cu un pumn de mieji, ca gustare între mese, ori câteva nuci tăiate mărunt și presărate pe mân­carea din farfurie.

10. Rodia

Întrebuințată ca leac tradițional cu vechi­me de secole în Orientul Mijlociu, Iran și India, rodia ne oferă o bogăție de principii bioactive, ce servesc la prevenirea cancerului, a afecțiunilor inimii, ca și la ameliorarea simp­tomelor uneori chinuitoare ale menopauzei.
Informații despre nutrienți - La fel ca numeroase alte fructe și legume, rodia este o sursă generoasă de antioxidanți. Însă calitatea polifenolilor ei îi conferă o însemnătate specia­lă, fiindcă printre ei se numără și unii identici cu "superantioxidanții" din cafea, ceai și ciocolată. Mai multe studii au atestat faptul că rodia izbutește să readucă la normal valorile crescute ale colesterolului.
Dar și mai important decât potențialul anti­oxidant remarcabil al acestui fruct este conți­nutul său de fitoestrogeni. Într-o jumătate de rodie se găsește deja o cantitate de estrogen egală cu doza zilnică prescrisă unei femei în cadrul terapiei hormonale de substituție. Me­dicii recomandă frecvent terapii de acest gen femeilor aflate la meno­pauză, care au de suferit din pri­cina simpto­melor specifice. În­tr-ade­văr, rodia furnizează o întreagă paletă de hormoni vegetali ase­mănători cu cei din orga­nismul uman, din­tre care doi au atras în mod deosebit atenția specialiș­tilor. Este vor­ba despre alfa și beta estra­diol. Și, dincolo de efectele ime­diate, să nu uităm că fito­estrogenii ajută la pre­venirea apariției can­ce­rului.
Totodată, rodia combate cu succes patolo­giile reunite sub denumirea de sindrom meta­bolic, de exemplu diabetul și supraponde­rali­tatea. Există chiar și o dietă bazată pe fructul de care vorbim. În cartea lor intitulată "Pome­granate - the Most Medicinal Fruit", medicii americani Robert Newman și Ephraim Lansky precizează că rodia poate re­du­ce surplusul de greutate corporală, datorită ac­țiu­nii acidului punicic prezent în compoziția ei.
Cum se valorifică mai bine - Multor per­soane le este dificil să desfacă o rodie proas­­pătă, fără să împrăștie o parte din ea prin toată bucătăria. În asemenea situații, sucul co­mercializat în sticle sigilate poate reprezenta o alternativă practică. Dacă nu-l veți găsi în ma­gazinele naturiste, cu siguranță îl puteți pro­cura de pe internet. Cu condiția să fie preparat corect, sucul ar putea fi chiar mai sănătos decât fructul însuși, deoarece se presupune că pro­ducătorii îl extrag din rodia întreagă, cu tot cu coajă și sâmburi, respectiv, acele părți unde se concentrează majoritatea polifenolilor.
Cum maximizați beneficiul - Deși sunt la fel de eficiente ca o terapie de substituție hormonală, rodiile n-o pot înlocui nicidecum. Te­rapia hormonală este standardizată, adică pacienta știe exact ce doză pri­mește dintr-un hormon anume. N-aveți garanții de acest fel atunci când mâncați o rodie. Prin urmare, în cazul că ur­mați deja un trata­ment hormonal, întrebați-vă medi­cul dacă riscați să aveți probleme, consumând su­plimentar și un fruct. O rodie sau un pahar mai mic de suc ar trebui să fie în ordine, dar feriți-vă de exagerări, deoarece aveți de-a face cu cea mai abun­dentă sursă de sub­stanțe cu acțiune asemă­nătoare estrogenului.
Alte sugestii de con­­sum - În ultimul timp, sunt scoase pe piață din ce în ce mai multe suplimente nutriționale bazate pe ex­tractul de rodie. Calitatea lor variază și ele pot conține cantități importante de fito­estrogeni. De aceea, ar fi prudent să consultați medi­cul, înainte de a vă decide să luați un astfel de supliment.

11. Ardeii

Specia Capsi­cum, din familia So­la­naceae, numără o multi­tudine de so­iuri, de la ardeii foar­te iuți, până la cei grași, cu gust dul­­ceag, și la gogo­șari. Deși înrudite, aceste legume se deo­­sebesc în­tre ele în privința uti­lității lor te­rapeutice. Ar­deii iuți ne aju­tă la slăbit, protejează stomacul, sunt de folos la răceli și combat durerile pro­vocate de artroză. Ardeii grași, în schimb, sunt adevărate super­sta­ruri în ce privește conți­nutul de antioxidanți și, de aceea, reprezintă un aliat valo­ros în prevenirea bolilor de inimă și a cancerului. Și unii, și ceilalți, sunt atât de sănă­toși, încât n-ar trebui să lip­sească nicio zi din hrana dvs.
Informații despre nutrienți - Calitățile curative ale ardeilor iuți se datorează, în mare măsură, capsaicinei, sub­stanța de la care provine gustul lor iute. Ea obstruc­ționează transmiterea semnalelor dureroase și, în acest mod, poate diminua suferințele pacienților cu artroză. Când mestecați o teacă de ardei iute, capsaicina stimulează producția de endorfine (care nu sunt altceva decât niște analgezice naturale), îmbunătățește circulația sangvină și chiar grăbește arderea grăsimilor. Dacă sunteți răciți, "pipărușii" vă ajută să eliminați excesul de lichide din corp, fluidizând mucusul din bronhii, făcând nasul să curgă și ochii să lăcrimeze.
Și ardeii grași conțin capsaicină, dar într-o concentrație mult mai mică. Principala lor calitate este alta: cantitatea enormă de antioxidanți. Iar cei de culoare roșie ne furni­zează o doză de vitamina C considerabil mai mare, com­parativ cu cei verzi. Mâncând o jumătate de cană de ardei roșii tăiați în bucățele, obțineți 142 miligrame de vitamină C, ceea ce echivalează cu cifra spectaculoasă de 236% în raport cu doza zilnică recomandată. Totodată, un ardei acoperă aproximativ jumătate din necesarul zilnic de beta­caroten și alți antioxidanți indispensabili pentru sănătatea inimii, cum sunt beta criptoxantina și licopenul.
Cum se valorifică mai bine - De regulă, noi con­sumăm prea puțini ardei pentru a putea să beneficiem pe deplin de însușirile lor terapeutice. Din fericire, ei pot fi lesne adăugați în cele mai felurite rețete. Cei iuți repre­zintă, de pildă, o completare perfectă la toate preparatele asiatice sau mexicane, puternic condimentate. Ardeii grași se potrivesc de minune în supe, salate, combi­nații de legume trase la tigaie, ca și în deli­cioasele "fajitas", întâlnite în gastronomia texană și mexicană. Se pot și coace, pentru a le accentua gustul dulceag.
Cum maximizați beneficiul - Con­ținutul cel mai ridicat de vitamină C îl au legumele crude, însă pentru a elibera mai ușor betacarotenul, ele trebuie tratate termic. Ce-i de făcut? Alegeți o soluție de compromis: căliți ardeii numai puțin, iar nu până se înmoaie. Țineți seama și de faptul că o bună asimilare în organism a beta­carotenului și a celorlalte carotenoide nu se poate face fără un oarecare adaos de grăsime. Serviți ardeii copți ca salată, cu ulei de măsline. Dacă îi mâncați cruzi, puneți peste ei măcar o lingură de sos de avocado.
Alte sugestii de consum - Ardeii iuți sunt cu adevărat niște prieteni de nădejde ai sănătății noastre, dar, pe de altă parte, ei ne pot irita pielea și ochii. În cazul când aveți tegumentele mai sensibile, ar fi bine să vă puneți o pereche de mănuși de menaj atunci când îi tăiați. Iar după ce ați terminat, spălați-vă mâinile cu săpun, ca să vă asigurați că nu v-a rămas nicio picătură de zeamă pe degete. Dacă ați căpătat arsuri pe piele de la capsaicină, dr. Arthur O. Tucker, autorul lucrării Big Book of Herbs, vă recomandă să le tratați cu amoniac. Iar dacă vi s-a iritat mucoasa gurii, remediile indicate de el sunt votca (deoa­rece capsaicina este solubilă în alcool) sau produsele lac­tate. Caseina din lapte va îndepărta capsaicina de pe recep­torii durerii, aflați în cavitatea bucală.

12. Curcuma

Este una din componentele principale ale diverselor combinații de condimen­te cunoscute sub denumirea generică de curry. Producătorii de muștar o întrebuințează la rân­dul lor pentru a da pastei iuți o frumoasă cu­loare aurie.
Curcuma are în spatele său o istorie mile­nară ca remediu, fiind unul din leacurile de bază folosite în ayurveda, medicina tradițio­nală a Indiei. Dar și printre noi există destule persoane care declară cu mâna pe inimă că și-au alinat cu ea - și numai cu ea - durerile artrozice. De asemenea, cu toate că specialiștii nu au deocamdată la dispoziție dovezi știin­țifice definitive, se pare că ar putea fi utilă în prevenția cancerului, poate chiar și a maladiei Alzheimer.
Informații despre nutrienți - Curcuma își merită locul de onoare, alături de usturoi, ghimbir și rodie, întrucât dispune de o capa­citate uriașă de a veni în sprijinul sănătății noastre. Concentrația mare de curcumin, care este un inhibitor al enzimei COX-2, îi permite să combată durerile pacienților cu artroză mai eficient decât medicamentele de sinteză. Apoi, întocmai ca plantele din familia labiatelor, ea conține substanțe care împiedică descompu­nerea acetilcolinei. De aceea, numeroși ama­tori de curry pretind că îl consumă nu numai pentru că le place, dar și ca măsură preventivă contra declinului cognitiv. Iar studiile realizate în rândul populației indiene susțin această afirmație. Și fiindcă inhibitorii de COX-2 ac­ționează, totodată, și în sensul reducerii infla­mațiilor, curcuma este privită ca o mare spe­ranță și în prevenirea cancerului de colon.
Cum se valorifică mai bine - Inclusă în rețeta de curry, curcuma este nelipsită din gastronomia indiană. Însă, dacă nu sunteți deprinși cu ea, probabil o veți ocoli. Are un gust neobișnuit, iute și puțin amărui, însă mul­tă lume ajunge în final să iubească această aromă unică.
Dacă doriți să consumați regulat mai multă curcuma, începeți prin a condimenta cu ea carnea de pui și curcan, orezul, supele de le­gume ori sosurile pentru salate. Sau cumpăra­ți-vă o carte de bucate indiană, unde veți găsi nenumărate feluri de mâncare cu curcuma. Vi se va deschide în față un întreg univers de po­si­bilități nebănuite.
Cum maximizați beneficiul - Presărați curcuma peste legumele din familia crucifere­lor, cum sunt varza, conopida, broccoli sau var­za de Bruxelles. Cu prilejul unor experi­mente efectuate pe animale, cercetătorii au des­coperit că fenil-etil-izotiocianatul din cru­ci­fere, aso­ciat cu curcuminul din curcuma, blo­chează proliferarea celulelor maligne ale prostatei.
Alte sugestii de consum - Indiferent ce mâncare ați ales să condimentați cu curcu­ma, va trebui să presărați din belșug peste ea piper proaspăt măcinat. Astfel veți spori con­siderabil dispo­ni­bilitatea orga­nis­mu­lui de a asi­mila curcu­mi­nul.