Cele 12 magnifice (I)

Gilda Fildan
- Topul celor mai puternice alimente, în lupta cu bolile -

Dintre atâtea alimente cu minunate vir­tuți tămăduitoare, n-a fost deloc ușor să le alegem pe cele mai bune două­spre­zece (o listă "top-ten" ar fi fost prea scurtă). Cele prezentate mai jos se adresează unei ample palete de afecțiuni curente: Alzheimer, artroză, cancer, răceală și gripă, gută, boli cardiace, simptome ale menopauzei, rău de călătorie și încă multe altele. Și toate douăsprezece pot fi incluse relativ fără di­fi­cultate în meniul zilnic.
Poate vă veți întreba de ce, la anumite poziții, întâlniți nu un singur aliment, ci un întreg grup de alimente înru­dite. Explicația este că membrii unei asemenea "familii" posedă adesea proprietăți nu­tri­tive iden­tice. Așadar, nu v-am face deloc un ser­viciu, dacă l-am favoriza pe unul anume, exclu­zându-i pe mulți alții, la fel de merituoși. Există însă și un al doilea motiv: o hrană sănătoasă presu­pune obli­gatoriu varietate. De exemplu, este mai bine ca gustările noastre să cuprindă atât nuci, cât și alune, chiar dacă acestea din urmă ne oferă un aport ceva mai mic de acizi grași Omega-3 și sero­tonină. Cu atât mai mult, cu cât alimentele înrudite au în co­mun o serie de substanțe biologic active cu valoare terapeutică, dar totodată conțin, fiecare în parte, nutrienți cu eficacitate specifică. Printre legumele cu care se înrudește, usturoiul este, fără îndoială, cap de afiș, datorită compușilor de sulf ce întăresc sistemul imunitar și protejează inima. Pe de altă parte, ceapa conține un principiu activ valoros, care lipsește din usturoi: flavonoidul nu­mit querce­tină.


1. Leguminoasele

Puține alimente aflate oricând la îndemână vă pot oferi un asemenea amestec unic de nutrienți sănătoși, precum leguminoasele. Un consum re­gulat nu poate fi decât în avantajul dvs.
Informații despre nutrienți - Leguminoasele au o reputație excelentă, deoarece sunt bogate în pro­teine și sărace în grăsimi. Aceasta le recomandă drept o alternativă salutară la sursele de proteine ani­male, cum este carnea roșie. În plus, ele au un conținut ridi­cat de fibre solubile, ceea ce ajută la eliminarea coles­tero­lului prin intestin, asigurând astfel protecția inimii.
O calitate mai puțin cunoscută a leguminoase­lor este prezența masivă în compoziția lor a izo­flavonelor. Aceste substanțe au o structură similară cu a estroge­nului, de aceea se mai numesc și fito­estrogeni. Izofla­vonele atenuează simptomele ne­plăcute ale menopau­zei, previn anumite tipuri de cancer, micșorează riscul afecțiunilor cardiovas­culare și mențin sănătatea siste­mului osos și a prostatei.
Cum se valorifică mai bine - Leguminoasele își găsesc cu ușurință un loc în meniu. Adăugați-le în supe și salate sau introduceți-le în rețetele puternic condi­mentate. Și humusul este o idee bună. Această combinație gustoasă de năut, zeamă de lă­mâie și ustu­roi se poate servi cu lipie sau biscuiți. La unele mân­căruri, încercați să înlocuiți carnea, cu tofu.
Cum maximizați beneficiul - În ce privește con­ținutul de nutrienți, leguminoasele uscate se cla­sea­ză cu o treaptă mai sus. Și nu vă faceți griji dacă, fiind presați de timp, nu reușiți să înmuiați și să fierbeți personal boabele. Cele conservate sunt de asemenea foarte bune, cu o singură rezer­vă: conțin o cantitate mare de sodiu. De aceea, înainte de a le folosi, scurgeți lichidul din cutie sau borcan și clătiți-le sub un jet de apă.
Alte sugestii de consum - După cum se știe, consumul de leguminoase are și o consecință mai puțin agreabilă: produce gaze intesti­nale. Pentru a diminua acest efect, lăsați boabele uscate la înmuiat peste noap­te și, înainte de a le pune la fiert, arun­cați apa din vas și în­lo­cuiți-o cu alta proas­pătă. Iar din câ­teva studii aflăm că ba­lonările provocate de mân­cărurile cu legu­mi­noa­se pot fi pre­ve­nite, dacă adău­găm la prepararea lor ghim­bir sau cim­bru. De ce nu le-ați în­trebuința pe amândouă?

2. Usturoiul și rudele lui apropiate

Deși un studiu mai nou îi pune sub semnul întrebării meritul de a scădea nivelul coleste­rolului, usturoiul își păstrează locul de frunte pe lista alimentelor-me­dicament. El asigură protecția inimii, crește capacitatea de auto­apărare a organismului și combate in­fec­țiile prin acțiunea sa anti­mi­crobiană. Ceapa are nu­me­­roase proprie­tăți tera­peu­tice asemănă­toare cu ale usturoiu­lui și de aceea i se cu­vine toată atenția. Din aceeași fa­milie de legume face parte și prazul, iar în ulti­ma vreme este din ce în ce mai apre­ciată leur­da, cel mai adesea consumată sub formă de salate. Toate aceste plante conțin com­­pusul aliin, care se trans­formă ulte­rior în alicină, o sub­stanță deosebit de puternică pen­tru sănătate.
Informații despre nutrienți - Inima noastră are motive să-i fie recunoscătoare us­tu­roiului: nu­me­roșii săi compuși de sulf, prin­tre care se numără dialil di­sulfidul (DADS), împiedică for­marea cheagurilor de sânge, contribuind la men­ținerea unui flux sanguin nor­mal. Pe lângă aceas­ta, ustu­roiul con­ține peste o duzină de principii active care întăresc sistemul imunitar și com­bat răcelile și alte infecții, mai eficient decât unele plante, lăudate pentru asemenea vir­tuți, cum este echinacea. Iar cer­cetările efec­­tuate în ultimul timp au ajuns la concluzia că anumite sub­stanțe din cățeii de usturoi îm­piedică modifi­cările malig­ne ale celulelor.
Și ceapa conține mulți dintre compușii de sulf ai usturoiului. Ea ne oferă însă în plus o mare cantitate de flavonoide, dintre care cea mai impor­tantă este quercetina. Studiile con­firmă că acest fla­vonoid împiedică agluti­narea plachetelor sanguine (a trombocitelor) și chiar previne apariția anumitor forme de cancer. Nu există o sursă mai bogată de quercetină decât coaja de ceapă.
Cum se valorifică mai bine - Un mare avantaj al usturoiului și al cepei este acela că sunt foarte ușor de introdus în meniu. Condi­mentați-vă cu ele supele și legumele fierte. Pre­­parați-vă un dressing pentru salate, din cea­pă și usturoi, eventual și câteva teci de ardei iute, toate tăiate mărunt și amestecate cu ulei și oțet. Această combinație conține sute de sub­stanțe sănătoase. Sau puneți niște usturoi puțin călit pe pâinea prăjită de la micul dejun.
Cum maximizați beneficiul - Într-ade­văr, foarte multă lume se simte deranjată de mi­rosul usturoiului. Totuși, oricât nu ne-ar plăcea, studiile au atestat în repetate rânduri că eficiența lui este direct proporțională cu miro­sul. De aceea, vă recomandăm să-l folosiți crud în salate, cât mai des și în cantitate cât mai mare, bineînțeles, în zilele când nu aveți intenția să socializați.
Aceasta nu înseamnă că, odată fiert, ustu­roiul nu mai este de niciun folos. Însă, după o fierbere de numai 10 minute, el și-a pierdut deja 40% din proprietățile inițiale - și procen­tul continuă să crească, pe măsură ce timpul de preparare se prelungește. Ce-i drept, efec­tele lui nu vor dispărea niciodată complet. Așadar, atunci când pregătiți o supă, este de preferat să adăugați usturoiul spre sfârșit, când legumele din oală sunt aproape fierte.
Ceaiul verde, pătrunjelul și corian­drul au ca­litatea unică de a acoperi, cel pu­țin într-o anu­mită măsură, mirosul pătrunzător al usturoiului. Prin urmare, poate că ar trebui să vă gândiți la un ceai verde, consumat după ce mâncați usturoi, sau la varianta de a vă condimenta sala­ta, nu numai cu usturoi, ci și cu pătrunjel. Dacă aș­tep­tați o vizită du­pă-masă, mestecați înainte puțin pătrunjel sau coriandru și beți o ceașcă de ceai verde.
Alte sugestii de consum - În cazul când doriți să mâncați cățeii de usturoi întregi, va trebui mai întâi să-i crestați, pentru a profita pe deplin de efectele lor. Este necesar ca ei să nu ajungă în tubul digestiv cu pielița intactă, ci să fie deschiși, pentru a elibera substanțele bioactive din interiorul lor, permi­țân­du-le să-și înceapă prompt lucrarea în organism.
În final, să mai revenim pentru un moment la cea­pă. Printr-un capriciu al naturii, pro­cen­tul cel mai mare de flavo­noide și, în spe­cial, de quer­ce­tină se găsește în coaja ei. De aceea, n-ar fi o idee rea să puneți cojile într-o pungă mică de tifon sau într-un filtru și să le intro­duceți în oala în care vă fier­beți supa. Desigur, le veți îndepărta, înainte de a servi supa în farfurii.

3. Alimentele cu cofeină

Alimentele care conțin cofeină - ciocolata, cafeaua și ceaiul - sunt foarte îndrăgite în zilele noastre. Cu câțiva ani în urmă, cineva care le-ar fi recomandat ar fi fost îndată con­testat de voci critice. Și în pre­zent, mulți ezită să le declare alimente sănă­toase, fiindcă pericolul unui consum abuziv ne pândește în permanență. Cu toate acestea, ciocolata, cafeaua și ceaiul ne oferă o canti­tate enormă de compuși utili, așa-numiții polifenoli. Anual, se consumă în lume 120.000 de tone de cofeină. Acest fenomen trebuie să aibă o justificare, nu-i așa?
Informații despre nutrienți - Anumiți polifenoli, cum sunt teobromina și teofilina, se găsesc în toate cele trei alimente amintite aici, în timp ce alții sunt prezenți numai în unele dintre ele: de exemplu, teanina în ceai, anandamida și feniletilamina în ciocolată. Datorită faptului că polifenolii se comportă ca niște adevărați superoxidanți, alimentele cu cofeină desfid orice concurență în neutraliza­rea radicalilor liberi, surclasând chiar și fructele-boabe, ale căror însușiri nimeni nu le mai pune la îndoială. Puternica lor ac­țiune antioxidantă ne permite să pre­su­punem că ele pot fi extrem de efi­ciente în prevenirea bolilor de inimă și a can­ce­ru­lui. Există studii care vin în sprijinul acestei presu­puneri, cu dovezi concrete.
Polifenolii mai au și alte direcții de acțiune: unii din ei creează bună-dispoziție și stimulează atenția. În cazul cafelei acest efect se dato­rează exclusiv conținutului de cofeină. Dar și ciocolata are în compoziția ei anumiți po­lifenoli speciali, ce fac să crească nivelul do­pa­minei, un neurotransmițător care îmbunătă­țește starea de spirit și ne permite să simțim plăcerea fizică.
Cum se valorifică mai bine - În ge­neral, la alimentele-medicament este valabil principiul: cu cât mai mult, cu atât mai bine. De astă dată, trebuie spus însă că un exces de cofeină din cafea sau ceai poate avea conse­cințe nedorite în organism. De aceea, majo­ritatea specialiștilor sunt de părere că ar tre­bui să ne limităm consumul zilnic la maximum două cești. Iar ciocolata vă aduce atât de mul­te calorii, încât riscați să deveniți suprapon­derali, dacă vă delectați cu ea peste măsură. Limita rezonabilă ar fi 80 de grame pe zi.
Cum maximizați beneficiul - În le­gătură cu ciocolata, ar mai fi de adăugat că este deosebit de important sortimentul. Cioco­lata albă și cea cu lapte conțin mult zahăr și prea puțini polifenoli, pentru a fi realmente de ajutor sănătății. De aceea, optați pentru cio­colata amăruie și alegeți una cu minimum 60% cacao.
Desigur, se mai pune și întrebarea care ceai ar fi cel mai bun: negru, verde sau alb. Întrucât toate se obțin din frunzele arbustului de ceai Camellia sinensis, am fi tentați să credem că efectele lor nu se deosebesc. De fapt, ceaiurile verzi și albe sunt mai puțin pre­lucrate și din această cauză au o acțiune anti­oxidantă mai puternică. Pe de altă parte, ceaiul negru conține teaflavine, care scad co­lesterolul.
Alte sugestii de consum - Când e vor­ba de băuturile noastre cal­de preferate, nu trebuie să ne decidem numai între ceaiul negru sau ver­de, ci și între cafeaua cu cofeină și cea de­cofeinizată. Acțiunea ca­felei și a ceaiului - resim­țită sub forma unei capacități de concen­trare și dispoziții mai bune - este datorată parțial cofeinei, însă cercetările au demonstrat că efectele pozitive se constată și la varianta decofei­nizată. Ceaiul preparat la cald oferă aceleași avantaje pentru sănătate ca și cel pregătit la rece, în schimb, ceaiul făcut acasă este net superior celui produs industrial și comer­cia­lizat în magazine.
O utimă observație: este posibil să vă fi ajuns la ureche concluziile unui studiu mo­dern, care avertizează că, la femeile însărci­nate, consumul a două cești de cafea pe zi mărește riscul de declanșare a unui avort spon­tan. Dacă sunteți însărcinată sau vă gân­diți să aveți un copil, ar fi mai prudent să re­nunțați la cafea. Sau, cel puțin discutați cu medicul dvs. despre eventuatele riscuri.

4. Țelina cultivată pentru tulpini

Acest soi de țelină are o rădăcină subțire, necomestibilă, în schimb tulpinile sunt alungite și căr­noa­se. Ea previne cu succes crizele de gută, scade colesterolul și tensiunea arterială și se dovedește un ajutor de nădejde în bătălia cu cancerul.
Informații despre nutrienți - Țelina combate guta, nu numai prin acțiunea unui compus antiinflamator numit apigenină, care se găsește din belșug în tulpinile ei, ci și cu contribuția unui grup întreg de substanțe cu efect asemănător. De asemenea, țelina este o sursă extraordinară de fibre solubile, grație cărora ea reușește să scadă nivelul coles­terolului. Iar acizii fenolici și cumarinele fac din modesta legumă o veritabilă armă împotriva cance­rului.
Cum se valorifică mai bine - Tulpinile de țelină nu sunt deosebit de gustoase, dar acesta este mai degrabă un avantaj, atunci când le puneți în supe și salate, fiindcă puteți fi siguri că nu vor acoperi celelalte arome. Spre deosebire de alte alimente cu puteri vindecătoare, ele nu-și pierd prin fierbere decât o mică parte din substanțele biologic active. Mânca­ți-le crude, poate cu puțin unt. Sau combinați-le cu diverse sosuri ușor picante, de roșii sau usturoi.
Cum maximizați beneficiul - Pentru a profita de proprietățile curative ale țelinei, trebuie să mâncați o cantitate suficient de mare. Autorii unor studii au observat că abia consumul a patru-cinci tulpini pe zi poate înlocui medicația de gută și influențează pozitiv valorile tensiunii arteriale. Însă aveți grijă să nu exagerați, deoarece planta conține mult sodiu, așa în­cât un consum excesiv vă poate modifica tensiunea într-un sens contrar celui dorit.
Alte sugestii de consum - Mulți îndepărtează frunzele de pe tulpini, înainte de a le mânca. Sfatul nostru este să le mâncați cu tot cu frunze, fiindcă acestea conțin mult calciu, potasiu și vitamină C.

5. Scorțișoara

Evident că, introdusă în diferite deser­turi și bomboane, scoțișoara va deveni nesănătoa­să, însă în forma ei pură, această mirodenie este unul dintre cei mai puternici antioxidanți care există în lume. Totodată, ea are o acțiune uimitoare asupra glicemiei, com­parabilă cu cea a medicamentelor contra diabetului - și, desigur, lipsită de efectele secundare ale preparatelor far­maceutice respective.
Informații despre nutri­enți - Acțiunea pu­ternică a scorți­șoa­rei asupra glicemiei se ex­plică, în mare parte, prin pre­zența unui grup de com­puși bio­activi numit MHCP (metil-hidroxi-Chal­cone-polimer). Acest antioxidant activează recep­torii insuli­nici din celule, ceea ce îmbu­nă­tățește uti­li­za­rea zahărului din sânge ca mate­rie pri­mă pentru producerea de energie. Unele studii arată că scorțișoara poate con­tribui la scăderea valorilor colesterolului.
Cum se valorifică mai bine - Mulți obișnuiesc să presare pe orezul cu lapte sau pe felia de pâine prăjită zahăr împreună cu scorțișoară, anulând astfel din start ajutorul pe care ea ar fi capabilă să-l dea sănătății noas­tre. Mai bine amestecați-o în porția dvs. de fulgi de ovăz sau în cafea și, dacă trebuie neapărat să îndulciți, utilizați un edulcorant natural, așa cum este ștevia. Scorțișoara are limitele ei culinare, însă privind lucrurile din perspectivă medicală, ea ne asigură efectiv o anumită protecție împotriva diabetului. Ba­toa­nele de scoțișoară se pot suge ca bom­boa­nele, iar unele persoane au izbutit să se lase de fumat, luând câte un asemenea baton în gură, în momentele când simțeau nevoia disperată de a aprinde o țigară.
Cum maximizați benefi­ciul - Ca și în cazul altor ali­mente sau remedii, cantitățile prea mari de scorți­șoară pot deveni toxice. N-ar trebui să depășiți o lin­guriță pe zi.
Alte sugestii de consum - Dacă sunteți diabetici și vă administrați medi­ca­mente pentru controlul glice­miei, consumul de scorțișoară poate deveni o problemă pentru dvs., ținând seama de influența considerabilă pe care această mirodenie o exercită asupra zahărului din sânge. Cereți sfatul medicului.

(Continuare în nr. viitor)

Foto: 123RF (4), DREAMSTIME (2)