Este vorba de arterită periferică, manifestată prin îngustarea vaselor de sânge de la nivelul picioarelor, ceea ce diminuează irigarea cu sânge a mușchilor din zona respectivă. Reducerea dramatică a aportului de oxigen și nutrienți provoacă dureri și la statul în picioare, dar cu deosebire la mers. Adesea, pacienții nu mai pot parcurge fără dureri nici măcar distanțe foarte scurte, de exemplu din dormitor până la baie. Faptul că ei sunt obligați să se oprească frecvent din mers, pentru a aștepta dispariția durerii și apoi pornesc din nou, după un interval oarecare, asemenea trecătorilor care zăbovesc la vitrinele magazinelor, a condus la ideea acestei denumiri neobișnuite: "boala privitorilor de vitrine". În același timp, trebuie spus că aproximativ jumătate din persoanele afectate de arterita periferică nu au dureri la picioare și, în consecință, nu vor fi niciodată diagnosticate și tratate.
Dacă vi s-a descoperit această boală, probabil că vi s-a prescris o anumită medicație. Nu renunțați la ea, dar luați în considerare și alimentele pe care vi le prezentăm aici, căci ele conțin nutrienți și substanțe vegetale secundare, cu eficiență demonstrată în claudicația intermitentă.
Alimente cu valoare terapeutică
Cel mai util tratament conservativ al afecțiunii despre care vorbim este mișcarea: se recomandă un efort fizic consecvent, cu intensitate sporită treptat. Formele cele mai accesibile sunt plimbările, înotul sau mersul pe bicicletă. Cu timpul, mușchii devin capabili să funcționeze pe distanțe din ce în ce mai mari. Totodată, vă sfătuim să căutați ajutor și la alimentele propuse mai jos.
*** Ghimbirul
Din literatura de specialitate reiese că ghimbirul conține nu mai puțin de 241 de substanțe vegetale, unele din ele cu acțiune multiplă, care susțin sănătatea inimii. Ceea ce ne interesează aici în mod special este proprietatea ghimbirului de a împiedica formarea cheagurilor de sânge, prin blocarea sintezei unui compus care contribuie la agregarea plachetelor sanguine. Studiile clinice au demonstrat că ghimbirul acționează în această privință aproape la fel de bine ca aspirina. Durerile bolnavilor de arterită periferică sunt cauzate de trombii existenți la nivelul picioarelor, astfel încât un consum cât mai mare de ghimbir nu poate fi decât benefic. Presărați o cantitate de rădăcină proaspăt rasă pe legumele fierte în aburi sau întrebuințați-o, în combinație cu ceapa și usturoiul tăiate mărunt, pentru condimentarea sosurilor și a mâncărurilor cu carne. Pulberea de ghimbir poate fi amestecată în müsli sau în iaurtul de la micul dejun.
*** Afinele și alte boabe închise la culoare
În capitolul referitor la bolile vaselor de sânge periferice, din cartea intitulată "Principles and Practice of Phytotherapy", autorii Simon Mills și Kerry Bone aduc elogii entuziaste afinelor europene. Acestea sunt în întregime colorate în violet, pe când cele puțin mai mari, originare din America de Nord, au pulpa de un verde deschis. În principiu, toate fructele-boabe închise la culoare sunt de mare folos pentru sănătatea sistemului circulator, fiind surse foarte bogate de antociani.
*** Usturoiul și ceapa
În usturoi se găsesc 147 de substanțe vegetale secundare, capabile să amelioreze simptomele bolii privitorilor de vitrine. Cu un număr aproape egal de substanțe similare, ceapa se plasează pe locul al doilea. Acești compuși biologic activi au un puternic efect antioxidant, îmbunătățesc fluiditatea sângelui și reduc anomaliile de coagulare. În cadrul unui studiu cu durata de 12 săptămâni, pacienții cu claudicație intermitentă au primit zilnic câte 800 miligrame de usturoi. După numai cinci săptămâni, durerile acuzate de ei la mers se atenuaseră considerabil. În același timp, le scăzuseră tensiunea arterială și nivelul colesterolului.
** Carobul și alte surse de arginină
Primele studii efectuate pe această temă arată că și L-arginina poate reduce în mare măsură simptomele arteritei periferice, favorizând dilatarea vaselor sanguine, creând astfel condiții pentru activarea circulației. Efectul amintit se produce chiar și atunci când vasele sunt îngustate și rigidizate din cauza depunerilor masive de pe pereții lor.
Puteți încerca să vă procurați mai multă L-arginină din alimentație. O găsiți în pește (mai ales somon) și fructele de mare, ouă, leguminoase (fasole, năut, linte), nuci, migdale, cereale integrale, spanac, ardei, ciuperci, grepfruit, kiwi, struguri și căpșuni.
** Mix de condimente
Printre condimentele care pot îmbunătăți starea suferinzilor de arterită periferică se numără enibaharul, cardamomul și cuișoarele. Adăugați câte un vârf de cuțit din fiecare la ceaiul dvs. de plante, precum și la fulgii de ovăz. Condimentele enumerate mai sus fac parte dintr-o formulă tibetană uimitoare, numită Padma 28 (deși se compune din numai 20 de plante).
În concluziile unui studiu recent se afirmă că Padma 28 activează vizibil microcirculația la labele picioarelor, după o administrare de 6 luni. Mai mult de jumătate din participanți au declarat că puteau merge acum pe o distanță mai lungă, până le reapărea durerea.
** Codul
Acest pește oceanic cu carnea albă și fragedă, dulceagă la gust, reprezintă una dintre cele mai bune surse de L-carnitină, un aminoacid care aduce o contribuție importantă la producerea de energie în celule, în primul rând la cele ale miocardului. Studiile care au cercetat utilitatea L-carnitinei la pacienții cu claudicație intermitentă au arătat că, în stadiile avansate ale bolii, suplimentarea aportului de L-carnitină este cu atât mai binevenită. Se recomandă cel puțin trei porții de cod pe săptămână.
Din cămara cu ierburi de leac
În lupta cu boala privitorilor de vitrine, ginkgo biloba este una dintre cele mai redutabile arme. Principiile sale active împiedică sângele să devină "lipicios" și să formeze cheaguri, îi sporesc fluiditatea și ajută la dilatarea vaselor sanguine. De asemenea, planta are și un puternic efect antioxidant. Dintr-o metaanaliză efectuată pe baza a nouă studii, pe durata cărora unor pacienți cu arterită periferică li se administrase extract de ginkgo biloba, a reieșit că, după câteva luni de tratament, distanța parcursă de participanți a fost în medie cu 23% mai lungă.