M-am hotărât, în sfârșit, după multe îndoieli și frământări, să vă scriu și eu o poveste, zic eu, mai rar întâlnită în relațiile dintre om și animale. Am relatat-o și apropiaților mei, dar am simțit că nu a fost primită cu prea multă credibilitate. Ori n-am avut eu darul s-o descriu la intensitatea pe care am simțit-o, ori a fost socotită o întâmplare și atât, ori pur și simplu, nu poate fi înțeleasă de alții fiindcă nu iubesc animalele așa cum le iubesc eu. Și-acum povestea:
Acum mai mulți ani, într-un noiembrie blând cu soare încă generos - era duminică - m-am așezat pe o bancă, într-unul din părculețele orașului meu, mai ferit de zgomotul străzii, lângă un mesteacăn frumos, cu plete și ramuri bogate și foșnitoare, deși era aproape desfrunzit. Mă așezasem de multe ori lângă el, pe aceeași bancă, considerându-l prietenul meu. Ne priveam reciproc și ne lăsam slobode gândurile, ca la spovedanie. Plecam de lângă mesteacănul meu cu sufletul și inima întărită, cu lumina cerului și a norilor albi răsfrântă în lumina ochilor mei și a întregii mele ființe. Pe alei era puțină lume. Parcul nu este prea însemnat, e mic dar frumos, cu boschete, flori și câțiva arbori. La un moment dat, prin fața mea, pe o aleea paralelă cu cea pe care era banca mea, trecea o doamnă, lângă picioarele căreia, în pas domol dar semeț, se alătura plimbării un câine. De talie medie, liber (lesa era în mâna stăpânei lui). Era, pur și simplu, superb: complet alb (un Husky?), cu coada pufoasă, purtată cu semeție, la fel și urechile, drepte, ieșeau din spuma blănii ca niște triunghiuri din catifea albă, mergea cu eleganță aristocratică, privind numai înainte. Se vedea clar că era un animal îngrijit dumnezeiește. Nici stăpâna, nici câinele, nu au privit spre mine. Trecerea lor nu a durat decât câteva secunde, un boschet mai înalt le-a acoperit siluetele și nu i-am mai văzut. Ei bine, în acele secunde, eu am încetat să mai respir! Surpriza splendorii acestui animal mi-a trimis un val de căldură în inimă, cum simți atunci când te copleșește o bucurie mare ori o imagine năucitoare. Am respirat adânc (ce bine ar fi fost să am și eu un asemenea animal, mi-am zis), și am întors capul în direcția opusă celei în care dispăruse "splendoarea". În secunda următoare, am simțit năvala unei năluci albe, care se aruncă asupra mea, care mă copleșește și ceva cald și umed, care-mi linge obrazul și urechea dreaptă. Ar fi fost normal să mă sperii, să fac un gest de apărare. Nu! A fost doar o prelungire a extazului pe care l-am avut cu câteva secunde mai înainte. Am vrut să mă întorc, să-l cuprind cu brațele, să-l sărut, la rândul meu, dar n-am apucat. Într-o clipită, era din nou lângă stăpâna lui, care se oprise în drum, siderată de scena la care asistase. A așteptat să vadă ce reacție am, dacă nu este cazul să mă liniștească din "sperietură", dar nu a fost cazul. N-am schimbat niciun cuvânt, femeia și câinele au plecat liniștiți pe aleea lor, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Mi-am adunat cu un gest mecanic pălăria căzută pe bancă, mi-am scos batista să-mi șterg urechea și obrazul și am rămas privind în gol, cu senzația că nu mie mi s-a întâmplat o asemenea scenă, că totul nu este decât rodul imaginației mele, o continuare a impresiei, a admirației pe care le simțisem cu câteva secunde mai înainte, văzând câinele acela superb.
Explicați-mi voi, dragii mei, ce-a fost asta? Așa cum am spus, câinele nu-mi aruncase nicio privire, nu-i atrăsesem atenția prin prezența mea, deci, mă întreb: oare am fost eu în stare să emit o asemenea undă puternică de afectivitate, pe care el, cu simțul lui de percepție (care, se știe, este mult mai puternic decât al nostru, al oamenilor), a simțit-o și s-a grăbit să mă răsplătească pentru intensitatea ei? Nu știu! În orice caz, întâmplarea din parc mi-a marcat ființa pentru totdeauna. Așa cum vă cunosc de aproape 20 de ani, sunt sigură că mi-ați înțeles povestea și mi-ați putea răspunde la întrebare: ce s-a întâmplat în ziua aceea de toamnă în parc?
Tututor vă doresc viață lungă, sănătate și multă iubire și recunoștință.
VALERIA PELERINI - Ploiești