RODICA CULCER despre... Războiul Kovesi

Redactia
- Războiul Kovesi a devenit internațional. Pe de o parte, penalii români, care vor, dacă s-ar pu­tea, s-o îngroape de vie, pe de altă parte, am­ba­sada americană și Comunitatea Europeană, care îi acordă cele mai înalte aprecieri. Care este ade­vărata miză a încleștării?

- Pentru penalii români, miza este, desigur, li­bertatea, căci riscă să ajungă în pușcărie, dacă DNA rămâne sub conducerea unui procuror independent. Primul pe listă este Liviu Dragnea, ale cărui afaceri tenebroase riscă să-i creeze probleme mai serioase chiar decât cele pe care le are deja. I se alătură o cohortă de politicieni din toate partidele care, de peste 27 de ani, au înțeles să se îmbogățească furând din banul public. Toți vor dori, așadar, o DNA con­tro­lată de ei, nu de un procuror independent. Par­te­nerii noștri din UE și din NATO știu că, dacă Laura Codruța Kövesi ar fi revocată, succesorul ei ar fi un personaj care să-i convină lui Liviu Dragnea, ceea ce ar însemna sfârșitul luptei anti-corupție, aser­vi­rea României penalilor, transformarea ei într-un stat eșuat și instabil și, în final, ar însemna triumful lui Putin, prin destabilizarea unui membru NATO, cu o poziție strategică importantă. O clasă politică co­ruptă, cum este cea a României, este o pradă ușoară pentru adversarul strategic, Rusia, care îi oferă un mo­del politic ce favorizează corupția. Democrația li­berală bazată pe statul de drept și instituțiile euro­pene, cu standardele lor de integritate și corec­ti­tudine în afaceri, reprezintă în schimb o problemă de nerezolvat. Totuși, securitatea flancului estic al NATO nu poate fi încredințată unei țări conduse de corupți, mai ales după investirea unui guvern impus de penali, în care doi miniștri au legături cu oameni ai Kremlinului, un vicepremier și-a afișat prietenia cu infractorul Omar Hayssam și alt vicepremier are un partener de viață care-l susține pe Bashar al-Assad. În sfârșit, pentru românii cinstiți, miza men­ținerii la conducerea DNA a unui procuror care nu este aservit penalilor este scoaterea României din ghea­rele corupților, care deturnează resursele sta­tu­lui, de la realizarea binelui public spre propriile bu­zunare. Am avea, astfel, o țară din care nu mai este nevoie să pleci ca să-ți asiguri un trai decent. Să recunoaștem că este o miză pentru care merită să luptăm.

- Ajuns la putere cu un program care pro­mi­tea prosperitatea pentru toți, PSD pare să aibă pro­­bleme cu onorarea promisiunilor sale generoa­se din campanie. Cât de mari sunt dificultățile eco­nomice ale guvernului Dragnea II?

- Finanțarea promisiunilor extravagante din campanie s-a dovedit problematică din momentul în care PSD a fost nevoit să reducă măririle de sa­la­rii pentru bugetari, ba chiar să le amâne, pentru unele categorii de salariați (nu însă și pentru parla­mentari). După ce cheltuielile au crescut mult mai mult decât veniturile, PSD a elaborat un nou pro­gram de guvernare, care confirmă lipsa de realism a celui dintâi și caută cu disperare surse de bani prin naționalizarea pilonului II de pensii, introducerea unui impozit pe cifra de afaceri și a unei taxe de solidaritate pentru cei care câștigă echivalentul a zece salarii minime. Mediul de afaceri a reacționat violent, pe bună dreptate, iar analiștii au demons­trat, cu cifre, că impozitul propus de PSD, pe lângă fap­tul că este interzis în UE, ar scoate din joc - nu mul­tinaționalele, ci o treime din companiile ro­mâ­nești. Totodată, mărirea salariului minim la 2000 de lei și ulterior la 2400 de lei riscă să ducă la re­du­ce­rea numărului de angajați, căci patronii nu vor realiza peste noapte profituri atât de mari, încât să acopere noile cerințe salariale, și vor fi nevoiți să con­cedieze o parte din personal. Drept dovadă, Li­viu Dragnea și-a contrazis recent propriul guvern, anunțând un salariu minim de doar 1550 RON, după ce a dat înapoi și în privința impozitului pe cifra de afaceri, a pilonului II de pensii și a taxei de solidaritate. Constrâns de insuficiența veniturilor bu­getare, guvernul Tudose a anunțat blocarea pos­tu­rilor în administrația publică și a cerut, în sfârșit, ANAF, să-și îmbunătățească rata de colectare, care este cu 15% mai mică decât rata medie din UE. Aici trebuia acționat de la bun început, dar PSD nu a considerat combaterea evaziunii fiscale o prioritate, probabil, pentru că firmele clientelei aveau nevoie de protecție. ANAF, condusă de un om al lui Liviu Dragnea, nu știe însă să lucreze în interesul public, ci al politicienilor. PSD a căzut, deci, în capcana propriei incompetențe și incorectitudini, cum au prezis economiștii. Poate că nu ar fi rău ca alegătorii să-i asculte și pe experți, nu numai pe politicieni.