Cistita din luna de miere
Femeile au probleme cu vezica urinară mai frecvent decât bărbații. Aceasta se întâmplă din cauza specificului anatomiei lor: uretra femeii are o lungime de numai doi centimetri și jumătate, până la trei. Deoarece vaginul și colonul sunt plasate la foarte mică distanță, germenii pot trece cu ușurință de la un organ la altul. Vezica urinară se apără cu dificultate, mai ales dacă imunitatea locală este scăzută.
Există însă și o formă de infecție urinară provocată de agenți patogeni străini. E vorba de așa-numita "cistită din luna de miere", care poate apărea la femeile active sexual, chiar și în afara acelei perioade fericite din viața lor. "Când germenii masculini se întâlnesc cu cei feminini, este posibil ca vezica urinară să se irite. Acest inconvenient va fi depășit, după ce partenerii se acomodează unul cu celălalt", explică specialiștii.
Uretra bărbatului, lungă de 20 de centimetri, este mult mai rezistentă decât cea a partenerei sale. Pe lângă deosebirile anatomice, un alt factor ce trebuie luat în considerare sunt diversele faze din existența femeii, în primul rând sarcina și menopauza. Reducerea secreției de estrogen slăbește vezica, făcând-o mai vulnerabilă la acțiunea microorganismelor și la infecții.
Cistită sau vezică hiperactivă - în ce constă diferența?
Simptomele se aseamănă: nevoia continuă de a merge la toaletă, o senzație de apăsare pe vezică și pe uretră. Dacă neplăcerile sunt cauzate de o infecție urinară acută, se elimină o cantitate minimă de urină, și nu sub formă de jet, ci de picături, eventual cu urme de sânge, iar micțiunile sunt dureroase. Vezica hiperactivă nu presupune o iritație, ci o activitate excesivă a vezicii, care poate proveni dintr-o cistită recurentă, ce a dat naștere unui dezechilibru în funcționarea organului, după cum poate fi și o consecință a modificărilor hormonale, ca și a stresului și a anumitor tulburări psihice.
Astăzi în vârstă de 57 de ani, S. K. a fost în tinerețe - mai exact între 20 și 30 de ani - pacientă permanentă la un cabinet de urologie: "Câteodată, îmi ieșea un microb la analize, alteori nu". Simptomele îi apăreau des, și nici în perioadele când lipseau, nu era liniștită, căci o urmărea neîncetat teama că tortura ar putea reîncepe. Așa a trăit ani în șir, până într-o dimineață, când a ajuns cu greu la camera de gardă, după o noapte cu dureri insuportabile. "Spuneți-mi, vă rog, în căsnicia dvs. e totul în ordine?", a întrebat-o doctorița care o consultase. "Fiindcă s-ar putea ca problemele vezicii să fie, de fapt, o modalitate instinctivă de a evita contactele intime". Într-adevăr, la scurtă vreme după aceea, când S. K. s-a despărțit de soțul ei, cistitele au dispărut ca prin farmec și n-a mai avut niciodată de-a face cu ele.
Trebuie să ne prezentăm imediat la medic dacă avem o cistită?
Depinde. Cine cunoaște simptomele și le interpretează corect, poate stopa evoluția infecției, mărind eventual consumul de lichide. Ca să evacuăm din organism bacteriile dăunătoare, ar trebui să producem cel puțin un litru și jumătate de urină pe zi. Pentru aceasta, este necesar să bem zilnic acei doi litri despre care tot auzim vorbindu-se. Cele mai indicate sunt ceaiurile de plante medicinale de la Plafar (combinațiile concepute special pentru vezica urinară), apa plată și sucurile de fructe diluate cu apă. (Afirmația că o ceașcă sau două de cafea ar reduce urinările este complet lipsită de temei.) Pentru ca vezica să se umple și să se golească regulat, e important să ne asigurăm un aport continuu de lichid pe tot parcursul zilei (vezi caseta de mai jos). Dacă simptomele se atenuează până la dispariție într-o zi sau două, putem presupune că și microbii au fost eliminați. În cazul când situația rămâne neschimbată ori se observă sânge în urină, trebuie să consultăm neapărat un doctor.
Cum să bem 2 litri de lichid pe zi
Pentru ca vezica urinară să funcționeze normal, se recomandă respectarea unui plan stabil al consumului de lichide. Seara, cu două ore înainte de culcare, vom începe să bem mai puțin sau chiar deloc, ca să nu ne întrerupem somnul în timpul nopții.
* La micul dejun - 300 ml: 2 cești de ceai sau cafea, respectiv, 1 ceașcă de cafea sau una de ceai și una de suc.
* În cursul dimineții - 400 ml: 2 pahare de lapte, suc de fructe diluat, apă plată ori suc de legume.
* La prânz - 450 ml: 1 farfurie de supă și 1 pahar de apă ori suc de fructe diluat.
* După-amiaza - 350 ml: 1 ceașcă de ceai, cafea și 1 pahar de apă.
* La cină - 300 ml: 2 cești de ceai sau cacao.
* Seara - 200 ml: 1 pahar de apă plată, suc de fructe diluat, vin sau bere.
La ce doctor să mergem?
Atât medicul de familie, cât și un internist sau ginecolog pot diagnostica o infecție urinară simplă, pe baza unei uroculturi însoțite de antibiogramă, prescriind și medicația adecvată. Dacă însă puseele se repetă de trei ori pe an sau mai des, ne aflăm în fața unei infecții cronice. În acest caz, trebuie să ne adresăm unui urolog, singurul în măsură să clarifice cauzele, întrucât acum nu mai este exclusă nici posibilitatea unor probleme renale. "Pacientul cu pielonefrită suferă realmente. La senzația de arsură ce intervine la fiecare micțiune, se adaugă febra (uneori foarte mare), durerile din regiunea lombară, uscăciunea gurii și durerile de cap", spun specialiștii. Se impune ca afecțiunea să fie tratată cu toată seriozitatea, până la vindecare. Principiul este valabil și atunci când există patologii asociate, ca diabetul, litiaza renală, bolile de inimă sau o malformație.
Trebuie să luăm întotdeauna antibiotice?
Tratamentul va fi stabilit de doctor, în funcție de gravitatea infecției. De multe ori, germenii nu se găsesc izolați în vezica urinară, ci vin din colon sau vagin, unde nu produc niciun fel de neplăceri. Dacă s-a activat un număr important de bacterii dăunătoare, este nevoie de un antibiotic care să înlăture focarul infecțios. "În mod normal, infecțiile minore se rezolvă cu preparate care nu se administrează mai mult de una până la trei zile. Studiile au demonstrat că terapiile de scurtă durată nu sunt mai puțin eficiente decât cele mai îndelungate", explică medicii urologi. În ultima vreme, însă, unele bacterii devin rezistente la cele mai puternice antibiotice, de aceea e necesar să se recurgă și la tratamente alternative, pe bază de uleiuri eterice (oregano, cimbru, cuișoare etc.) sau ouă imunizate (preparatele ROMVAC prezentate în "Formula AS").
Cum ne protejăm?
În primul rând, trebuie să evităm cu strictețe tot ce nu-i convine vezicii urinare. Frigul la picioare, instalațiile de aer condiționat din încăperi, obiceiul de a sta așezați pe pietre reci și de a nu schimba imediat costumul de baie ud, purtându-l până ni se usucă pe trup - toate acestea pot slăbi imunitatea locală, declanșând o infecție. Ca metode de prevenție să amintim, printre altele, buiota cu apă caldă sau băile la picioare cu creșterea treptată a temperaturii apei. Poate fi de folos și masajul reflexogen, făcut sub călcâi sau la maleola internă.
Și iată încă un sfat de însemnătate deosebită: mergeți la toaletă îndată ce simțiți nevoia. Amânarea micțiunii poate favoriza infecțiile, la fel ca și oprirea jetului în timpul urinării, procedură recomandată ani de zile, în mod eronat, drept antrenament. "Aceasta nu antrenează vezica. Dimpotrivă: duce la o vezică hiperactivă, care va da semnalul de golire chiar și în prezența unei cantități infime de urină", precizează urologii.
Există diferite metode de a reduce sensibilitatea vezicii. "În orice caz, este foarte utilă întărirea diafragmului pelvin", afirmă elvețianca Benita Cantieni, creatoarea unui program de atrenament special pentru zona respectivă și autoarea unei cărți pe această temă. Cantieni compară trunchiul omenesc cu un bloc care, pentru stabilitatea lui, are nevoie de etaje intermediare. "Unul dintre ele este diafragma, dedesubtul ei se află diafragmul pelvisului. Dacă acestea două nu sunt antrenate, asupra vezicii se exercită o presiune mecanică, ea se lasă în jos și devine mai vulnerabilă la atacul bacteriilor patogene."
Cum ne ajută medicina alternativă?
Nu numai infecțiile minore aflate în stadiul incipient cedează în fața splinuței, hreanului, mărarului de câmp, merișoarelor și călțunașilor. S-a dovedit că plantele și remediile homeopate întăresc pereții vezicii, prevenind proliferarea agenților patogeni. Din păcate, ele nu au însă un efect identic la toată lumea. Pentru a afla care preparat corespunde mai bine cu tipul de reacție al organismului dvs., va trebui să le testați.
Patru exerciții simple, care fortifică bazinul
1. Culcați-vă pe spate. Ridicați genunchii îndoind picioarele, întindeți brațele pe lângă cap și împreunați mâinile. Ciocăniți de 20 de ori în podea cu călcâiele și cu degetele de la picioare îndoite și strânse.
2. Lăsați-vă pe vine, cu trunchiul ușor înclinat în față și spatele drept. Presați puternic fesele una de alta și apoi relaxați-le - de 20 de ori.
3. Așezați-vă pe marginea unui scaun, aduceți picioarele în unghi drept, înclinați trunchiul ușor înainte, țineți spatele drept și împreunați mâinile la spate. Contractați mușchii feselor, ai abdomenului și ai coapselor. Împingeți piciorul drept cu un pas mai în față, sprijinindu-l în călcâi și strângând degetele. Loviți de 20 de ori cu călcâiul în podea. Apoi faceți din nou același lucru, schimbând piciorul.
4. Culcați-vă pe spate, cu mâinile așezate lejer pe bazin. Presați tălpile una de alta, lăsând genunchii să cadă în lateral. Acum loviți ușor călcâiele unul de celălalt, păstrând însă degetele lipite.