RODICA CULCER despre... Șanse? Nici una!

Redactia
- După ce PSD, în premieră absolută, și-a răs­turnat propriul guvern prin moțiune de cenzură, ce șanse avem să fim mai bine guvernați de noua echipă a acestui partid?

- Aș zice că nici una, de vreme ce este vorba de un mix de miniștri vechi și noi, desemnați pe ace­leași criterii clientelare, conform intereselor lui Li­viu Dragnea. Iar cei vechi s-au dovedit, conform evaluării PSD, neperformanți, în proporție de 97%. Mai mult, cel mai puțin performant dintre ei - cu zero performanțe și 17 măsuri neîndeplinite - a fost propus pentru funcția de premier, deși situația eco­nomică și financiară a României necesită un nivel sporit de competență. Potrivit datelor oficiale sem­nalate de presă, deficitul bugetului de stat în luna mai a crescut de trei ori față de aceeași perioadă a anului trecut, pentru că veniturile au crescut mai lent decât cheltuielile, iar cheltuielile excesive se datorează creșterilor salariale combinate cu redu­cerile de taxe și impozite. Această politică ne­să­nă­toasă este rezultatul primatului intereselor politice ale unei clici care și-a însușit pârghiile guvernării, în disprețul rațiunii și al binelui public. Semnalam, de asemenea, că România nu a reușit să atragă ni­ciun euro din fondurile structurale puse la dispoziție de UE. Nu avem spațiu pentru explicații tehnice, dar incapacitatea administrativă și incompetența gu­ver­nanților sunt explicațiile agreate de majoritatea ana­liștilor. Nu văd cum ar putea PSD, sub con­du­cerea lui Liviu Dragnea, să se transforme peste noapte într-un partid al competenței și integrității. Văd însă, cu îngrijorare, instituirea treptată a unei practici periculoase, care riscă să arunce țara în haos. Este vorba de schimbarea frecventă a guver­nelor, pentru a masca nerealizările economice și lip­sa de realism a programului de guvernare. Nu în­tâmplător au anunțat liderii PSD că vor evalua gu­ver­nul Tudose peste o jumătate de an, sugerând, astfel, că iau în calcul această stratagemă. Dar mai grav chiar decât această perspectivă este că nimeni nu pare dispus să scoată țara din această spirală a in­conștienței și a lipsei de scrupule.

- Recenta hotărâre a președintelui CCR de a opri publicarea opiniilor separate ale judecătorilor a stârnit reacții critice în presă și în societatea civilă. Cât de gravă este această evoluție?

- Instituirea cenzurii nu poate fi decât extrem de gravă pentru democrație. Deși atât Constituția cât și legea de organizare și funcționare a Curții Cons­tituționale garantează independența judecătorilor CCR și dreptul lor de a exprima opinii separate față de deciziile adoptate de majoritatea colegilor lor, președintele CCR, un apropiat al lui Ion Iliescu, a decis că, la ordinul său, publicarea acestor opinii se­parate poate fi interzisă. Forumul Judecătorilor din România a demonstrat pe larg că o astfel de decizie contravine recomandărilor Comisiei de la Veneția, dar argumentele juridice nu par a avea vreo putere într-o Curte Constituțională politizată, care dă sem­ne că s-a pus în serviciul corupților, cu notabila ex­cepție a Lidiei Stanciu, fosta președintă a ÎCCJ, de la a cărei opinie concurentă, ștearsă de pe site-ul CCR, a pornit, de altfel, tot scandalul. Un scandal pe cât de revoltător, pe atât de util, pentru că ne atrage atenția asupra transformării CCR într-o putere nelegitimă și scăpată de sub control. Unii ju­riști au semnalat că CCR nu se mai limitează la constatarea constituționalității legilor, ci formulează indicații privind modul în care trebuie redactată legislația. Or, judecătorii CCR sunt numiți pe cri­terii politice, iar în ultimii doi ani au adoptat, cu ma­joritate de voturi, decizii care au îngreunat munca DNA și i-au favorizat pe infractori. Faptul că CCR nu dă socoteală nimănui, iar deciziile ei nu pot fi con­testate, generează dimensiunea sinistră a unei astfel de evoluții. Dacă vrea, CCR poate decide în­tr-o zi că și aderarea noastră la UE este necons­ti­tu­țională. Nimeni și nimic nu împiedică o astfel de decizie. Și nu uitați că doar presa și societatea civilă s-au sesizat cu privire la transformarea CCR într-o armă a corupților, și că USR este singurul partid care a propus un proiect de lege pentru a contracara această evoluție. PNL și PMP o ignoră, probabil din solidaritate cu infractorii. O solidaritate nefericită, din care măcar electoratul ar trebui să iasă, înainte să fie prea târziu.