Am citit în paginile acestei reviste, nu o dată, despre ajutorul pe care credincioșii l-au primit în urma rugăciunilor adresate Sfântului Nectarie, pentru rezolvarea diverselor probleme cu care s-au confruntat. Am observat că cei care au primit ajutor au simțit nevoia de a împărtăși și altora din fericirea sprijinului acordat de acest sfânt, puțin cunoscut pe meleagurile noastre, dar receptiv față de rugăciunile ce-i fuseseră adresate. Citind și în acatistul său, am descoperit că nu este doar un nou doctor fără de arginți, ci și un tainic mijlocitor în dialogul cu bunul Dumnezeu, intervenind în soluționarea și a altor probleme, considerate mai puțin importante ca cele de sănătate, precum găsirea unui loc de muncă. Pornind de la paragraful în care scrie "Bucură-te că îi ajuți pe oamenii fără slujbă să își găsească de lucru", m-am gândit să-mi focalizez și rugăciunile mele pentru soluționarea unei astfel de probleme cu care se confrunta fiul meu, proaspăt inginer, aflat de aproape o jumătate de an în căutarea unui loc de muncă, corespunzător pregătirii și, mai ales, înclinațiilor sale spre studiu. Faptul că nu-și găsea rostul (lucrase sub nivelul pregătirii, și în condiții ce îi puteau afecta sănătatea) îl marca psihic, alegând tot mai mult izolarea de prieteni și de societate. Internetul era singura lui ieșire "în lume" și aproape singurul dialog cu cei de vârsta lui. Astfel stând lucrurile, am început să mă rog pentru rezolvarea acestei probleme bunului Dumnezeu, fiului său iubit, Sfintei Fecioara Maria și Sfântului Nectarie, în speranța că mă va auzi și ajuta. Deși nu pot spune că sunt un bun creștin, am început să citesc zilnic Acatistul Sfântului Nectarie, rugându-l să-l ajute pe fiul meu să-și găsească un serviciu bun, ba și o prietenă care să-i descopere fondul sufletesc și să-i readucă zâmbetul tineresc pe obraz. Îmi propusesem ca timp de 40 de zile să citesc acest frumos acatist și, astfel, să mă apropii mai mult de acest sfânt. După primele trei săptămâni, semnele ajutorului au început să apară. Se contura perspectiva unui serviciu, iar fiul meu, cu ajutorul unei fete deosebite, regăsise bucuria vieții. La sfârșitul celor 40 de zile în care m-am rugat, am primit ajutorul sfântului în totalitate. Am descoperit, astfel, că în această imaterială punte relațională, glasul meu firav și atât de pământesc a fost auzit de cel căruia în mod special mă adresasem. Atunci și acum simt nevoia să-i mulțumesc și să vorbesc despre receptivitatea, aproape umană, cu care mi-a răspuns. Îi mulțumesc Sfântului Nectarie că a făcut din mine un părinte fericit. Sper că acest mesaj va da speranță celor care se confruntă cu probleme mai mari sau mai mici și care pot găsi în Sfântul Nectarie un mijlocitor spre ajutorul divin. Acum știu că sfinții pot fi prieteni imateriali, cu care poți comunica, și pe al căror ajutor te poți bizui.
Semnez simplu: un om care a primit ajutorul divin al Sfântului Nectarie!