Cu o experiență de peste 15 ani în mass-media, jurnalistul cultural Cristian Pătrășconiu întrunește calități rare azi printre confrați. Pasionat de politologie, literatură, filosofie, istorie, el are ca marcă definitorie expresia clară și substanțială. Fie că publică analize politice, cronici literare sau convorbiri cu personalități, textele lui nu sunt niciodată plicticoase, fiindcă îți dau de gândit. Pe lângă cele patru volume de dialoguri apărute la Humanitas până acum (cel cu Tia Șerbănescu, "Trântind ușa", vi l-am semnalat toamna trecută), pe lângă colaborările la publicații pe hârtie, Cristian Pătrășconiu și alți cinci publiciști cu aceleași competențe "umaniste" au creat o revistă online, LaPunkt.ro, citită și apreciată de multă lume. Convorbirile cu cei 10 scriitori timișoreni, adunate în cartea pe care vi-o recomand azi, au apărut întâi pe acest site și așa se explică titlul cam ciudat. Autorul își cunoaște bine interlocutorii, de vreme ce a studiat și a lucrat vreo 10 ani în preajma lor: "Mulți dintre ei mi-au fost profesori în mod direct. În sens larg, toți mi-au fost de fapt profesori: de literatură, de presă, de politologie, de spirit civic, de decență, de bun simț, de onoare (...) de gândire critică, de generozitate, de dialog". Într-adevăr, toți cei 10 sunt oameni de ispravă, atașați specificului bănățean, dar cu o concepție cosmopolită în sensul cel mai bun. Individualități bine definite, ei au în comun, pe lângă sagacitate și talent literar, o capacitate de muncă asiduă, pasionată și, nu în ultimul rând, o cordialitate plină de umor. Curiozitatea lui Cristian Pătrășconiu scoate la iveală din fiecare doar câte o parte din multele lor preocupări și experiențe legate de profesie în sens larg. Adriana Babeți, de pildă, povestește cum, în urmă cu 20 de ani, din inițiativa ei, a lui Mircea Mihăieș și a lui Cornel Ungureanu, a luat naștere proiectul de cercetare "A Treia Europă", dedicat inițial literaturilor central-europene și extins apoi și asupra istoriei, sociologiei, antropologiei culturale. Pe lângă centrul de cercetare s-au creat astfel și un colegiu alternativ, serii editoriale, o bibliotecă și o arhivă de istorie orală. Smaranda Vultur, coordonatoarea acesteia din urmă, interesată de "memorie, istorie, uitare și salvare", a înregistrat, împreună cu echipe de studenți instruiți de ea după modelul anchetelor sociologice, amintirile unor vârstnici bănățeni care au trăit evenimentele secolului XX, poveștile lor de viață în diferite comunități etnice. Vocile transcrise în toată autenticitatea lor sunt tot atâtea mărturii despre trecutul recent, incluzând și crimele comunismului. Arhiva orală și volumele coordonate de Smaranda Vultur au importanță nu doar pentru adevărul istoric ci și pentru prezentul în care "a rămas ca un lest imposibil de eliminat indiferența la nivelul societății în ansamblu (...) față de impostură și iresponsabilitate". Cu Marcel Tolcea - un virtuoz al jocurilor de cuvinte, al paradoxurilor și al vioiciunii de spirit - tema dialogului e seducția; Daniel Vighi, un povestitor ca nimeni altul, cu o operă romanescă excepțională, și un om de o franchețe irezistibilă, vorbește despre bucuria de a scrie, iar cu ziaristul, poetul și "starul mediatic" Robert Șerban discuția e - cum altfel - despre mass-media românească. Foarte interesante sunt și convorbirile cu Vasile Popovici și Ioan T. Morar, scriitori cu lungi stadii în diplomație, despre importanța bagajului cultural al unui asemenea funcționar (am mai avut după 1989 scriitori veniți din afara sistemului în funcții diplomatice - Grete Tartler, Mihai Zamfir, Th. Baconschi, între alții, dar sistemul i-a preferat pe cei școliți la Băneasa). Fiindcă n-am loc să-i cuprind aici pe toți interlocutorii lui Cristian Pătrășconiu, țin numai să vă spun că titlul câștigat în 2016, Timișoara - capitală europeană a culturii, se datorează și efortului de decenii al acestui grup de intelectuali.