ROUA
Despre rouă se spune că este adusă în timpul nopții pe imașuri și prin poieni, de către zânele care joacă toată noaptea la lumina stelelor, până le trec trei rânduri de ape, care se risipesc în jur, strângându-se în căușul frunzelor și florilor. Majoritatea informațiilor despre puterea tămăduitoare a bobițelor de rouă ne vin din medicina populară românească, care ne spune că mersul desculț prin rouă, tăvălitul prin rouă, spălatul pe față sau pe mâini cu rouă au o putere magică și vindecătoare nemaiîntâlnită. Odinioară, spălatul cu rouă era însoțit de descântece și era făcut doar în anumite zile ale anului, pentru că numai atunci avea putere. Tăvălitul în rouă era practicat de tot satul, tineri și bătrâni, în ajunul anumitor sărbători (Sânzienele, Sfântul Gheorghe), cu credința că o să-i vindece și o să-i apere de toate bolile, ferindu-i de ispite și de deochi, curățându-i de toate păcatele anului ce a trecut.
Studiate prea puțin din punct de vedere medical, micile bobițe de apă strânse pe frunze au, se pare, proprietăți cu totul deosebite. Le folosea și marele Paracelsus, care pornea la "cules de rouă" în funcție de mersul stelelor de pe cer.
Desculți prin rouă
Este o metodă de călire, înviorare și revitalizare pe cât de simplă, pe atât de eficientă. Dimineața, pe un loc cu iarbă curată (fără cioburi, spini sau alte obiecte ascuțite), ne descălțăm, rămânând în picioarele goale, și mergem așa, desculți, prin rouă, vreme de câteva minute. Apoi ne încălțăm, fără să ne ștergem pe picioare, și mai facem câțiva pași sau chiar o scurtă plimbare în pas vioi, pentru a ne pune în mișcare sângele și a ne încălzi bine picioarele. La început, vom merge prin iarbă doar 2-3 minute; pe urmă, putem să facem și plimbări mai lungi, dar nu mai mult de un sfert de oră, ca să nu se răcească prea tare picioarele. Timpul cel mai bun pentru această procedură este când se îngână noaptea cu ziua, cu puțin înainte de răsărit (de altfel toate procedurile cu rouă sunt indicate de către tradiția populară înainte de răsăritul soarelui).
Acest "tratament" ne călește corpul, mai ales zona inferioară, făcându-l mai rezistent la frig, la bolile infecțioase ale rinichilor, ale vezicii urinare și ale aparatului genital. Făcând această manevră în fiecare dimineață, vă veți simți de la o zi la alta curățați de multe din emoțiile neplăcute care poate până atunci nu vă dădeau pace. Pe lângă starea de liniște care apare după o asemenea plimbare prin rouă, este foarte probabil să simțiți și o revenire gradată la o formă, la o vioiciune și un tonus care să vă aducă aminte de copilărie. Printre bolile vindecate prin călcatul pe iarba udă de rouă menționăm:
* afecțiunile urinare și renale cronice (nefrită, cistită, uretrită);
* tulburările de circulație la nivelul picioarelor;
* dermatoze infecțioase cronicizate la nivelul labei piciorului;
* bolile produse de sedentarism;
* inapetența;
* sensibilitatea la infecții bronșice și pulmonare;
* astenia, obezitatea, surmenajul psihic;
* nevroze produse de cauze diverse.
Spălatul pe față cu rouă
Această spălare se face tot dimineața, cu puțin înainte de răsăritul soarelui. Trebuie găsită o iarbă foarte curată, prin care se trec mâinile de mai multe ori, frecându-le una de alta, ca la o spălare normală. Apoi, se spală fața și gâtul. La sfârșit, nu vă ștergeți cu prosopul, ci lăsați ca roua să se zvânte pe față. Această procedură se poate face o singură dată sau, și mai bine, mai multe zile la rând.
Scepticilor le poate veni greu să creadă, dar sute de oameni s-au vindecat de anumite boli, mai ales de piele, cu acest procedeu. Iată câteva îndrumări practice preluate din medicina populară românească:
* durerile de cap se vindecă dacă te speli trei zile la rând pe față, pe frunte și pe ceafă cu rouă;
* chipul reîntinerește și capătă strălucire dacă este spălat cu rouă cu două zile înainte de Luna plină. Dacă-i spălat cu rouă de pe sânzienele de după noaptea de 24 iunie, el va căpăta un farmec cu totul aparte;
* ochii dureroși, care obosesc repede sau lăcrimează des, se vindecă dacă spălăm în fiecare zi, îndelung, pleoapele cu rouă. În unele părți, era obiceiul ca această spălare să fie urmată de un sfert de ceas de privit norii sau o apă curgătoare domoală;
* bolile de piele și bubele de orice fel dispar atunci când le spălăm cu rouă. Spălatul se face în zi de sec (de post, după calendarul ortodox) ca să sece bubele. Există și un descântec care se spune în timpul spălării: "Cum trece roua de soare/ Și spuma de mare,/ Așa să treacă răul de pe mine";
Tăvălitul prin rouă
Este o procedură care necesită o iarbă foarte curată și fără spini și mai mult spațiu de desfășurare, precum și o anumită izolare - pentru că unui privitor neavizat îi va veni greu să înțeleagă ce faceți acolo, în iarbă. În costum de baie (înainte acest procedeu se făcea complet dezbrăcat), vă veți întinde pe spate, rostogolindu-vă apoi în stânga și în dreapta, așa încât toată suprafața corpului să intre în contact cu roua. La început, această procedură nu va dura mai mult de 2-3 minute, în timp mărind durata la maximum 5 minute. Imediat după rostogolitul prin rouă, vă veți îmbrăca bine, cu haine foarte curate și din fibre naturale, fără însă a vă șterge cu prosopul. Apoi veți face câteva mișcări dinamice, pentru încălzire. Este o metodă de înviorare și dinamizare foarte eficientă. Principala sa indicație sunt bolile de piele, mai ales cele grave, dar în medicina populară era indicată pentru o listă mult mai cuprinzătoare de boli. Iată câteva:
* psoriazisul, epiteliomul (în fază incipientă), alergiile (cu condiția ca în iarbă să nu se afle chiar plante la care aveți alergie), dermatoze rebele la alte forme de tratament (eventual produse de cauze necunoscute);
* dureri de șale (sciatică, lombosciatică)
* afecțiunile renale și urinare (nefrită, pielonefrită, cistită);
* metroanexită;
* reumatism cronic, dureri musculare;
* tulburări nervoase diverse;
* astenie psihică și fizică, somnolență;
* sedentarism, dereglări de apetit;
* digestie leneșă.
APA DE IZVOR
Toate apele de munte, fie ele pâraie, râuri repezi sau izvoare au un efect de înviorare cu totul deosebit. O baie rapidă în apa rece a unui izvor de munte este, din punctul de vedere al efectului de înviorare obținut, cel puțin echivalentul a câtorva cești de cafea. Pe de altă parte, apa de munte - prin curățenia, limpezimea, răcoarea sa - este mijlocul de călire, de purificare și de regenerare ideal. Unda rece și cristalină a izvorului limpezește gândurile, ia și duce cu ea toate necazurile și neîmplinirile sufletești, ne împacă cu noi înșine și ne redă pofta de viață. De aceea, procedurile cu apă de munte sunt considerate printre mijloacele cele mai eficiente pentru a reveni rapid la forma maximă.
Spălatul în apă de izvor
Este o metodă de vindecare și de întreținere a sănătății, a cărei origine se pierde în negura timpului. Se face dimineața ori, pentru cei mai friguroși, aproape de vremea prânzului, când soarele strălucește pe cer. După ce intrăm în apă (nu prea mult), luăm un ștergar de cânepă ori de in, îl muiem și începem să ne spălăm, frecând energic pielea, urcând gradat de la picioare spre cap. Pielea nu va fi doar udată, ci și frecată cu putere cu ștergarul, astfel încât sângele să se pună bine în mișcare. La primele spălări, durata întregii operațiuni nu trebuie să fie mai mare de 3-4 minute, în timp ajungându-se la maximum 7 minute. După spălare, dacă afară este destul de cald, ne putem zvânta direct la soare, făcând mișcări rapide pentru a ne încălzi. Dacă este răcoare, ne vom îmbrăca (fără însă a ne șterge, eventual tamponând puțin corpul cu un prosop uscat) și apoi vom trece imediat să facem mișcări de încălzire sau o plimbare în pas vioi.
Spălarea se face fără săpun sau alte adaosuri, doar cu ștergarul și cu apa curată. Acest procedeu este și o metodă redutabilă de întărire a organismului și de vindecare.
În rezumat, prin acest procedeu, organismul este pus pur și simplu să-și "aducă aminte" de resursele sale naturale și să le folosească pentru a-și restabili sănătatea. Iată câteva indicații terapeutice:
* sensibilitate la frig, circulație periferică deficitară;
* reumatism în forme ușoare;
* deficiențe imunitare, sensibilitate la infecții respiratorii (guturai, gripă, bronșită, pneumonie);
* digestie lentă, atonie digestivă, tulburări de asimilare;
* infecții urinare;
* celulită, vergeturi;
* obezitate, îngroșarea taliei, îmbătrânirea prematură a pielii;
* stări de contractură musculară - în mod aparent paradoxal, după ce mușchii sunt contractați la maximum în contact cu apa rece și în timpul mișcărilor de încălzire, ei tind apoi să se relaxeze spontan și foarte profund, dispărând ca prin farmec focarele de contractură, precum și senzația de disconfort;
* depresie, astenie, anxietate - șocul înviorător al apei pare să șteargă impregnările emoționale nefaste, făcându-ne pur și simplu să uităm pe loc toate problemele (imaginare sau reale) care ne chinuiau inutil.
Mersul desculț pe pietre de râu
Aici, pe lângă virtuțile apei de munte, un rol important îl are reflexoterapia făcută pe talpă de către pietre. De multă vreme, reflexoterapia nu mai este considerată o simplă superstiție, ci o metodă de vindecare a unor boli cât se poate de serioase, cum ar fi afecțiunile endocrine, leucemia, bolile metabolice, paralizia ș.a. Or, mersul pe pietre nu este altceva decât un masaj foarte puternic și complet al tuturor zonelor reflexogene din talpă.
Totul constă în a ne plimba desculți, vreme de 10-20 de minute, pe pietrele bine rotunjite (ca să nu ne rănească) din albia unui râu sau pârâu de munte. Apa nu trebuie să depășească nivelul gleznelor, iar pietrele nu trebuie să fie prea denivelate sau foarte alunecoase, pentru că riscăm o căzătură fără nici cel mai mic "efect terapeutic", ba din contră. Imediat după acest mers pe pietre, ne vom lua o încălțăminte călduroasă și cât mai comodă și vom evita frigul la picioare, care ar anula efectele binefăcătoare ale masajului plantar.
Fără a putea constitui neapărat un tratament în sine, călcatul pe pietre de râu este un excelent remediu în tratarea următoarelor boli:
* tulburări digestive - colită, enterită, dispepsie, tranzit intestinal perturbat, balonare;
* infecții cronice din zona genito-urinară - cistite, uretrite, anexite ș.a.;
* sechele ale paraliziilor, ale unor afecțiuni sau traumatisme cerebrale;
* disfuncții motorii în general;
* migrene;
* tulburări de ciclu și de menopauză;
* sterilitate (masculină și feminină);
* tulburări nervoase de intensitate medie și mică;
* încetiniri în dezvoltarea fizică și mintală la copii;
* incontinență urinară;
* tulburări de circulație periferică.
Lista bolilor este mult mai lungă, cele mai receptive la această formă de tratament fiind mai ales afecțiunile cronice și cele produse de uzura fizică sau psihică.
Contraindicații la băile cu ape reci:
Bolile respiratorii, mai ales infecțioase, aflate în fază acută, probleme cardiace în stadii grave, accidente vasculare recente, ciclu menstrual (mai ales în prima zi), slăbiciune fizică accentuată.