Mă bucur că s-a reeditat această celebră carte pe care am descoperit-o în copilărie, în traducerea lui Ion Totoiu din 1945, și am tot citit-o și recitit-o cu plăcere toată adolescența (peste ani, a fost și lectura preferată a fiului meu, căruia i-a trezit de timpuriu pasiunea pentru istorie). Cred că Istoria... lui Van Loon n-ar trebui să lipsească din nici o familie cu copii și adolescenți, pentru care a fost anume scrisă și ilustrată, ceea ce nu înseamnă că nu poate fi la fel de atrăgătoare și pentru părinții lor. Dovadă că, din 1921, de când a apărut prima oară, și până azi, a cunoscut un succes fenomenal în toată lumea, în ediții succesive aduse la zi în acelaști stil de alți specialiști, după moartea lui Van Loon în 1944. Jurnalist, istoric și autor de cărți pentru copii ilustrate de el însuși, olandezo-americanul și-a dat seama că tendința începutului de secol XX, cerută de revoluția industrială occidentală, era specializarea strictă pe domenii, ceea ce ducea la pierderea perspectivei asupra umanității ca întreg, spre "uitarea rădăcinilor" și, inevitabil, spre punerea în paranteză a întrebărilor fundamentale - cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm. De aceea s-a lansat el într-o lucrare de popularizare, o sinteză a evenimentelor ce definesc destinul omenirii, povestite și ilustrate simplu și simpatic, pe înțelesul oricui. Istoria - credea Van Loon - trebuie văzută ca un tot în care faptele se cheamă unele pe altele (deși accidentalul și neprevăzutul nu sunt excluse), generează alte șiruri de fapte, alte direcții de dezvoltare. Umanitatea a avut în timp și momente cruciale ce o puteau trimite într-o direcție sau alta, spre un tip de civilizație sau altul. Specializarea tot mai expertă a istoricilor moderni pe o felie limitată - zice el - nu trebuie să piardă din vedere întreaga înlănțuire care a făcut posibil prezentul. De aceea a scris "Istoria omenirii": ca societatea în ansamblu, și în special copiii, să înțeleagă condițiile ce au determinat anumite evoluții culturale, anumite transferuri de valori definitorii de la o populație la alta, de la o anume comunitate la lume în genere, marcându-i existența. Știind cui se adresează, și-a structurat "povestea" în scurte capitole cu propoziții clare, în limbaj comun, pe care le-a însoțit cu desene și ele de o simplitate sugestivă. Mai mult, cunoscând direct ignoranța americanilor și impactul asupra lor al genului popular numit "sinopsis", a rezumat șapte milenii de istorie, concentrând idei serioase într-un ambalaj atrăgător. Dovadă că opțiunea lui a fost bună e imensul succes de librărie întins pe aproape un secol, după ce o serie de istorici au continuat povestea de la sfârșitul Primului Război, unde o lăsase el, și până azi (completarea lui R. Sullivan din ediția pe care vi-o recomand merge până în 2014). Influența "Istoriei lumii" asupra atâtor generații se explică și prin faptul că Van Loon povestește o serie de adevăruri condiționate istoric fără să dea sentințe sau răspunsuri definitive legate de ele. Revine cititorului să-și facă propriile conexiuni, propria viziune despre succesiunea evenimentelor din trecut și să aproximeze o perspectivă. Azi, când Internetul ne dă toate informațiile despre un fapt istoric sau altul, mi se pare și mai plăcută sinteza tuturor în viziunea unui autor care pare că se joacă grupându-le, ierarhizându-le și ilustrându-le.