În perioada mai-iulie, el se împodobește cu nenumărate umbreluțe de flori alb-gălbui, mărunte, având forma unor steluțe, care degajă un parfum intens. Se culeg numai pe vreme însorită, pentru a fi uscate ulterior, tot prin expunere la soare. În cazul când nu există condiții prielnice, se pun la uscat pe coli mari de hârtie, în poduri. După ce florile se trec, în urma lor rămân fructele, niște boabe rotunde, cu gust plăcut, dulce-acrișor, foarte prețuit și de păsări. La maturitate, boabele de soc se colorează în nuanțe închise, de la vișiniu până la negru, atârnând pe ramuri grupate în fostele inflorescențe, ce măsoară 12-20 centimetri în diametru. Se recoltează toamna, în septembrie sau octombrie și, după ce au fost uscate la soare sau în poduri bine aerisite și li s-au îndepărtat codițele, sunt păstrate în pungi de hârtie sau depozitate în saci.
Proprietățile benefice ale socului au fost remarcate încă din antichitate. Arbustul apare în scrierile lui Plinius cel Batrân, sub denumirea "sambucus". Pe meleagurile dacice, unde și-a găsit variate utilizări ca remediu în medicina zamolxiană, îl chema "seoacs" ori "soac" - cuvinte care stau, în mod evident, la originea numelui său actual din limba română.
Mituri și superstiții
La indieni, socul a fost dintotdeauna considerat un panaceu, dătător de viață lungă. În schimb, probabil că boabele lui negre, asemănătoare cu ale mătrăgunei, au îndemnat populațiile europene să-i creeze o aură de mister, țesând în jurul său numeroase legende. Se credea că o tufă de soc are puterea să asigure protecție caselor pe lângă care crește, respectiv, oamenilor care trăiesc în ele, deoarece între ramurile lui își găsesc adăpost tot felul de entități supranaturale, spiriduși, zâne și duhuri, acestea din urmă aflate de obicei în tranzit spre tărâmul de dincolo. Tocmai de aceea, olandezii nu tăiau niciodată crengi de soc, fără a cere mai întâi permisiunea spiritelor, care, altfel, ar fi putut să se supere și să-i bântuie. În Germania, frații Grimm au reluat într-unul din basmele lor un personaj fantastic, plăsmuit de imaginația folclorică, iar apoi perpetuat și mereu modelat de tradiția populară: bătrâna Holle. Poveștile și cântecele o descriau ca pe starostele unei cete de suflete ale copiilor încă nenăscuți, împreună cu care colinda prin lume, în căutarea părinților potriviți. La răstimpuri, grupul făcea popas în coroana deasă a unui soc. De aici și datina ca femeile care își doreau copii sau erau deja însărcinate, să scuture o tufă de soc, ca să le cadă în poală un suflet de copil. Exista și o a doua variantă, rezervată fetelor nemăritate: și lor li se recomanda să scuture tufa, însă nu oricând, ci la solstițiul de iarnă, în ziua de 21 decembrie. Și din direcția de unde aveau să audă un câine lătrând, de acolo urma să le sosească ursitul. Așadar, nu e câtuși de puțin de mirare că ramurile de soc erau folosite la confecționarea baghetelor magice.
Utilizări terapeutice
* Din florile socului se prepară un ceai, din care se beau 3-4 căni pe zi, la gripă sau răceală, dar și la infecțiile urinare. În acest scop, se infuzează, timp de 15 minute, 1-2 lingurițe de flori, uscate în 200 ml apă clocotită.
* Pentru combaterea constipației se bea seara, înainte de culcare, o cană de ceai (200 ml), pregătit cu 1 linguriță de flori uscate și mărunțite. Are efect laxativ, diuretic și sudorific.
* O infuzie mai puțin concentrată, obținută din 40 g flori, lăsate 15-20 de minute într-un litru de apă în clocot, se aplică extern, sub formă de cataplasme contra arsurilor, abceselor, furunculelor și erizipelului.
* La arsurile de soare, se poate întrebuința și balsamul a cărui rețetă o veți găsi mai jos.
* Sucul stors din boabele de soc se administrează intern, pentru detoxifiere și ca tratament contra nevralgiilor. Scoarța se întrebuințează ca remediu împotriva infecțiilor urinare și a constipației. Frunzele zdrobite lasă un suc care poate fi utilizat, prin tamponări locale, la arsuri și hemoroizi.
Socul este una dintre plantele recomandate pentru fumigații.
Rețete fel de fel
Socată
Ingrediente: 8-10 flori proaspete sau uscate de soc, 4-5 lămâi, 1 kg zahăr, 10 g drojdie, 10 l apă.
Mod de preparare:
1. Tăiați lămâile în felii și puneți-le împreună cu florile, zahărul și drojdia într-un borcan mare, turnând deasupra întreaga cantitate de apă.
2. Lăsați totul la fermentat timp de 48 de ore. De două ori pe zi, amestecați conținutul borcanului cu ajutorul unei linguri de lemn cu coadă lungă. Apoi scurgeți lichidul în sticle și aveți grijă să le astupați bine. Sticlele se depozitează cu gura în jos, la răcoare, într-un loc ferit de lumină.
Utilizare: Socata este o băutură deosebit de plăcută, răcoritoare și spumantă. Totodată, ea realizează un aport vitaminic deloc neglijabil (conține o doză însemnată de vitamina C, alături de A și de vitamine din complexul B).
Sirop cu flori de soc
Ingrediente: 20 flori proaspete de soc, 2 kg zahăr, 2 l apă, 50 g acid citric, sucul și coaja de la 2 portocale și 2 lămâi (preferabil bio).
Mod de preparare:
1. Culegeți și spălați florile de soc. Amestecați zahărul și apa cu acidul citric, până la dizolvarea completă a zahărului. Tăiați citricele în felii subțiri și puneți-le în apa îndulcită, împreună cu florile de soc.
2. Lăsați vasul deoparte pentru 48 de ore. După aceea, strecurați lichidul și aruncați florile, stoarceți feliile de lămâie și portocală și turnați siropul în sticle curate.
Prăjiturele de casă
Ingrediente: 20 flori proaspete de soc, 1 ou, 500 ml lapte, 70 g zahăr, puțin zahăr vanilat, 200 g făină, ulei de cocos.
Mod de preparare:
Cu oul, laptele, zahărul și făina, frământați un aluat. Înfășurați pe rând florile în aluat și prăjiți-le în ulei de cocos fierbinte. Prăjiturelele cu flori de soc sunt delicioase și se potrivesc de minune cu nectarul de mere, compotul de merișoare sau iaurtul cu aromă de vanilie.
Balsam răcoritor
Ingrediente: 3 flori proaspete de soc, 100 g ulei de cocos, 10 picături de ulei de cătină, 20 picături de ulei eteric de lavandă.
Mod de preparare:
1. Încălziți uleiul de cocos în bain-marie, la o temperatură nu prea ridicată. Puneți florile de soc în el.
2. Mențineți temperatura constantă și lăsați florile în ulei pentru aproximativ 30 de minute, timp în care ele își vor ceda treptat principiile active.
3. Strecurați uleiul. Adăugați-le pe cele de cătină și lavandă, amestecând mereu. La sfârșit, puneți balsamul în borcănele mici și lăsați-l să se răcească.
Utilizare: Balsamul de soc intră foarte repede în piele. El calmează pielea înfierbântată după statul prelungit la plajă sau după o insolație.