Noul Țar și vechea Rusie

Tana Rosca
Destinul țărilor e scris în stele

Cine poate să știe cu precizie când exact s-a născut o națiune? E greu de spus. Un prim răspuns îl primim din partea as­trologiei esoterice. Potrivit acesteia, fiecare țară poar­tă o pecete energetică distinctă, cea a unei zodii ale cărei trăsături le va manifesta, indiferent de pe­rioa­dele pe care le traversează. În ca­zul Ru­siei, ma­tri­cea ener­ge­tică ar corespunde zodiei Văr­să­to­rului, ba mai mult, și ca­pi­tala țării, Moscova, se si­tuea­ză sub in­flu­ența aceluiași semn zo­dia­cal. Dar care sunt tră­să­turile care decurg de aici?
Neobișnuitul și neașteptatul sunt două carac­te­ristici de fond ale Văr­să­to­rului. Ful­ge­rul, cu care este asociat Văr­sătorul, ilus­trează aceste calități, căci nimeni nu poate ști când își va face apariția, ce formă va avea și unde va lovi. Ce știm e, însă, că niciodată nu putem vedea într-o lumină mai puter­ni­că și mai clară ceea ce e în jurul nostru, decât atunci când ful­ge­ră. Aceas­ta este o însușire a Văr­sătorului, ca­re ve­de și îi ajută și pe alții să vadă oa­meni și situații într-o lumină nouă. La propriu și la figurat. O lumină extrem de puter­nică, dar rece. Și dacă ne uităm puțin la istoria Rusiei, vom vedea cum abundă de cotituri neașteptate, cum aici s-au dez­­vol­tat mereu forme originale de guvernare, ade­vărate experi­men­te, unele fericite, al­tele, mai puțin. Te­me­rar și plin de per­so­na­litate, fără a res­pecta conven­țiile, Văr­sătorul își croiește calea fără a se sinchisi de opinia celor din jur, încercând să im­prime socie­tății o mișcare către progres.
Fire pașnică și prietenoasă, Vărsătorul încearcă să-i facă pe cei din grupul său să-i îmbrățișeze vi­ziu­nea socială, bazată pe un ideal greu sau chiar im­po­sibil de rea­­lizat, cel puțin în momentul în care este con­ceput. Dacă se izbește însă de neîn­țe­legere și opo­ziție, nu trece mult timp până când pornește o revoltă care mă­tură fără cruțare, adesea cu o bruta­litate ne­bănuită, formele vechi. În numele unei lumi utopice, Vărsă­to­rul poate produce revoluții vio­lente, în care idea­­lurile de la care au pornit inițial devin dis­tor­sio­nate sau se transformă în opusul intențiilor inițiale. Atunci când ideile novatoare sunt însă tem­pe­rate, așa cum se întâmplă, de exemplu, în știință, ele pot re­prezenta un câștig pentru în­trea­ga omenire. Să nu ui­tăm că Vărsătorul reprezintă cunoașterea su­pe­rioară, cerul, spațiul, iar Rusia a fost prima țară care a de­pășit această frontieră, într-o manieră tipică zodiei. Pen­tru că una dintre ipos­tazele în care apare Vărsă­torul este cea a inven­tatorului, a omului de știință prea absorbit de lumea ideilor pentru a mai băga în seamă lumea încon­jurătoare și viața de zi cu zi. Înțelegem de ce atâția savanți ruși au fost laureați ai Premiului Nobel și de ce șahiști de calibrul lui Garry Kasparov și Ana­toli Karpov s-au născut pe teritoriul Rusiei.

De unde a pornit totul

Cel care a pus bazele unei prime structuri sta­tale, formate din triburile slave răzlețe, care hălă­duiau în zona Niprului și a Volgăi, a fost prințul scan­dinav Rurik. Acest prinț cu aură de legendă a domnit la Nov­gorod. Data întemeierii statului em­brionar rus a fost considerată cea de 20 septembrie 862. Ora pre­cisă nu se cunoaște, dar după cum reiese din astro­gramele mai multor mo­narhii, regii aveau grijă ca, de re­gulă, înco­ronarea să aibă loc la mij­lo­cul zilei, când Soarele, simbolul rega­lității, se gă­sește la apogeu. Din acest motiv, aceasta este ora convenită pen­tru prima formă statală a Rusiei.
Privind această astrogramă, consta­tăm două lucruri: în primul rând, Soarele statului nou năs­cut se găsea în zodia Balanței, în conjuncție ex­trem de strânsă cu planeta Saturn. Balanța este unul din­tre cele patru semne cardinale (celelalte fiind Ber­be­cul, Racul și Capricornul), care de­scriu, îndeobște, națiunile care ajung să intre în rândul marilor pu­teri. Saturn, supranumit și ma­rele malefic, este la rândul său planeta gu­verna­toare a unui semn car­dinal: cel al Ca­pri­cor­nului. Iată, deci, două indicii care anunță naș­terea unei viitoare mari puteri. Pentru că Ba­lan­ța este guvernată de micul be­nefic Venus, planeta di­plo­­ma­ției, vedem că această coa­gulare a triburilor sla­ve s-a petrecut printr-o înțele­ge­re paș­nică și rod­nică. Iar da­că luăm în consi­de­rare con­juncția cu Sa­turn, care, oricât de mare malefic ar fi, asigură du­rată, struc­tură și putere executivă, ne putem da sea­ma că acest conglo­merat ini­țial de triburi slave avea să crească și să se con­so­lideze și nu avea să se do­vedească o construc­ție efemeră.

Rurik și Putin

Analizând astro­gra­ma lui Vladimir Putin, născut la St. Pe­tersburg, pe 7 octombrie 1952, la ora 9.30, nu poate să nu ne surprindă faptul că ea se aseamănă în mod frapant cu cea a Rusiei în devenire.
Soarele Rusiei lui Rurik se găsește în zodia Ba­lanței, în conjuncție cu planeta Saturn. Soarele pre­ședintelui Putin se găsește în zodia Balanței, în con­juncție cu planeta Saturn. Ambele astrograme vor­besc, din acest punct de vedere, de dorința de afir­mare, de vizibilitate și de stabilitate pe termen lung, de preferință într-un mod amiabil. Planeta Saturn es­te deosebit de puternică în Balanță, pentru că aici, "ma­rele disciplinator" și stăpânul timpului (Cronos, la greci) se găsește, în termeni astrologici, în exaltare.
O a doua asemănare este ascendentul celor două astrograme, care se găsește în zodia Scorpionului. Acest ascendent contrazice combinația pașnic-au­to­ritară rezultată din conjuncția Soare-Saturn în Balanță, indicând faptul că, dacă metodele de per­suasiune nu funcționează, coada otrăvită a Scor­pionului, guvernat de războinicul Marte și de Plu­ton, stăpânul societăților și serviciilor secrete (prin­tre altele), nu va ezita să lo­veas­că cu viteza și forța care l-au făcut, deopo­tri­vă, temut și respectat. Din­tre toate zodiile, Scorpionul dorește puterea cu mai mul­tă ar­doare decât orice alt­ceva și este pregătit să facă cele necesare ca să ajun­gă să o dețină. Unii o fac cu o forță și o demnitate ieșită din co­­mun, dar al­ții nu rezistă ten­tației de-a recurge la metode du­bioa­se. Precum spune și cu­noscuta expresie: "Puterea corupe, iar pu­terea absolută corupe în mod absolut".
Energia Vărsătorului este și ea prezentă în ambele as­tro­grame. Nodul Nord (sen­sul vieții) se găsește - unde altundeva, decât în Văr­să­tor? - în cerul natal al Rusiei lui Ru­rik, ex­pri­mând viziunea pe care prințul scan­­dinav, se­con­dat de frații lui, dorea s-o în­făptuiască. În apropiere de Nodul Nord al Rusiei lui Rurik îl găsim, la Putin, pe Nep­tun, desigur, tot în Vărsător. Neptun se gă­sește dincolo de Uranus și la propriu, și la fi­gu­rat. Pe când Uranus proiectează o viziune a vii­to­rului social asupra prezentului, Neptun urmă­rește un ideal, menit să lase în urmă toate con­strân­gerile și urâ­ciu­nile realității. Neptun este guver­natorul Peștilor și vom întâlni planeta și zodia des în următoarele pe­rioa­de pe care le va parcurge Ru­sia. Nu avem de un­de să știm ce idea­luri și pers­pective au urmărit Rurik și descen­denții săi pentru proaspăt înființata națiune, dar putem afirma că felul în care se combină ener­giile în harta natală a lui Putin seamănă foarte mult cu proiectul inițial.

Urmează Țarii

Descendența lui Rurik avea să se stingă odată cu încetarea din viață a lui Theodor II, în 1605. Între timp, regatul rusesc cres­cuse, trecând printr-o ado­lescență zbu­ciumată. Simbolic vorbind, această ado­les­cență furtunoasă e reprezentată în istoria Rusiei de Ivan Vasilievici al IV-lea, "Țar al tuturor Ru­sii­lor", cunoscut însă mai degrabă sub numele de Ivan cel Groaznic. Nepotul lui Ivan cel Mare este primul care a purtat titulatura oficială de "Țar al tuturor Ru­siilor", inspirat, probabil, de această ti­tu­latură im­presionantă, pe care bu­nicul său o folosea uneori în cores­pon­dență. Cuvântul "țar" este cel mai pro­babil derivat din titlul roman de "Caesar" (ca și ger­manul "Kaiser"), iar introducerea sa ca titlu oficial al noului conducător al "tutu­ror Ru­sii­lor" era gândită să ducă la un ni­vel superior cne­za­tele ru­sești. Adolescența Rusiilor a avut în frunte, la pro­priu, un adolescent, căci Ivan avea la mo­mentul în­coronării doar 16 ani, dar, la fel ca Rurik, era însu­flețit de vi­ziu­nea de a deveni un adevărat Caesar și de a-și trans­forma regatul într-un vast imperiu. Ambiția ado­lescentului Ivan al IV-lea nu avea să se dove­deas­că un vis trecător, după cum ne arată și astrograma întocmită după mo­mentul înco­ronării, din 16 ia­nua­rie 1547. Nu mai puțin de patru planete ocupau zodia Vărsă­to­rului, la momentul res­pectiv: Soarele, marele be­nefic Ju­piter, planeta expansiunii și a prestigiului, alături de Pluton, pe ca­re îl cu­noaș­tem deja ca pla­ne­tă a pu­terii și a resur­selor, și Mercur. Acesta din ur­mă este pa­tronul horos­co­pului, dat fiind că ascen­dentul înco­ronării se găsește în Gemeni, iar planeta care gu­ver­nează zodia aflată în ascendent poartă, în astro­logia tradițională, titu­latura de pa­troană a horos­co­pului. Așa cum se cade repre­zentantului unui ase­menea horoscop de încoronare, Ivan s-a dovedit in­ventiv, original, dar și radical și necruțător în ur­mă­rirea aspirației sale de a umple cu adevărat semni­ficația titlului de Caesar. La sfârșitul domniei lui, pe par­cursul căreia a cu­cerit hanatele Kazanului, Astra­ha­nului și Sibe­riei, Rusiile țarului se întindeau pe o su­prafață de peste patru milioane de kilometri pă­trați, făcând Rusia cea mai mare țară din lume. Cum este și astăzi. Cine spune "mare cât Chi­na" nu are un reper corect despre mărime, ex­presia mai potrivită fiind "mare cât Rusia". Ivan cel Groaz­nic a fost în realitate mult mai puțin groaz­nic decât i-o sugerează nu­mele. Supușii săi îl priveau cu admirație și res­pect, cu ex­cep­ția celor din zona Novgo­ro­dului, pe care, la un moment dat, a trecut-o prin foc și prin sabie. Dar în spatele acestui personaj contra­dictoriu, ba devotat și religios, ba animat de o cruzime nebănuită, se contura deja o mare putere.
Pe tronul Rusiei s-a instalat, începând din 3 martie 1613, dinastia Romanovilor, neam di­ferit de cel al lui Ivan cel Groaznic, care avea să dea o nouă turnură soartei țării. Cele trei se­cole de domnie ale acestei dinastii sunt descrise de o astrogramă foarte diferită de cele două precedente. Soa­rele în Pești este în con­juncție cu Saturn (din nou Saturn, planetă em­blematică pentru Rusia), arătând că Ro­ma­novii încercau să exprime puterea prin rafi­nament și ierarhie, fiind preocupați de a da o nouă structură no­bilimii ruse și claselor educate, dar că nu aveau un program pentru dezvoltarea socială a țării și nici o înțelegere a nevoilor reale ale populației di­verse și numeroase pe care erau chemați s-o păs­­to­rească. Nu că ar fi ignorat poporul - Rusia Ro­ma­no­vilor are ascendentul în Rac, și Luna (gloata) în prima casă, arătând un soi anume de patriotism, dar pentru Romanovi, poporul era mai degrabă un per­­sonaj de poveste, un "Ivan" și o "Mașa", îmbră­cați în straie tradiționale pitorești, ținându-se de mâ­nă, într-o ple­că­ciune reverențioasă în fața măritului țar. Ca toate țesăturile maestrului iluziilor, Neptun, și aceasta avea să se sfâșie brutal, 300 de ani mai târ­ziu. Sfâr­șitul se găsea încriptat în astrograma Ro­manovilor, sub forma lui Saturn peste Soare, care anunța o tre­zire bruscă din realitatea paralelă a familiei dom­nitoare.

Revoluția bolșevică - experimentul comunist

Soarele și Saturn, cele două planete care se spri­ji­neau reciproc în ho­roscopul Rusiei lui Ru­rik, aju­tând-o să creas­că și să se dezvolte, ajung să se întâl­nească în cel mai temut dintre aspectele negative, nu­mit cvadratură, în as­tro­­grama ce descrie sân­­­­ge­roa­sa revoluție bol­șe­vi­că. Uranus, ștam­pila ener­ge­tică a Văr­să­to­rului, amplifică ten­siu­nile, dând naș­tere unui careu în formă de T. Vedem în el un ex­pe­riment dus la ex­trem, în care cele două planete stă­pâ­nitoare ale Vărsă­to­rului - Saturn în Leu (sem­nul monarhei) și Uranus în Vărsă­tor (puternic, fiind în zo­dia pe care o gu­vernează), înfrun­tân­du-se aprig.
V-ați întrebat vreodată ce în­seam­nă, din punct de ve­dere științific, cu­vântul "revoluție"? O rotație în jurul unui punct fix, până când obiectul care se ro­tește ajunge taman în punctul din care a pornit. Dacă Saturn descrie punctul fix, nevoia de un "tă­tuc", de o autoritate de tip absolutist, Uranus descrie "re­vo­luția", iar Soarele în Scorpion (piciorușul cvadraturii în formă de T) spune că ea - re­vo­luția - va duce la moartea și renașterea auto­rității în Rusia bolșevică. Și că aceasta se va exercita prin mijloace ascunse, subversive, căci puterea nu­mărul unu în imperiul comunist al Sovietelor a fost, fără îndoială, temutul NKVD, reboteazt mai târziu KGB. Ten­siunile atât de accentuate ale cvadraturii în formă de T, mai ales în semnele fixe (Leu, Scor­pion și Văr­­sător), anunțau că acest experiment nu avea cum să dureze la fel de mult ca cele trei secole, care au aparținut Romanovilor.
Iluzia proiectată de Neptun, prins și el în această combinație, este cea a unui imperiu de o cu totul altă factură, URSS-ul, în care utopia uraniană proiecta suveranitatea omului simplu. Opoziția Saturn-Ura­nus a spulberat însă fără întârziere mitul "dictaturii proletariatului". În locul unei democrații fără pre­ce­dent, experimentul comunist a generat un dictator de talia lui Stalin (căruia istoricii moderni îi atribuie un număr de circa șase milioane de morți), cultul personalității și războiul rece.
În toamna anului 1989, redutabila combinație a conjuncției dintre Saturn (descriind structurile ri­gi­de ale puterii), Neptun (disoluția) și Uranus (revo­lu­ția) a demolat zidul Berlinului, punând capăt ma­relui ex­periment comunist, dar lăsând Rusia într-o dis­perată degringoladă, despuiată de orice identitate cu care poporul rus să se poată identifica. După decla­rația de independență (față de cine?!) din 8 decem­brie 1991, Rusia a realizat că nu se simte bine sin­gură, și liderii săi au încercat, cu stângăcie și fără mare succes, să determine statele din fosta Uniune Sovietică să se re­gru­peze în jurul ei. Ex­perimentul nu a prea reușit. Dar Măi­­cuța Rusie a avut mereu nevoie de o figură puternică la cârmă, un "tătuc", cum rușii au ales să-i nu­meas­că pe țari (dar și pe Sta­lin), pe care la în­ceput i-au idola­tri­zat, și au sfârșit prin a-i înlătura cu bru­ta­litate.
Din 2012, fos­tul ofițer KGB, Vla­dimir Putin, a reușit să ajungă la con­ducerea Fede­rației ruse. Mulți ruși din ve­chea gardă au văzut în el un nou "tătuc", o per­so­nalitate su­ficient de pu­ter­ni­că și de com­plexă, în sta­re să ducă Rusia și aliații care i-au mai ră­mas către un nou experiment, către un nou im­periu, clădit de as­tă dată pe baze solide. Astro­grama sa reflectă mul­te dintre energiile protoRusiei lui Ru­rik. Pentru o vreme, personalitatea sa a trezit spe­ran­ța și încre­de­rea lumii occidentale, dar în ultima vre­me, popu­la­ritatea sa a scăzut drastic. Până pe 10 iu­nie, marele benefic Jupiter, aflat în mișcare re­tro­gradă, în Ba­lanță, îi va oferi ocazia să co­rec­teze din greșeli și să-și schimbe în bine imaginea. Până pe 10 octom­brie, același Jupiter îi permite să iasă din locul solitar și friguros al unui lider de tip "tătucă". O va face? Se va decide să caute o nouă ca­le pentru Rusia, una a unei creșteri organice, no­bile, cum a visat-o Rurik? Sau va forța încă un ex­periment? Toamna aceasta ne poate aduce un început de răspuns.