DANIEL ȘANDRU - "E foarte important cum spunem povestea Marii Uniri tinerei generații. E un pariu pe care societatea românească nu-și permite să-l piardă la Centenar"

Profesor universitar, fost șef al "Departamentului Centenar" din cadrul Guvernului Dacian Cioloș

Ne apropiem cu pași mari de ani­ver­sa­rea Centenarului Unirii. În aproape 100 de ani, semnificația zilei de 1 De­cembrie 1918, devenită între timp și Zi Națio­na­lă, pare să se fi uzat, trecută prin propaganda co­munismului, dar și prin demitizările "alternative" de după '89. Celebrat așa cum cere semnificația lui, centenarul din 2018 ar fi un prilej cum nu se poate mai bun, să ne reîncărcăm cu emoția și, poa­te, și cu puterea de sacrificiu a generației Ma­rii Uniri. Doar că în timp ce dinspre vecina noas­tră Ungaria vin zvonuri despre o nemaiîn­tâl­nită ofensivă propagandistică împo­tri­va eve­ni­men­telor de la 1 Decembrie 1918, stra­tegia Ro­mâ­niei, după plecarea guver­nu­lui Da­cian Cio­loș, a ațipit. Motiv temei­nic ca să aflăm de la un bun cu­noscător al pro­­ble­mei, cum s-ar cuveni cele­bra­t pen­tru a depăși festivismul și formalismul, Centenarul Marii Uniri.

"Celebrarea înaintașilor cere gesturi concrete"

- Domnule Șandru, ați coordonat "Depar­ta­mentul Centenar" din Guvernul Cioloș. În aceas­tă onorantă calitate, vă întreb, înainte de toate, de ce este atât de important să marcăm, ca pe un eveniment de excepție, cei 100 de ani de la Marea Unire? Cum facem să ne reco­nec­tăm, ca națiune și ca popor, la emoția și la dra­matismul zilei de la 1 Decembrie 1918?

- Centenarul Marii Unirii e un punct de co­titură în istoria României și cred că suntem pri­vilegiați să fim contemporani cu marcarea a 100 de ani de la împlinirea marelui ideal național. Marea Unire a presupus un mare sacrificiu din partea națiunii, prin intrarea, în 1916, în război. Avem obligația să facem cuvenita reverență față de înaintașii noștri, dar, în același timp, cred că avem datoria de a privi cu realism la prezent, ca să putem proiecta, pe cât ne e în putință, Ro­mânia următorului secol. În ce mă privește, văd importanța acestui moment, pe toate aceste pa­liere: trecut, prezent și viitor. Cred că celebrarea Marii Uniri trebuie să fie un efort de societate și să vedem marcarea Centenarului, mai mult decât ca un prilej de festivism, ci ca pe o asumare ones­tă a trecutului - în care să putem vorbi și despre Turtucaia, și despre tezaurul de la Mos­cova dar, în același timp, să putem identifica pro­ble­mele de azi, de la nivel mentalitar și până la ni­vel de infrastructură, și să încercăm să ne ima­ginăm, cum spuneam, România viitoare. Provin­ciile is­torice care formează țara de azi, Muntenia, Tran­silvania și Moldova, nu sunt nici azi unite la nivel de infrastructură! Nu avem autostrăzi, facem 7 ore cu trenul de la Iași la București, pe când acum 80 de ani, se făceau doar 5 ore! Sunt niște pro­bleme care se cer rezolvate. Celebrarea memoriei înain­ta­șilor trebuie făcută și prin astfel de acte concrete.

- Care au fost programele pe care le-ați ima­gi­nat când v-ați apucat de treabă la "Depar­ta­mentul Centenar"?

- Am fost numit de premierul Cioloș în au­gust 2016, în septembrie deja lucram la centra­lizarea celor aproape 400 de proiecte legate de săr­bătorirea Centenarului, propuse la nivel cen­tral și local. Do­ream să deschidem și o com­pe­tiție pentru societatea civilă, jurizată de mari per­sonalități, și să obținem un buget pentru "ora­șele Marii Uniri". Vă dau cazul Iașiului, care săr­bătorește 100 de ani de când a fost capitala Ro­mâniei, "o capitală a rezistenței până la capăt", cum spunea Iorga. Chiar acum un secol, pe 10 mai, Ziua Națională a fost sărbătorită la Iași, iar Re­gina Maria nota în jurnalul său de război că, pe platoul de la Șorogari, în mo­mentul când a tre­cut în revistă trupele alături de Rege, a simțit re­nașterea speranței naționale. La fel, la Bucu­rești, Alba Iulia, dar și la Chișinău, avem eveni­mente care au prefigurat Unirea. Doream ca, ple­când de la astfel de momente, să vedem cum putem pro­iecta, de exemplu, reforma constitu­țio­nală a Ro­mâ­niei viitoare.

"Sub comuniști, povestea Marii Uniri a fost îmbălsămată propagandistic"

- Dincolo de festivitățile obișnuite, ce alte eve­nimente erau planificate în jurul lui decem­brie 2018?

- Un palier important ar fi fost cel edu­ca­țio­nal: conferințe și expoziții itinerante prin școlile din țară, un program al "Trenurilor Cente­na­rului", prin care elevii să poată urma, gratuit, "Tra­­seul Me­moriei", să viziteze toate mo­nu­mentele și locurile esențiale pentru momentul 1918. Apoi, intenționam să facem un studiu des­pre percepția de azi față de Marea Unire. În pe­rioada comunismului, povestea Marii Uniri a fost îmbălsămată propagandistic, iar istoriografia a ocultat rolul Casei Regale sau acțiunile guver­nului Brătianu, lucruri care au fost reevaluate după 1990. E important cum înțelegem azi eve­nimentele din 1918, felul în care percepem cum anume s-au scurs cei 100 de ani de atunci, și cred că cel mai important pariu, din această pers­pec­tivă, este cum spunem povestea Centenarului Marii Uniri tinerei generații. Acesta e pariul fun­da­mental, pe care societatea românească nu are voie să îl piardă. Dincolo de asta, era și palierul de infra­structură. Am propus 34 de proiecte de in­fra­struc­tură, printre care "Autostrăzile Cente­narului". Ni­meni nu își imagina că ar fi putut fi terminate până la 1 decembrie 2018, dar măcar să le fi început! Poate părea ciudat: ce legătură au proiectele de in­frastructură, cu marcarea Cen­tenarului? Au legă­tură pentru că, acum 100 de ani, oamenii aceia care ieșiseră dintr-un efort de război extraordinar, cu jertfe umane enorme, au reușit să reconstruiască o țară. Cred că după 100 de ani, în condițiile în care nu avem auto­străzi, nu avem spitale regionale, avem încă 400 de școli cu toaletă în fundul curții, e de datoria noas­tră să arătăm că așa nu se mai poate. Podul de la Cer­navodă al lui Saligny stă să se pră­bu­șeas­că. Putea fi un proiect de infrastructură pen­tru Centenar. E și aceasta o formă de a respecta memoria celor care s-au jertfit acum 100 de ani.

- Ați început să lucrați la "Departamentul Centenar" în timpul Guvernului Cioloș, apoi ați plecat din Guvernul Grindeanu. Ce credeți că se va alege de proiectele dumneavoastră?

- Am luat decizia de a pleca din guvern pe 31 ianuarie 2017, când a fost votată celebra Or­do­nanță 13. Nu puteam face parte dintr-un guvern care punea mai presus de interesul public, inte­resele unor politicieni cu probleme penale. Nu am idee ce se va alege de proiectele noastre, pentru că avem un guvern politic, iar, din păcate, în România, politica e în stare să rescrie până și istoria. Dacă cei de la guvernare o țin tot așa, mă tem că singura realitate palpabilă de care vom avea parte în 2018 va fi, poate, inaugurarea Ca­tedralei Mântuirii Nea­mului și, desigur, un soi de "Cântare a României" răspândită în întreaga țară.

"Să ne raportăm cu inteligență la provocări"

- În timp ce la noi, Centenarul e tras pe linie moartă, există informații că Ungaria pregătește o ofensivă propagandistică extrem de puternică, dorind să dovedească, firește, că Ardealul este, de fapt, al ei. Suntem pregătiți să combatem pro­vo­cările venite din alte părți?

- Am văzut o reacție a domnului academician Ioan Aurel Pop, care vorbea despre constituirea, în guvernul maghiar, a unui departament "Tria­non 100". Ce pot eu să vă spun e că atunci când am pre­zentat proiectele noastre în comisiile de spe­cialitate din Parlament, de fiecare dată, sin­gu­rele voturi îm­potrivă au venit din partea UDMR. Ro­mânia tre­buie să se raporteze cu inte­ligență la aces­te pro­vo­cări. Știm că în Ungaria avem un re­gim de factură populistă. Ar trebui să fa­cem o po­litică de stat din a atrage atenția fo­rurilor europene cu pri­vi­re la aces­te acțiuni pro­vocatoare, care ar putea de­veni, propagandistic, chiar ostile.

- Domnule Șandru, oare după 100 de ani, cre­deți că Marea Unire e înfăptuită cu adevă­rat?

- Statal, da, în mod evident. Mă tem însă că din punct de vedere al mentalităților, nu. Aici e însă o opinie subiectivă, nu de specialist în Știin­țe Poli­tice. Faceți o excursie de la Vaslui la Cluj și veți ve­dea cum se schimbă totul, de la arhi­tec­tură până la comportamentul oamenilor. Aceste diferențe nu sunt neapărat rele. Dar există niște reticențe care, nu știu cum, s-au păstrat la nivelul unor remanențe istorice. E o moștenire istorică care se regăsește, într-un fel sau altul, și în pre­zent și pe care, pentru a o înțelege, trebuie, îna­inte de toate, să ne putem privi în oglindă, atunci când ne asumăm istoria noastră ca națiune. Mo­mentul 1 Decembrie 2018 e un moment cum nu se poate mai bun ca să facem asta.