O boală care ne paște pe toți: DIABETUL

Lipsa afecțiunii și "ceva" dulce

Diabetul zaharat este o boală metabolică, care afectează în primul rând metabolismul glu­cidelor în organism.
Cauza psiho-emoțională a diabetului este repre­zentată de o lipsă afectivă, o lipsă a iubirii, pe care pacientul o simte. Persoana în cauză trăiește senti­mente de amărăciune, de tris­tețe, de înstrăinare. De multe ori, aceste sen­timente sunt de­clanșate de o lo­vitură pe plan personal, profesio­nal, financiar, lovi­tură care duce la frus­trări, la o refulare a sentimen­telor, la senzația că viața este grea, este «amară». În această situație, pacien­ții încearcă să compen­seze această amărăciune a vieții cu ceva contrar, cu ceva «dul­ce». Sunt ace­le persoa­ne care își găsesc conso­la­rea în mân­­care. Mâncarea și, în special, car­bo­hi­drații, le creează o stare de mulțu­mire, de bine inte­rior, care com­pensează lipsa de afec­­tivitate pe care o simt în viața lor. Când aceș­tia nu-și pot găsi echi­librul emo­țional, izolarea afec­tivă se ac­cen­­­tuează, și atunci se declanșează diabe­tul. Este, de fapt, transpunerea nivelului emoțional în cel fizic, diabetul presu­punând o dietă restrictivă, evita­rea alimentelor (dulcele) preferate pe care sub­con­știen­tul le respin­ge ca fiind nemeritate și, în con­se­cință, organismul nu le poate prelucra. Mai mult, diabetul poate apărea ca urmare a unui eveniment neplăcut, un eveniment pe care persoana în cauză îl respinge cu toată ființa (decesul cuiva apropiat, stări conflic­tuale în familie sau la serviciu, schim­barea locului de muncă etc.). Hiperglicemia (nivelul crescut de zahăr din sânge) reprezintă mecanismul prin care organismul se pregătește să facă față ace­lui eveni­ment. Este o situație de luptă, pe care sub­conștientul o trăiește. Și în cazul copiilor există aces­te senti­mente de neîncredere în afecțiunea celor din jur, ei caută permanent iubirea, dar au o proble­mă în a o recepta. Simt o nevoie mare de iubire și de tandrețe dar, la nivel subconștient, nu știu cum să le caute, cum să le primească. Este imaginea în oglindă a ceea ce se întâmplă la nivelul organis­mului. Există nevoia de dulce (iubirea, afecțiunea), dar organis­mul nu poate prelucra acest dulce, nu face față.

Fișă biografică

Există două mari tipuri de diabet: diabetul de tip 1, care apare în general la copil și la adultul tânăr (sub 30 de ani) și diabetul de tip 2, care apare, în general, după 40-50 de ani, și se asociază frecvent cu obezitatea.
În diabetul zaharat de tip 1, se produce o scădere a producției de insulină din cauza distrugerii celu­lelor pancreatice care o produc. Regimul ali­men­tar se pare că are și el un rol important. Consumul de lactate (în special lap­te de vacă și, mai ales, ca­seină), consumul de apă cu concentrație ridi­ca­tă în nitriți, precum și un aport scăzut de vita­mina D sunt factori care favorizează boala.
În diabetul de tip 2 apare o rezistență la insulină, atât la nivelul ficatului, cât și la ni­velul țesuturilor. Aceasta are ca rezultat creșterea glicemiei. Acest tip de diabet apare în special la adulți, și devine mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă. Se apreciază că după 65 de ani, una din trei persoane suferă de o alterare a toleranței la glucoză - adică un pre­diabet. Cu toate că acest tip este caracteristic adulților și persoanelor în vârstă, el poate apărea și la copii și tineri, odată cu creșterea frec­venței obezității. Obezitatea joa­că un rol foarte important în declan­șarea diabetului de tip 2, cu toate că există și cazuri fără obezitate asociată. Se consideră că obezi­tatea este principalul factor care duce la creșterea re­zistenței la in­sulină. Pe lângă obezitate, în dia­betul de tip 2 intervine și încăr­cătura fami­lială. Există familii în care mai mulți membri dezvoltă diabet. Sunt implicați factori care țin de stilul de viață - alimentație, exercițiul fizic, obiceiuri care se dobândesc în copilărie, pe de o parte, pe de altă parte, această încărcătură familia­lă arată că există și un teren favorizant, care se moștenește.

"Poliție" de supraveghere

Manifestările diabetului sunt legate de hiper­glicemie. În multe cazuri, ini­țial, pacienții nu simt nimic. Atunci când are valori mai mari, glicemia pro­duce o creștere a eliminărilor urinare. În conse­cință, pacienții urinează des și mult, inclusiv noap­tea. De asemenea, crește și cantitatea de lichide consu­mate. Cu toate acestea, apare frecvent deshi­dra­­tarea și scă­derea tensiunii arteriale, când bolna­vul stă în poziție verticală. Din această cauză, pacien­ții simt că nu mai fac față la efort, se simt obosiți, le scade capa­ci­tatea de concen­trare și efort intelec­tual. Toate aceste manifestări pot fi va­riabile ca intensitate, în funcție de nivelul glicemiei. Există și alte simptome legate de hiper­glicemie: pofta de mâncare exagerată, scădere în greutate, greață, tulburări de vedere, scăderea rezis­tenței la infecții (în special bacteriene). De obicei, în diabetul de tip 1, aceste simptome apar de la început și este important să fie observate de părinți (de obicei, fiind vorba despre copii), pentru că în acest tip de diabet se poate instala coma dia­betică, la valori nu foarte crescute ale gli­ce­miei. Evoluția acestui tip de diabet poate fi înșelătoare. După stadiul ini­țial, când a fost diagnosticat, și după începerea tra­tamentului cu insulină, există o peri­oadă mai scurtă sau mai lungă (uneori chiar și până la un an) în care pacienții devin asimptomatici, nivelul glicemiei începe să scadă și se normalizea­ză, fără a mai fi nevoie de insulină. Nu trebuie trasă, în mod pripit, concluzia că s-a vindecat diabetul, pentru că ulte­rior, glicemia începe din nou să creas­că și este ne­voie de tratament.
În diabetul de tip 2, pacienții pot fi asimpto­ma­tici o perioadă mai lungă, pentru că hiperglice­mia este tolerată, chiar la valori mari, în acest tip de dia­bet. Din această cauză sunt importante analizele periodice, acestea ajutând la depistarea bolii în sta­diul de început. La persoanele cu risc, analizele de depistare a diabetului trebuie făcute periodic, deoa­rece, cu cât glicemia este crescută o perioadă mai mare de timp, cu atât crește riscul de instalare a com­plicațiilor diabetului. Persoanele care se înca­drea­ză în această categorie sunt cele peste 45 de ani, care suferă de alte boli - greutate în exces, gră­simi mari în sânge, hipertensiune arterială, boli de inimă, ovare polichistice, alterarea toleranței la glucoză, femeile care au avut glicemia crescută în timpul sarcinii sau au născut un copil cu greutate peste 4,1 kg, cei cu un stil de viață sedentar. În toate aceste cazuri, ar trebui făcute testele de depistare a dia­be­tului la interval de cel puțin 3 ani, dacă nivelul gli­ce­miei este încă în limite normale, și la cel puțin un an pentru cei la care testul de toleranță la glucoză este modificat.
Diagnosticul diabetului se face prin analize de sânge - glicemia, hemoglobina glicozilată și testul de toleranță la glucoza administrată oral. Pentru diabetul de tip 1, la copiii în familiile cărora există cazuri de diabet de același tip sau anumite boli auto­imune, se poate verifica prezența în sânge a unor anticorpi îndreptați împotriva anumitor structuri ale pancreasului. Prezența acestor anticorpi este detec­tată înainte de declanșarea diabetului propriu-zis.
La pacienții la care diagnosticul de diabet a fost deja stabilit, este necesară supravegherea, în conti­nuare, prin alte investigații, pentru a putea urmări in­stalarea complicațiilor. Pentru aceas­ta sunt nece­sare analize periodice ale fundului de ochi, analize pentru rinichi (proteinurie, creatinină, uree), analize pentru grăsimile din sânge, exami­narea extremită­ților, în special a pi­cioarelor. Toate aceste investi­ga­ții trebuie făcute cel puțin o dată pe an, pentru a putea surprinde din timp in­stalarea complicațiilor și a putea inter­veni eficient, terapeutic. Diabetul za­ha­rat este o boală care evoluează, de multe ori, pe «tăcute», și de aceea, da­că nu se fac aceste inves­tigații de su­praveghere, se ajunge în faze avansa­te, când nu se mai poate face prea mult pentru a ajuta bolnavul.

Complicații

Așa cum am menționat, cu cât glicemia este mai ridicată o peri­oadă mai lungă de timp, cu atât crește riscul de instalare a com­plicațiilor. Glicemia ridicată duce la afectarea vaselor de sânge (a arte­relor), acesta fiind mecanismul prin care apar complicațiile în diabetul za­harat. Sunt afectate vasele de la nivelul retinei și apare retinopatia, sunt afectate vasele de la nivelul rinichiului și apare nefropatia, sunt afectate vasele de la nivelul nervilor și apare neuropatia. Atunci când sunt afectate vasele de la nivelul pielii, apar probleme la acest nivel, pentru că scade capacitatea de regenerare și rezistență la infecții. Orice mică leziune tegumentară se poate transforma într-un dezastru, pentru că rana res­pectivă nu se vindecă, se poate infecta și atunci apar ulcerațiile și, în faze avansate, se poate instala can­grena. Aceste riscuri apar, în special, la membrele inferioare. Toate aceste complicații sunt legate de afectarea vaselor de sânge mici, așa-numita micro­angiopatie diabetică. Atunci când sunt afectate vasele mari, la nivelul arterelor se depun grăsimi și apare ateroscleroza. Consecința este perturbarea aprovizionării cu sânge la nivelul organismului, cu apariția cardiopatiei - afectarea inimii, a atacurilor vasculare cerebrale - afectarea creierului, și a arte­riopatiei periferice - afectarea membrelor inferioare în special. Afectarea oculară în diabet reprezintă cea mai importantă cauză de pierde­re a vederii la adult. De aseme­nea, afectarea rinichilor este prin­cipala cauză de insuficiență renală cronică, în țările dezvol­tate. Una dintre cele mai grave complicații care apare în diabet este piciorul diabetic, care are drept cauze atât afectarea vase­lor mici, de la nivelul pielii și de la nivelul nervilor periferici (neuropatia) cât și afectarea va­selor mari de la nivelul mem­brelor inferioare (arteriopatia pe­riferică). Pe lângă aceste cauze, în diabet, din cauza creșterii glicemiei, apare o scă­dere a imunității, inclusiv la nivelul pielii. A­ceas­ta duce la o predispoziție spre infecții. Picio­rul dia­betic presupune modificări la nivelul tegumen­tu­lui, care își schimbă culoarea, apar răni care nu se mai vindecă și, în final, se suprain­fectea­ză și apare can­grena. Prevenția acestei complicații se poate face prin menținerea glicemiei la valori cât mai apro­piate de normal, prin monitorizarea perio­dică a pi­cioarelor, prin evitarea oricăror traumatis­me la acest nivel, prin menținerea unei igiene stricte și, nu în ultimul rând, prin exerciții fizice care să stimuleze circulația sanguină la acest nivel.
Mecanismele prin care apare boala și compli­cațiile ei oferă și soluțiile pentru a o preveni, a o ține sub control sau chiar a o face să intre în remisie. În primul rând, trebuie ajutați pacienții să rezolve acele cauze psihoemoționale de care vorbeam la început. Este necesară evaluarea la un specialist psi­hoterapeut, care să identifice și să ofere soluții la problemele cu care se confruntă pacienții. Ținând cont de faptul că, în diabet, manifestările apar din cau­za creșterii glicemiei și a afectării vaselor de sânge, tratamentul trebuie să se adreseze acestor două probleme majore. Odată declanșată, boala poate fi ținută sub control doar prin adoptarea unor măsuri legate de stilul de viață și muncă. În primul rând, trebuie adoptat un regim alimentar sănătos. Trebuie excluse toxicele majore - alcoolul și fu­matul. Trebuie reduse sau chiar eliminate dulciurile, în special cele cu zahăr rafinat. La fel, lactatele trebuie reduse, în special cele din lapte de vacă și cele cu conținut mare de grăsimi. Făinoasele (pâine, paste făinoase, patiserie) trebuie consumate în can­ti­tăți cât mai mici. Este recomanadat să se consume preparate din cereale integrale și cu un conținut mare de fibre, în loc de preparate din făină albă. Trebuie redus sau chiar eliminat consumul de carne, în special carnea cu conținut crescut de grăsime. Este recomandat un regim alimentar bogat în legume și fructe, care să asigure un aport crescut de oligoelemente, vitamine și fibre vegetale. Majo­ri­tatea legumelor și fructelor sunt bogate în antioxi­danți, elemente extrem de importante, vitale chiar, pentru sănătatea vaselor de sânge. De asemenea, pacienții trebuie să aibă un orar alimentar destul de riguros, cu trei mese și două gustări între mese, zilnic. Pe lângă alimentație, trebuie luate și măsuri de combatere a sedentarismului. Mișcarea, exerci­țiul fizic, sportul, în general, sunt recomandate în diabet din mai multe motive. În primul rând, efortul fizic are un efect rapid de scădere a glicemiei. În al doilea rând activitatea fizică susținută ajută la pierderea greutății corporale în exces, ceea ce are efecte benefice în diabet. În al treilea rând, prin sport se stimulează circulația sângelui și chiar apa­riția de noi vase de sânge, ceea ce se reflectă în scă­derea riscului de apariție a complicațiilor în diabet, inclusiv a piciorului diabetic, cu aspectul său cel mai de temut, cangrena. Nu în ultimul rând, asigu­rarea unui echilibru psihoemoțional este impor­tantă. Evitarea sau gestionarea situațiilor conflic­tuale, a factorilor de stres de la serviciu, din familie, din societate reprezintă aspecte importante, care trebuie avute în vedere atât în prevenția, cât și în tratamentul diabetului zaharat.
O atenție specială este obligatorie în cazul celor care au deja complicații la nivelul piciorului dia­betic. Acești bolnavi trebuie să păstreze o igienă riguroasă la acest nivel, trebuie să facă controale periodice la specialist, pentru a depista din timp orice mică leziune care se poate infecta. Trebuie să evite orice fel de traumatism al pielii, pentru că pielea este foarte sensibilă. De multe ori, toate aceste măsuri, dacă sunt aplicate corect, sunt suficiente pentru a preveni sau pentru a ține sub control diabetul zaharat, vorbind, în special, de tipul 2 - diabetul adultului.
Tratamentul medicamentos trebuie făcut sub stricta supraveghere a unui medic specialist. În cazul diabetului de tip 2, majoritatea cazurilor răspund la tratament cu pastile administrate oral. În cazul diabetului de tip 1, acesta răspun­de doar la tratament cu insulină. În acest caz, este și mai importantă consultarea unui specialist, pentru a stabili dozele necesare și un regim alimentar foarte strict. Tratamentul cu in­su­lină poate fi periculos, atunci când nu este supra­ve­gheat cu atenție, deoarece pot apărea crize de hi­po­glicemie care să pună în pericol viața pacientului.

Tratamente alternative

În tratamentul complementar există mai multe posibilități terapeutice. Rezultate bune se pot obține cu acupunctură. La fel, tratamentul homeopat oferă rezultate excelente, chiar de remisie a bolii (vorbim aici despre diabetul de tip 2). Tratamentul cu plante se poate face cu o varietate mare de produse. Sunt două categorii de remedii utilizate. Pe de o parte, cele care asigură scăderea nivelului glicemiei și a gră­similor în sânge, iar pe de altă parte, sunt pro­duse care se adresează circulației sanguine, pen­tru refacerea vaselor de sânge afectate și sti­mularea oxigenării țesuturilor afectate.
Din prima categorie, menționăm câteva din cele mai eficiente:
* Semințele de schinduf au efecte de scă­de­re a glicemiei. Pe lângă efectul hipo­glice­miant, este de menționat efectul de scă­dere a gră­si­milor din sânge, aspect ex­trem de impor­tant în diabet.
* Cicoarea are, de asemenea, efecte hi­po­glicemiante, de scădere a colesterolului și tri­gliceridelor. În plus, are efecte de pro­tejare a ficatului, scade pofta de dulciuri și, un aspect ex­trem de important în diabet, stimulează siste­mul imunitar, crescând astfel rezistența la infecții.
* Extractul din frunze de măslin este prin­tre cele mai utile produse. Conține sub­stanțe puternic antioxidante, care ajută la protejarea vaselor de sânge și la o bună cir­culație sanguină. Acest efect este important în prevenirea complicațiilor diabetului, in­clusiv în afectarea cutanată - piciorul dia­betic. În plus, are efecte antihipertensive și de stimulare a imunității, dar și de scădere a colesterolului și glicemiei.
* Mugurii de dud-negru precum și fruc­tele sau frunzele de dud-alb sunt folosite pentru a obține preparate extrem de efi­ciente în scăderea glicemiei.
* Afinul - sunt utilizate atât frunzele, cât și fructele, ca atare. Pe lângă efectul puternic hipoglicemiant, fructele au și un conținut mare de antioxidanți, care stimulează cir­culația sanguină și asigură protecția vaselor de sânge afectate în diabet.
* Cătina albă se utilizează atât sub formă de ulei, cât și pulbere din fructele uscate. Este unul din­tre cei mai puternici antioxidanți și, prin aceasta, are efecte foarte bune în prevenția și terapia compli­cațiilor diabetului. Se utilizează atât intern, cât și extern.

Tratamentul cu antioxidanți

Aceștia sunt substanțe care conferă protecția cardiovasculară atât de necesară în diabet, și previn instalarea afectării vasculare, răspunzatoare de complicațiile diabetului, inclusiv leziunile la nivelul pielii - piciorul diabetic. Dintre cei mai importanți antioxidanți naturali menționăm - Glutationul re­dus, vitamina C, Seleniu, Zinc, Coenzima Q10, aci­dul alfa lipoic, extractul de ceai verde, extractul de ginkgo biloba. O categorie importantă de antioxi­danți este reprezentată de flavonoide. Acestea sunt substanțe care se găsesc în legume și fructe și re­pre­zintă cei mai puternici antioxidanți naturali cu­nos­cuți. Sursa cea mai bogată de flavonoide o re­pre­zintă fructele de pădure. Printre cele mai efi­ciente flavonoide se numără - licopen, acid elagic, resveratrol.
Un loc aparte în această categorie îl ocupă propolisul. Prin efectele puternic antioxidante, el este recomandat sub formă de administrare orală. Pentru efectele antiinflamatoare, antimicrobiene, ci­catrizante și de regenerare a pielii, este recomandat și sub formă de unguente, pentru aplicații locale. Rășina de conifere este indicată mai ales pentru uz ex­tern, sub formă de unguent. Ultimele două produ­se sunt extrem de utile pentru diabeticii la care au apărut complicații la nivelul tegumentelor - piciorul diabetic.
În concluzie, tratamentul complementar este de mare ajutor în toate cazurile de diabet, în special în diabetul de tip 2. Trebuie reținut că, dacă pacientul este sub un tratament medicamentos, acesta nu trebuie întrerupt, ci, pe măsură ce glicemia începe să scadă, se scad dozele până la nivelul la care se obține controlul cât mai bun al bolii.

Dr. RAREȘ SIMU

Date de contact:
* Cabinetul "APIMEDICA", București, str. C. A. Rosetti nr. 31, tel. 021/317.37.91, 021/317.38.96
* Centrul de Sănătate și Viață "Armonia", București, Strada Italiană nr. 13, parter, ap. 3, tel. 0766/29.84.58