Mărul are efectul unui laxativ. Laptele bătut provoacă zgomote intestinale, iar plăcerea de a bea un pahar de vin roșu e pedepsită cu dureri de cap. Tot mai mulți oameni par să nu mai suporte alimentele normale. De aceea, în ultima vreme, produsele cu inscripția "fără ..." au ajuns să umple sectoare întregi în marile magazine. Specialiștii în marketing au calculat că din 2012 până în 2015, vânzările de produse fără lactoză, cum sunt laptele de migdale sau băutura de ovăz bio, au înregistrat o creștere de 38%.
Conform statisticilor, o treime dintre europeni declară că suferă de o alergie alimentară sau cel puțin de o intoleranță. Iar din celelalte două treimi, 80% renunță de bunăvoie la unele alimente, deoarece au impresia că nu le tolerează. Ar fi bine, totuși, să nu ne pripim. Căci nu toți cei ce se cred afectați de o intoleranță o au într-adevăr. "Se vorbește tot mai insistent despre intoleranțe, ele au devenit un trend actual. Din studii reiese însă faptul că suspiciunile de intoleranță alimentară se confirmă în maximum 10% dintre cazuri", spun medicii alergologi.
Vă oferim în aceste pagini câteva lămuriri pe care le socotim utile, asupra celor mai frecvente dintre intoleranțele alimentare. Veți afla astfel cum se pot recunoaște ele și ce aveți de făcut pentru a le combate.
GLUTENUL - Proteina lipicioasă care ne dă de furcă
În ce constau tulburările?
Numeroase cereale, în primul rând grâul și secara, conțin o proteină vâscoasă, numită gluten. Inofensivă în fapt, aceasta declanșează totuși o reacție imunologică la 0,4% din totalul populației. Persoanele afectate prezintă o inflamație cronică a mucoasei intestinului subțire. Consecința: vilozitățile intestinale se retrag, mucoasa se aplatizează, astfel încât cantitățile de nutrienți, vitmine și minerale care pot fi asimilate descresc dramatic. Se creează un deficit de vitamina A, D, E, fier și zinc. Intoleranța la gluten sau celiachia poate apărea atât la adulți, cât și la copii. Din cauza multitudinii de simptome prin care se manifestă, medicii o consideră o "boală-cameleon".
Care sunt semnele caracteristice?
Bolnavii cu celiachie se plâng frecvent de dureri abdominale, balonări sau diaree. Ei se simt obosiți după ce stau la masă, au dificultăți de concentrare sau dureri de cap. Carența de vitamine și minerale produce diverse efecte, de la deteriorarea smalțului dinților, până la migrene ori depresii.
Cum se constată intoleranța?
Suferinzii trebuie să consume, timp de aproximativ patru săptămâni, alimente care conțin gluten (minimum 15 grame pe zi). Această cantitate se găsește în două chifle, două felii de pâine și 200 grame de paste. Apoi se face o analiză de sânge, pentru a stabli dacă există anticorpi contra enzimei numite transglutaminază. În final, se prelevă o probă de țesut din mucoasa intestinului subțire, care va fi examinată în laborator.
De reținut că, pentru marea majoritate a europenilor, glutenul nu este nici nesănătos, nici periculos. Așadar, n-are sens să-l eliminăm preventiv din alimentație.
Ce ne ajută?
Dacă boala celiacă a fost diagnosticată cu certitudine, va fi necesar ca pacienții să evite alimentele cu gluten pe toată durata vieții. În scurt timp, simptomele se ameliorează, însă mucoasa intestinală are nevoie de circa un an pentru a se reface. "Dar veți observa că renunțarea la gluten nu este deloc simplă: multe produse îl conțin, fără a-l include în lista de ingrediente", avertizează specialiștii alergologi.
Alimentația corectă: unde există gluten?
Mai bine nu: grâu, secară, orz, grâu spelta, alac, ovăz, ca și alimentele produse din ele, cum sunt grișul, pâinea și pastele făinoase, pulberea pentru pudding, conservele de carne și de legume, supele la plic, bomboanele de ciocolată.
De consumat cu precauție: cârnații, amestecurile de legume, diverse feluri de mâncare gata preparate (ori semipreparate) din carne, pește și lapte.
Permise: cartofii, orezul, meiul, porumbul, hrișca, făina de castane, quinoa, amarantul, soia, leguminoasele, salatele, laptele, iaurtul și brânza de vaci, nucile, mierea, uleiurile vegetale, carnea și peștele.
LACTOZA - Zahărul din lapte forfotește în intestin
În ce constau tulburările?
Intoleranța la lactoză afectează un european din cinci. Ea este declanșată de lipsa lactazei, enzima din intestinul subțire care descompune zahărul din lapte în două zaharuri simple, glucoza și galactoza, făcând astfel posibilă trecerea lor în sânge. Dacă lactaza nu este prezentă, lactoza ajunge nedigerată în intestinul gros, unde va fi supusă degradării de către bacterii. Aceasta poate da naștere unor neplăceri ca balonările, crampele abdominale sau diareea. Mai rar întâlnite, dar nicidecum excluse, sunt arsurile la stomac, migrenele și starea permanentă de oboseală.
Care sunt semnele caracteristice?
Simptomele tipice ale intoleranței la lactoză sunt ușor de recunoscut. Cine reacționează regulat cu balonări, senzație de prea-plin și mai ales cu diaree după ce a consumat lapte sau produse care conțin lapte, ca sosurile cu smântână sau înghețatele, ar trebui să ceară medicului să-i facă un test pentru intoleranța la lactoză.
Cum se constată intoleranța?
Cei ce au dubii ar putea pentru început să-și noteze într-un caiet, timp de mai multe săptămâni, alimentația zilnică. "Scrieți amănunțit tot ce ați mâncat și ați băut, adăugând și eventualele simptome care vă apar", ne sfătuiesc alergologii. Se poate încerca și cu un test de provocare: renunțați pentru câteva zile la lapte și la produsele lactate, după care beți un pahar de lapte. Dacă intestinul răspunde cu zgomote și cu probleme de digestie, este cazul să vă adresați unui gastroenterolog, pentru a vă stabili diagnosticul. În acest scop se face un test respirator. Pacientului i se dă să bea o anumită cantitate de lactoză dizolvată în apă. Apoi medicul măsoară concentrația de hidrogen din aerul expirat. Valoarea obținută arată dacă enzimele din intestinul subțire responsabile pentru descompunerea lactozei își fac bine treaba sau nu.
Ce ne ajută?
Cu cât se renunță mai consecvent la zahărul din lapte, cu atât mai rapid dispar manifestările neplăcute. Fiindcă lactoza nu este prezentă doar în lactate, ci și în multe alte alimente (în special în produsele ambalate, comercializate în magazine), va fi nevoie să citiți cu atenție etichetele. E bine de știut că, pe lista de ingrediente, lactoza nu figurează întotdeauna ca atare, ci se ascunde sub termeni ca: lapte, lapte praf, zer sau smântână.
Alimentația corectă: unde există lactoză?
Alimente bogate în lactoză (peste 4,8 grame la 100 g): lapte, zer, băuturi pe bază de zer, lapte pentru cafea, lapte praf, cacao, ciocolată cu lapte, preparate dulci ca puddingul, orezul cu lapte, înghețata.
Alimente cu un conținut mediu de lactoză (1-4,8 grame la 100 g): nu sunt tolerate sau intestinul le acceptă doar în cantități mici. Din această categorie fac parte brânza de vaci, bulgărașii de brânză de vaci, smântâna cu 30% grăsime (lactatele cu un procent ridicat de grăsimi sunt suportate mai bine decât cele slabe ori degresate), iaurtul, kefirul, smântâna (conține o cantitate de lactoză mult mai mică decât laptele).
Aproape lipsite de lactoză (mai puțin de 1 gram la 100 g): aceste alimente sunt tolerate fără probleme. E vorba de unt, brânzeturile tari (parmezan, Emmentaler, brânză picantă), brânza din lapte de oaie și capră.
Să mâncăm ciocolată sau nu?
Există trei feluri de ciocolată: cu lapte, neagră (amăruie) și albă. La 100 grame, ciocolata albă conține aproximativ 26 g lapte praf (= circa 10 g lactoză), cea cu lapte, cam 22 g lapte praf (= în jur de 7 g lactoză), iar din ciocolata neagră lactoza lipsește cu desăvârșire. Aceasta înseamnă: evitați ciocolata albă, consumați-o cu măsură pe cea cu lapte sau preferați din start ciocolata amăruie.
FRUCTOZA - Sistemul de transport al organismului lasă de dorit
În ce constau tulburările?
Aproape o persoană din trei reacționează cu zgomote intestinale la fructoza prezentă în fructe și în sucuri, fie ele proaspăt stoarse ori achiziționate din comerț. Specialiștii explică acest fenomen în următorul mod: "Fructoza este transportată în sânge prin mucoasa intestinului subțire. Intoleranța (malabsorbția) apare în momentul când sistemul de transport nu funcționează decât parțial. În consecință, fructoza nu poate fi preluată complet și ajunge în intestinul gros, unde este descompusă de către bacterii. Gazele și acizii rezultați din procesul respectiv provoacă, printre altele, balonări și crampe abdominale.
Care sunt semnele caracteristice?
Consumul de fructe și sucuri declanșează regulat tulburări digestive. Pe lângă balonări și crampe abdominale, simptomele tipice mai cuprind și diareea, greața, senzația de prea-plin și durerile de cap. Unora dintre pacienți, această intoleranță le afectează psihicul, provocându-le o anumită labilitate afectivă. Alții reacționează cu o stare de oboseală după mese, migrene sau o inflamație (cronică) a sinusurilor.
Cum se constată intoleranța?
Se observă apariția simptomelor la distanță de 30 de minute, până la două ore, de momentul când s-au consumat alimente care conțin fructoză. Un diagnostic sigur nu-l poate pune însă decât medicul, iar metoda cea mai des utilizată este testul respirator, identic cu cel pentru lactoză. Pacientul bea un pahar cu apă în care s-a dizolvat fructoză, după care medicul măsoară la anumite intervale conținutul de hidrogen din aerul expirat. Dacă el depășește valoarea normală, se va diagnostica o malabsorbție a fructozei.
Ce ne ajută?
Intoleranța la fructoză poate fi ținută destul de bine sub control prin modificarea alimentației. Majoritatea celor afectați suportă cantități mici de fructoză. Neplăcerile apar abia atunci când se forțează limita individuală de toleranță. Suportabilitatea depinde de conținutul de fructoză, dar și de alți factori. Așa, de pildă, toleranța este mai bună după-amiaza, decât în cursul dimineții. Pentru a afla câtă fructoză puteți mânca fără probleme, trebuie să renunțați la ea pentru 14 zile. Este necesar ca răcoritoarele dulci, Cola și sucurile de fructe, ca și alimentele cu adaos de sirop de glucoză și fructoză să fie evitate complet, pentru a permite florei intestinale dezechilibrate să se refacă. După aceea, veți începe să testați alimentele, unul câte unul.
Alimentația corectă: unde există fructoză?
Cele mai importante dintre regulile de bază
1. Este de preferat să mâncați fructele cu brânză de vaci și iaurt sau ca desert. Aceasta face ca alimentele parțial digerate în stomac să tranziteze mai lent intestinul subțire, ceea ce permite fructozei să aibă un contact mai îndelungat cu mucoasa intestinală și dă sistemului de transport mai mult timp pentru a duce moleculele de zahăr din intestin în sânge.
2. Sucurile de fructe nu sunt bine tolerate, mai ales cele de mere și pere. Când cumpărați sucuri din comerț, verificați dacă nu cumva sunt menționate printre ingrediente fructoza, siropul de glucoză și fructoză ori sorbitolul (E420).
3. Glucoza favorizează preluarea fructozei în sânge. Bananele, papaia sau pepenele galben, care conțin mai multă glucoză decât fructoză, sunt digerate mai ușor decât merele și perele.
4. Zahărul alb, care se compune dintr-o moleculă de glucoză și una de fructoză, este suportat, în general, cu condiția să fie consumat doar în cantități mici.
5. Sorbitolul, un substituent al zahărului, blochează transportarea fructozei, agravând simptomele. Sorbitolul se găsește în unele fructe (ex. pere, prune, fructe uscate) și este introdus ca îndulcitor în dulciurile și băuturile cu valoare calorică mică.
6. Creează, de asemenea, probleme și alcoolii din zahăr, cum sunt xilitolul, manitolul, maltitolul și isomaltul, deseori adăugați în gemuri. Citiți etichetele produselor, pentru a vedea dacă sunt indicate acolo asemenea ingrediente: fructoză, sirop de glucoză și fructoză, miere, pastă din pulpă de mere, nectar de mere, nectar de pere, inulină, sorbitol (E 420), manitol (E 421), isomalt (E 953), maltitol (E 965), lactitol (E 966).
HISTAMINA - O mare enigmă științifică
În ce constau tulburările?
Și intoleranța la histamină provine dintr-o insuficiență enzimatică. Persoanele care au dificultăți cu descompunerea histaminei reprezintă 1-3% din totalul populației. Această substanță, pe care corpul și-o produce singur, este un neurotransmițător implicat într-o serie întreagă de procese organice, de la scăderea tensiunii arteriale, dilatarea vaselor de sânge, creșterea permeabilității capilarelor, reglarea acidității gastrice, excitarea musculaturii netede și secrețiile glandelor endocrine, până la apariția inflamațiilor, fiind principalul mediator participant la declanșarea reacțiilor alergice, unele dintre ele deosebit de puternice, așa cum este șocul anafilactic.
Există însă și surse exterioare de histamină, de exemplu alimentele alterate. Pătrunzând în tubul digestiv odată cu hrana, histamina pleacă împreună cu chimul din stomac și ajunge în intestinul subțire, unde este descompusă de enzima DAO (diaminoxidază). La cei afectați de această intoleranță, se pare că diaminoxidaza nu este destul de activă.
Care sunt semnele caracteristice?
Multora li se întâmplă uneori să nu se simtă tocmai bine, după un pahar de vin roșu sau după o cină din cale afară de consistentă, încheiată cu un mousse delicios de ciocolată. Însă cine reacționează în mod regulat cu apariția unei iritații pe piele sau cu dureri de cap, s-ar putea număra printre persoanele care nu suportă histamina.
Cum se constată intoleranța?
Din păcate, nu există până în prezent un test standard, care să confirme această afecțiune. Întrucât simptomele sunt foarte difuze, strădania medicului de a formula un diagnostic corect se transformă aproape într-o anchetă detectivistică. Primele indicii le pot furniza o analiză specială de urină sau una pentru determinarea activității enzimei DAO. Demersul medical se complică suplimentar, prin faptul că alimentele își modifică mereu conținutul de histamină în urma depozitării. Astfel, unele alimente, care în stare proaspătă erau relativ sărace în substanța incriminată, pot deveni, după o perioadă de timp, incompatibile cu organismul pacienților, provocându-le neplăceri. De aceea, pentru a depista "făcătorii de rele", se recomandă ținerea unui jurnal zilnic, în care să se consemneze alimentația și simptomele. Dacă ele apar repetat după consumul anumitor alimente, ca vinul roșu, brânzeturile tari și afumăturile, aceasta îndreptățește medicul să suspecteze o intoleranță la histamină.
Și un test de provocare vă poate furniza "dovezi". Vreme de două săptămâni, încercați să vă alcătuiți meniul în așa fel încât să conțină cantități minime de histamină. Dacă simptomele se atenuează, considerați acest lucru drept un indiciu demn de încredere.
Alimentația corectă: unde există histamină?
Histamina este prezentă în aproape toate alimentele, cu deosebire în vin (preponderent în cel roșu), în brânzeturile și mezelurile maturate, în conserve (în special de carne și pește), în afumături, dar și în legumele conservate sau murate (exemplu: varza murată). Altele, cum sunt leguminoasele (fasolea, soia etc.) nu conțin histamină, însă provoacă eliberarea ei în organism, motiv pentru care trebuie să fie de asemenea evitate. Specialiștii recomandă consumul de alimente proaspete ca: legumele, fructele, lactatele, carnea și peștele. Cu unele excepții din categoria fructelor: bananele, portocalele și kiwi au relativ multă histamină, chiar și atunci când sunt proaspete.