TAVI IEPAN (Rezident EX) - "Suntem o gașcă de oameni serioși, dedicați muzicii"

- În urmă cu cinci ani, o trupă formată din bănățeni plecați peste mări și țări cucerea publicul după întoarcerea acasă, prin profesionalismul și prospețimea sa. După o perioadă mai tulbure, cu schimbări de componență, Rezident EX revine în forță cu un nou album și un nou turneu național, bun prilej de discuție cu Tavi Iepan, liderul grupului -

Un program bătut în cuie

- După euforia începutului, a bucuriei în­tâlnirii cu publicul, Rezident EX a trecut printr-o pe­rioadă de cumpănă, cu trădări și dezamăgiri. Cum le-ai depășit? Ce te-a motivat să mergi mai departe, să-ți aduni colegii și să reveniți?

- În primul și în primul rând, este vorba despre muzică: iubim muzica și eu, și colegii mei. Nu-i un hobby pentru niciunul din noi. Suntem o gașcă de oameni serioși, dedicați muzicii, care cântăm la fel, și pe un gaj de 100, și pentru unul de 1000 de euro. Le mulțumesc colegilor pentru asta. Când se în­tâlnesc așa oameni faini, e păcat să nu fie pusă în valoare trupa, să nu meargă mai departe. Eu sunt un tip căruia îi place să ducă mai departe ce-a început, ce și-a propus. Când, din senin, ne-a plecat solistul vocal, Ovidiu "Kempes", a fost un moment dificil. Muncisem doi ani și jumătate la acest proiect, pri­misem premiul pentru trupa anului, albumul anului, și am simțit dezamăgirea fanilor, care nu au înțeles nimic din ceea ce s-a întâmplat. Cred că Ovidiu a fost sfătuit greșit, dar fiecare cu drumul lui. Noi avem avantajul că fiecare notă pe care o cântăm e scrisă de noi. A rămas substanța în grup, suntem oameni cu vechi ștate de plată în meseria asta și am trecut prin multe. Am făcut un casting național, în urma căruia am găsit un solist vocal foarte bun. Când eram pregătiți să revenim, a urmat tragedia de la Colectiv și am decis să așteptăm. Așadar, a fost o pauză justificată, iar acum abia așteptăm să re­venim pe scenă.

- Cu ce speranțe și neliniști întâmpini reve­nirea?

- Sigur că am emoții, dar din cele pozitive. Avem un album nou, la care am muncit serios și care nu conține nici urmă de compromis. Din mo­mentul în care îl lansăm, el va aparține publicului, și mi-aș dori ca el să îl asculte fără prejudecăți și să spună dacă-i place. Știu că Ovidiu avea fanii săi, recunoaștere, dar nu este singurul vocalist din Ro­mâ­nia. Sebastian Simonis, noul nostru vocal, me­ri­tă să fie ascultat și primit cu brațele deschise, sunt si­­gur că lumea se va simți bine la concertele noas­tre. Neliniștile sunt legate de partea organizatorică. La început, am luat legătura cu câțiva manageri, ca­re au spus că facem, dregem, rupem, nu și-au făcut treaba și ne-au spus să amânăm. E ca și cum ne-ar da în cap, pentru că noi avem fiecare de lucru și în alte formule, unul cântă în Spania, unu-i la Berlin, unul la Londra. Deci, ne trebuie un program bătut în cuie. Așa că m-am săturat de astfel de teribiliști, am pus mâna pe telefon, am venit la București și am organizat singur turneul.

- Să vorbim un pic despre "Audio Doping", al doilea vostru album. Cu si­gu­ranță, sursele de inspirație și modalitatea de lucru au fost diferite față de piesele vechi, scrise în anii '80.

- Primul nostru disc, "Alpha", conține piese scrise de mine în anii '80, în prima perioadă a trupei Cargo, modernizate, reorchestrate. Pe atunci, noi, cei din Banat, eram privilegiați, prindeam posturi de televiziune și de radio și din Iugoslavia și din Ungaria, chiar și nemțești, apăreau și discuri, eram mai la zi cu ceea ce se întâmplă, social și muzical, în lume, față de restul țării. Dar aveam aceeași pro­blemă: să transpui în muzică ceea ce ai de spus trecând de cenzură. Să ai texte cu mesaj fără să fii cenzurat, asta era marea provocare. Eu consider că am reușit atunci, iar o dovadă clară este piesa "Po­vestiri din gară". Acum, poți spune ce vrei. Im­por­tant este cum o spui. Avem teme serioase, ca răz­boiul, ecologia... Noi, în Eu­ropa, Doamne ajută, am fost ocoliți de mulți ani de război, însă în lume, el nu s-a oprit niciodată. Și îți dai seama că totul se învârte în jurul banilor, al petrolului, al dictaturilor. Avem și piese cu teme mai lejere, chiar și o baladă scrisă de Sebastian, poate nu se mai sperie așa tare posturile de ra­dio de chitarele electrice. Este un disc scris împreună, un efort colectiv.

"Cum sunt pe scenă, așa-s și în viață"

- Ce se întâmplă cu muzica rock, o muzică rebelă, într-o societate din ce în ce mai mer­cantilă? Cum se descurcă în Germania, care-i situația ei în România?

- În România, este un fel de Cenușăreasă. Industria muzi­ca­lă arată ca o imitație ieftină a ceea ce se întâmplă afară. Rock-ul a fost lăsat deoparte și s-a ajuns la un mare gol, gene­ra­ții întregi nu au ascultat a­ceastă muzică, decât dacă au auzit-o la părinți, frați, colegi mai mari. În plus, s-a făcut această greșeală a con­certelor gratuite în aer liber, care au dus la un cerc vicios. M-aș bucura foarte mult ca cei din trupele mari de aici să coboare din limuzine de lux, dar ei sunt dependenți de următorul concert gratuit în aer liber, sponsorizat de primării sau de o firmă de bere. Mai e și problema descărcării muzicii pe internet. Primul nostru disc a fost descărcat gratuit de 30.000 de ori. Niciun leu în contul nostru. Oricât ne-am feri de cuvinte, se numește furt. Ca și cum am sădi niște flori în fața blocului, ar veni cineva noaptea, ar zice "ce flori frumoase" și le-ar rupe. În Ger­mania, există o tradiție a muzicii rock. Să nu uităm că de Beatles nu auzise nimeni în Anglia până nu au explodat la Hamburg. Au existat filiale ale marilor case de discuri americane și engleze, dar totul a avut corespondent cu trupele germane. Ast­fel, s-a ajuns ca de aici să pornească trupe de prim rang la nivel mondial.

- Tu cum îți menții spi­ri­tul, men­ta­li­ta­tea rock-n-roll?

- Eu am contactat de a­tât de mult timp nebunia asta, că nu pot fi alt­fel. Nu există o dedublare la mine: cum sunt pe scenă, așa sunt și în viață. Mi-a adus mul­te satisfacții, dar și o muncă e­normă. Mulți spun "A, se ur­că pe scenă, cân­tă câteva acorduri și are o viață fru­moa­să". Adevărul este deseori departe de imaginea asta. Satisfacțiile sunt cele ce te fac să mergi mai de­parte. Am mai pus o cărămidă la munca de-o viață, un nou album, am făcut tot ce a depins de noi să iasă bine și vom face asta și-n turneu. Dar, din­colo de scenă, apar 1000 de alte lucruri de făcut, ast­fel încât să ajungem cu banii măcar la zero. Ho­teluri, echipe tehnice, bilete de avion, mult mai multe decât are de rezolvat o trupă din România.

Primăvara la Hamburg

- Mai sunt câteva zile. Cum îți încarci bateriile înainte de acest tur de forță?

- Singura mea rețetă de relaxare este fotbalul. Joc într-o echipă de amatori, nu dintre cei mai tineri, firește. Jucăm cu mare ambiție și îmi prinde bine timpul acesta, în care creierul trece pe locul al doilea și instinctul preia controlul. Fiecare din noi are o astfel de evadare. Marc, bateristul, e cu artele marțiale, sporturi de contact, nu-i nicio mirare să-l vezi cum ridică picioarele până în tavan. De altfel, a și făcut parte din unități de elită în Anglia. Mathias e pasionat de motoare, motociclete, iar Cristi e mare iubitor de animale, face parte din câteva asociații de protecție a acestora.

- A venit primăvara în Hamburg, orașul tău adoptiv?

- Da, în sfârșit, de câteva zile e cald, frumos. Eu nu prea am timp de plimbare, stau toată ziua în casă la telefoane, pentru a organiza turneul, dar se simte în aer. E așa, o atmosferă pozitivă, oamenii prind curaj, se plimbă, umblă pe biciclete. Hamburg e un oraș fain, deloc aglomerat, foarte întins, cu periferii cu tot are un diametru de vreo 70 de kilometri. Clă­dirile sunt mai mult lungi decât înalte. Sunt multe spații verzi și o viață culturală intensă, multe clu­buri, concerte. Producătorul nostru ne-a pus la trea­bă, scriem textele și în engleză, apoi imprimăm din nou vocile, în ideea că vom prezenta discul în con­cert și aici.

- Cum se vede din Hamburg România acestui început de an? Au avut protestele de stradă un impact pozitiv în percepția generală?

- Sunt mulți români aici care de mulți ani țin steagul sus, muncesc cum trebuie și fac cinste Ro­mâniei. Însă știrile negative sunt preluate mult mai repede și au un impact mai puternic. Imaginea Ro­mâniei a fost deteriorată în mod constant, de la mineriade, la scandalurile de corupție, și ar avea nevoie, pentru îmbunătățire, de un efort al statului român. Cei de aici nu știu cum sunt românii, Ro­mânia. Însă i-am văzut pe cei din Vest surprinși în­tr-un mod plăcut de protestele din România. Sur­prinși de faptul că generațiile tinere au reacționat în masă și au luat atitudine într-un mod pașnic. Cine știe, poate-i începutul unei imagini mai bune a Ro­mâniei în lume.

(Turneul Rezident EX pornește pe 23 martie la Craiova, continuă la Timișoara, Sibiu, Buzău, București, Iași și se încheie pe 2 aprilie la Brașov.)