Sistemul de canalizare al organismului
Vasele prin care circulă limfa urmează traseul celor de sânge și pătrund adânc în țesuturi sub forma unor canale foarte fine, transportând neîncetat lichidul prin corp. Această rețea, compusă din vase limfatice și organe limfoide, elimină non-stop surplusul de apă, împreună cu toxinele, așadar, îndeplinește funcția unui sistem de canalizare al organismului. Fără el, corpul nostru s-ar tumefia în decurs de numai câteva ore, sufocat de produșii reziduali ai metabolismului celular. Totodată, limfa absoarbe proteinele și grăsimile din intestin. Canalele limfatice sunt mai subțiri decât firul de păr, cu diametrul de o miime de milimetru. Aceste capilare se unesc apoi, formând canale din ce în ce mai largi, care merg paralel cu venele din sistemul circulator.
Când ne rănim, din rană curge nu doar sânge, ci și un lichid atât de transparent, încât trece aproape neobservat: limfa. Uneori, însă, ea poate căpăta un aspect tulbure, devenind alb-lăptoasă sau chiar gălbuie, în funcție de substanțele pe care le transportă: săruri și proteine, grăsimi și uree, electroliți, detritus celular (material rezultat din degradarea unor componente organice) și corpuri străine. Toate aceste substanțe (un soi de gunoi lichid) se acumulează în spațiile dintre celule. Lichidul din acest spațiu este preluat de rețeaua vaselor limfatice, curățat în ganglioni și apoi, pe calea acelorași vase limfatice, revine în sistemul circulator sangvin. Este un proces de însemnătate vitală: dacă lichidul n-ar fi evacuat, ar apărea tumefieri în țesuturi, care ar putea duce în final chiar și la deces.
Stații de epurare: ganglionii limfatici
Chiar dacă, pentru multă lume, sistemul limfatic este aproape necunoscut, oricine a auzit de ganglionii limfatici. Aceste formațiuni ovale sau asemănătoare ca aspect cu un bob de fasole măsoară între doi și douăzeci de milimetri și sunt alcătuite din trei straturi: capsula (constituită din țesut conjunctiv), zona corticală și zona centrală (sau medulară). De-a lungul vaselor limfatice se găsesc circa 600-700 de ganglioni, cei mai mulți aflându-se în regiunile cervicală, axilară și inghinală, precum și în vecinătatea tractului gastro-intestinal. Ganglionii limfatici funcționează ca niște mici stații de epurare: aici sunt descompuse bacteriile, detritusul celular și alte corpuri străine existente în limfă, după care lichidul filtrat și adus la concentrația necesară este reintrodus în circuit. Ganglionii nu se simt la palpare decât atunci când sunt umflați, iar aceasta reprezintă un semn clar de boală.
La vânătoare de dușmani
Dar sistemul limfatic nu are numai misiunea de a elimina "deșeurile" din organism, ci și pe aceea - la fel de importantă - de a respinge agresiunile: în limfă plutesc miliarde și miliarde de globule albe, limfocitele B și T, responsabile cu vânarea intrușilor. Atunci când pătrund în organism agenți patogeni, infiltrându-se prin diverse leziuni, pe căile respiratorii sau pe tubul digestiv, celulele imunitare intră în acțiune. Musafirii nepoftiți sunt luați pe sus și purtați odată cu fluxul de limfă către organele limfoide secundare: splina, amigdalele, apendicele, țesutul limfatic din intestinul subțire și ganglionii limfatici. După ce au ajuns acolo, ei sunt identificați de către limfocite și macrofage, care îi distrug și îi îndepărtează.
Aceste globule albe, care au o misiune precisă de apărare, se înmulțesc exploziv în momentul când apare în corp o infecție, mobilizându-se în număr mare, în zona unde se află focarul infecției. Această activitate inițiată brusc poate determina mărirea de volum a unui ganglion limfatic, care va deveni deodată palpabil prin piele, de pildă la gât sau în regiunea inghinală. Ganglionii limfatici umflați semnalează faptul că organismul luptă cu o boală în zona respectivă. De pildă, în cazul unei răceli, se vor umfla ganglionii limfatici de la gât.
Umflarea ganglionilor, semn de boală
În general, ganglionii măriți nu constituie un motiv serios de îngrijorare. Totuși, dacă ei nu-și modifică volumul nici după trecerea a șase săptămâni, ar trebui să cereți unui medic să vă examineze, deoarece, în unele cazuri (din fericire, destul de rare) umflarea ganglionilor limfatici indică prezența unei boli maligne. Iar celulele provenite dintr-o tumoră se pot disemina și ele în organism, prin intermediul sistemului limfatic. De aceea, pentru a se constata cât de răspândit este cancerul, sunt extirpați câțiva ganglioni, care vor fi ulterior cercetați în laboratorul de anatomopatologie.
Dacă avem în vedere sarcinile multiple pe care sistemul limfatic le are de îndeplinit în organism, vom înțelege că o întrerupere a fluxului limfei poate avea consecințe devastatoare. Întreruperea amintită poate fi cauzată de o anomalie congenitală, de traumatisme, de inflamații apărute în rețeaua de vase limfatice, de o infestare cu paraziți (mai probabilă în țările asiatice și africane), de operații și terapii Roentgen, dar și de obezitate și sedentarism.
Edemul limfatic
Când limfa nu mai circulă așa cum ar trebui, lichidul stagnează în spațiul intercelular. Ia naștere un edem limfatic, părțile de corp afectate - de regulă, brațul sau piciorul - se umflă, se întăresc, iar câteodată devin dureroase.
Edemul limfatic este o afecțiune cronică și necesită un tratament riguros. Singura terapie eficientă constă într-un drenaj limfatic executat manual și completat cu aplicarea unui bandaj. Un fizioterapeut cu pregătire specială va masa porțiunea tumefiată cu mișcări blânde, pentru a activa fluxul limfei. La sfârșit, se va bandaja strâns locul afectat, cu scopul de a împiedica limfa să curgă înapoi în țesuturi. Boala poate fi ținută sub control cu ajutorul unui program terapeutic care include: mișcare cât mai multă, purtarea unor ciorapi compresivi adaptați la nevoile individuale ale pacientului sau, după caz, întrebuințarea unor mănuși speciale și adoptarea unei alimentații sănătoase.
Este important ca edemul limfatic să primească îngrijiri, deoarece el atrage după sine efecte secundare foarte neplăcute. Dacă o tumefiere sau cicatricea formată în urma unei intervenții chirurgicale blochează fluxul limfei, celulele imunitare nu se mai pot mișca între țesuturi, ceea ce limitează capacitatea naturală de autoapărare a organismului. Totodată, pielea de deasupra umflăturii se poate întinde atât de tare, încât să apară fisuri. Astfel, bacteriile au posibilitatea să pătrundă în corp, provocând boala numită erizipel, o inflamație a vaselor limfatice și a țesutului adipos subcutanat. Nu de puține ori, pacientul are și frisoane. Erizipelul se tratează cu antibiotice, însă poate fi prevenit printr-o îngrijire atentă a pielii.
Când o leziune existentă pe piele permite pătrunderea paraziților sau a bacteriilor în vasele limfatice, se poate produce o inflamare a lor, manifestată printr-o serie de simptome, între care se numără febra, frisoanele și tahicardia. Inflamația devine vizibilă chiar prin aspectul tegumentului: vasele limfatice afectate desenează linii roșii pe piele, sunt adesea umflate și dureroase. Pe suprafața unui edem limfatic cronic se pot forma vezicule și eczeme.
Cancerul limfatic
În cazuri rare, sistemul limfatic se poate îmbolnăvi de cancer, ca oricare alt organ. Angiosarcomul limfatic reprezintă o consecință gravă, însă cu apariție sporadică, a unui edem limfatic generat, de exemplu, de excizia unui ganglion din cauza unui cancer mamar. În situații extreme, se ia hotărârea de amputare a părții de corp afectate (care este de obicei brațul). Dar la nivelul sistemului limfatic, se întâlnesc și alte tipuri de cancer.
Este posibil să existe mai multe afecțiuni, în care sistemul limfatic să fie implicat direct sau indirect. Deocamdată, medicii nu cunosc prea multe, întrucât cercetătorii s-au concentrat asupra lui, ca obiect de studiu aprofundat, abia de pe la mijlocul secolului trecut. În Germania a luat ființă, între timp, un Centru European de Limfologie (găzduit de Clinica Földi din orașul Hinterzarten). Specialiștii care își desfășoară activitatea aici au descoperit că sistemul limfatic joacă un rol decisiv în unele boli inflamatorii, cum sunt artrita și colonopatiile cronice. Constatarea că țesutul adipos produce substanțe care perturbă funcționarea vaselor limfatice dă loc la anumite presupuneri: "Ne întrebăm dacă nu cumva acele afecțiuni, pe care noi le considerăm ca fiind o consecință a supraponderalității, provin în realitate din tulburările sistemului limfatic. Dar aceasta nu se știe încă precis în momentul de față", spun limfologii.
Ceea ce se știe totuși este, de pildă, faptul că leziunile se vindecă mai repede dacă se tratează concomitent și sistemul limfatic. Fotbaliștii se refac rapid după traumatisme nu numai pentru că au un organism rezistent, dar și fiindcă beneficiază de drenaje limfatice încă din primele momente după accident. În unele clinici, drenajul limfatic face parte deja din tratamentul postoperator standard.
Terapiile alternative, neputincioase
Dacă medicina clasică nu cunoaște în profunzime sistemul limfatic, trebuie să recunoaștem că, din păcate, nici terapiile alternative nu-i acordă mai multă atenție. Medicina tradițională chineză nu menționează explicit sistemul limfatic, ci vorbește doar de o rețea de meridiane care străbat corpul în întregime, transportând "umorile" și energia vitală Qi. Ca tratament pentru acumulările de lichid din țesuturi și ganglionii umflați, medicii chinezi întrebuințează acupunctura și fitoterapia. Diverse studii demonstrează că acupunctura reușește, într-adevăr, să amelioreze edemele limfatice apărute ca afecțiune asociată cu cancerul mamar, însă afirmația că această metodă ar fi la fel de eficientă în toate tipurile de edem limfatic este în continuare controversată în lumea medicală.
În schimb, atât medicina tradițională chineză, cât și cea alopată, recomandă, în consens, mișcarea, sub toate formele ei, pentru a susține circulația lichidelor biologice. Chiar și mișcarea pasivă este capabilă să activeze fluxul limfei - cel puțin, medicul australian Neil Piller are această convingere. Își invită pacienții să urce pe un aparat experimental, numit de el "mașina Chi", care le scutură picioarele ritmic.
Deoarece obezitatea mărește riscul apariției de edeme limfatice, prevenția ar trebui să includă, în mod firesc, și o alimentație sănătoasă. Iar, uneori, ne pot fi de folos chiar și lucrurile foarte simple, de pildă, ceea ce ne place să facem, după o zi nesfârșit de lungă și stresantă la birou: să ne odihnim cu picioarele ridicate, sprijinite pe un scaun, o măsuță, o pernă sau orice altceva. În această poziție, umflăturile ușoare dispar adesea de la sine.