Programul economic populist cu care PSD-ul a câștigat ultimele alegeri parlamentare s-a dovedit, chiar de la inițierea transpunerii lui în practică, o perdea de fum, menită să mascheze acest obiectiv. Cum la fel pot fi considerate și declarațiile premierului Grindeanu, care își dorește ca guvernul "să fie lăsat să lucreze spre binele țării", după ce același guvern a fost prins cu mâța în sac, încercând să strecoare hoțește celebra OUG 13, care dezincrimina abuzul de putere, hoția - în limite rezonabile -, corupția oficială, cu alte cuvinte. Prin a fi "lăsat să lucreze", d-l Grindeanu înțelege în fapt a căuta alte căi, mai discrete și mai lente, de atingere a aceleiași ținte. Sarcina de "legalizare" a respectivelor căi a revenit de acum, în mare parte, Parlamentului (dominat de alianța PSD-ALDE), "experții" acestuia întrecându-se în inițiative legislative tot mai clar dedicate restrângerii acțiunilor Justiției, eliberării corupților dovediți de "tirania" acesteia, "albirii" și onorabilizării politicienilor implicați în spolierea averilor țării. Pe "specialiști" ca Ș. Nicolae sau E. Nicolicea nu-i mai opresc limitele actelor administrative, ei legiferând în numele supremației absolute a Parlamentului, considerat - în viziunea unei democrații deformate - unica putere în stat. Cum "partidul" domină camerele reprezentanților aleși, se poate spune că această viziune este cea a "partidului-stat" de tristă amintire. "Parlamentul - susține o declarație votată la incitarea șefilor lui penali, Tăriceanu și Dragnea - își reafirmă supremația politică față de toate celelalte instituții publice". Așadar, după guvernanții PSD-iști și ALDE-iști, separația puterilor în stat, echilibrul și controlul lor reciproc, ce asigură stabilitatea în democrațiile veritabile, sunt simple vorbe în vânt, formule golite de sens. Sub actuala guvernare PSD-istă, "democrația originală", visată de întemeietorul falsului partid de stânga din România, Ion Iliescu, este mai aproape ca niciodată de înfăptuire. Nicolae și Nicolicea, împreună cu inspiratorii și companionii lor, pot, prin urmare, decreta în voie grațierea corupților pe față, la lumina zilei, în numele "poporului suveran" care, nu-i așa?, de asta i-a trimis în Parlament, înțelegând că Parlamentul nu răspunde pentru puterea sa decât față de el însuși și de Dumnezeu. Te poți întreba, deci, cu mirare, de ce n-au procedat așa de la început, lăsând guvernul Grindeanu să se compromită "la lumina lunii"...
Aberația unui Parlament cu puteri absolute (mască, față de epoca dictaturii comuniste, pentru "partidul-stat") a început deja să producă efecte. În plan juridic, Nicolae propune, fără a mai afișa măcar "democraticele" scrupule morale, grațierea luării și dării de mită, abuzul în serviciu, favorizarea făptuitorului, spălarea de bani etc. Argumentul lui, de un "umanism fără limită", privind condițiile de deținere a corupților (doi-trei într-un pat, igrasia și igiena precară) este o culme a cinismului PSD-ist, dacă ne gândim la condițiile din spitalele și școlile României, pentru care niciun guvernant nu legiferează cu asemenea ardoare. Chiar și liderul PSD, Dragnea, primul beneficiar al modificării legislației penale, dintr-o cohortă de inculpați condamnați sau suspecți, cu averi imense, nejustificate, s-a dezis "feciorelnic" de inițiativa subordonatului său, deși - se pare - este vorba de-o tactică urzită pentru întărirea imaginii de moderat dezinteresat a liderului. Tăriceanu, "tovarășul de drum" al PSD-ului, inculpat pentru mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului, este mult mai direct: "...în această vânătoare de vrăjitoare (lupta cu corupția, n.n.) România nu se poate dezvolta economic". Afirmația președintelui Senatului este de o necontrolată autoironie: dacă e liber la furat, creșterea economică este garantată! A cui creștere economică, politicianul evită să o spună, pentru că știe și el că măsurile populiste de creștere necontrolată a salariilor și pensiilor în sectorul de stat vor avea, ca efecte, ștrangularea sectorului privat, mărirea șomajului, renunțarea la investițiile în infrastructură, explozia leului (împrumuturile masive pentru acoperirea găurilor la buget generând întotdeauna inflație) etc. D-lui Tăriceanu nu-i pasă, efectele ce anunță dezastrul economic urmând să se vadă abia prin toamna-iarna următoare. Scopul lui imediat este demonizarea DNA, blocarea ei "legală", prin decizii parlamentare, salvarea "aleșilor" - și, în primul rând, a lui însuși - într-o "arcă" rezistentă la "potopul economic" ce vine. Asediul Justiției în vederea subordonării ei finale a devenit activitatea permanentă a parlamentarilor majorității. Lor li s-a alăturat Curtea Constituțională, în frunte cu distinsul Valer Dorneanu, care a interpretat politic separația puterilor în stat, decretând că organele judiciare nu au dreptul să se pronunțe asupra modalităților în care puterea își adoptă deciziile. CCR a dat astfel liber administrației să folosească orice metode pentru promovarea propriilor interese.
Graba PSD-ului și a susținătorilor săi din toate partidele de "a pune la colț" Justiția poate provoca însă și efecte perverse. Cantonați în prezent, politicienii PSD-iști sunt incapabili să realizeze studii de impact, care să măsoare rezultatele pe termen lung ale actelor lor. Ca și efectele populismului economic, ce vor apărea când "dărnicia" guvernamentală va goli bugetul de stat, deciziile juridice arbitrare se vor întoarce, mai târziu, împotriva lor. Nu prea demult, PSD-ul a mărit, de exemplu, pentru Adrian Năstase, mandatul prezidențial de la patru la cinci ani. Năstase a pierdut. Băsescu a susținut DNA-ul și i-a acordat puteri extinse împotriva corupției. Când DNA-ul s-a apropiat de anturajul său, a început să o taxeze ca instituție abuzivă. PSD-ul vrea să dea "liber la furat" pentru politicieni și complicii lor, dar această "libertate" s-ar putea să-l coste, până la urmă, propria-i existență. Dezgustați de spectacolul politicienilor corupți, doar 20% din români au votat la "parlamentarele" trecute. Revoluția civică din ultima vreme arată - chiar dacă manifestațiile stradale și-au pierdut intensitatea - că viitoarele alegeri vor constata o prezență cum n-a mai fost. "Poporul suveran" - disprețuit de actualii "aleși" - a început să se trezească.