Mircea Cărtărescu a declarat, recent, că "guvernarea lui Dacian Cioloș a fost asemănătoare cu cea a prim-miniștrilor din țările occidentale." Iar Liviu Avram, redactor-șef adjunct la Adevărul, spunea că anul 2016 a fost singura perioadă din viața sa de jurnalist post-decembrist, când nu a mai verificat zilnic Monitorul Oficial, pentru a descoperi ce ordonanțe de urgență își mai "trage" executivul ca să fure. Sunt două declarații scurte, care radiografiază în mic ceea ce a însemnat cabinetul Cioloș în mare: decență, profesionalism, bun simț, adică normalitate.
Obișnuiți să fim țepuiți, mințiți la fiecare campanie electorală, pentru a fi mai apoi dezamăgiți în cursul guvernării, nu am băgat de seamă trecerea prin apele tulburi ale politicii românești a acestui cuirasat al bunului simț. Am crezut că e o navă în croazieră și atât. Din păcate, la vot, nu am făcut nimic pentru a o trage la cheiul Dâmboviței. Tocmai de aceea este extrem de important ca măcar în ceasul al nouălea, să vorbim cu miniștrii fostului cabinet, pentru a afla care este secretul succesului pe care l-au obținut într-o perioadă de timp foarte scurtă și ce ar fi continuat să facă în condițiile unui program de guvernare complet.
Zâmbetul nu costă bani
- Chiar dacă pare ciudat, pentru început doresc să vă întreb de unde găseați energie pentru a zâmbi permanent, chiar și în cele mai grele momente ale prezenței dvs. la cârma Ministerului de finanțe. Un zâmbet care răspândea optimism, politețe și încredere...
- În viața fiecăruia dintre noi sunt zile mai bune, zile mai rele, dar este foarte important să ne păstrăm atitudinea pozitivă, constructivă și civilizată. Un zâmbet ne încarcă pozitiv și este un mesaj de pace pentru cei din jurul nostru, o «externalitate pozitivă», cum se spune în economie. Aceasta este convingerea mea. Am avut șansa să mă nasc și să cresc într-o familie veselă, echilibrată, care a căutat întotdeauna armonia. În general, sunt înconjurată de familie și prieteni, oameni dragi, apropiați, ținem unii la alții, ne apreciem și ne respectăm. Mai mult, am avut șansa să lucrez mereu în instituții în care un comportament necivilizat, brutal, fioros, nu era acceptat. Simt că oamenii au uitat să râdă, să zâmbească, să se destindă. Vă garantez că un om furios și încruntat nu este mai eficient decât unul relaxat și zâmbitor. Ba dimpotrivă! Un om civilizat trăiește în armonie cu el însuși, cu cei din jurul lui și cu mediul înconjurător. Un zâmbet este și o mulțumire pentru că suntem, pentru că existăm. Zâmbetul nu dăunează și nu costă bani.
- După ce guvernul Cioloș și-a încheiat mandatul, mulți dintre membrii cabinetului au rămas în țară. Printre ei, și dumneavoastră. Ce v-a determinat să nu plecați? Aveți un proiect pentru România?
- Am luat decizia de a petrece câteva luni alături de familie. Și am vrut ca fiul meu să termine anul școlar în București. Așa că am amânat reîntoarcerea la Bruxelles, cu 6-7 luni. În momentul numirii în funcția de ministru, lucram la Comisia Europeană, unde mă ocupam de dezechilibrele macroeconomice la nivelul Uniunii Europene. Cu siguranță că pot sprijini România și de la Bruxelles, pot reprezenta cu succes țara și de acolo. Mă gândesc să mă implic într-un proiect pe termen lung, dar nu am luat o decizie. Finalul mandatului m-a prins fără un plan, deoarece în perioada lui m-am concentrat exclusiv pe implementarea măsurilor promise. Dar am încheiat cu succes mandatul de ministru independent și mi-am pus toată priceperea pentru mai binele țării mele. Cum, de altfel, am jurat la preluarea mandatului.
- Vă propun un exercițiu de imaginație. Haideți să presupunem că alegerile de anul trecut nu v-au întrerupt guvernarea și încă sunteți ministru. Ce ați fi făcut în continuare? Care ar fi proiectul dumneavoastră pe termen lung, la conducerea finanțelor României?
- Aș continua cele trei proiecte majore: schimbarea paradigmei privind relația dintre stat și cetățean, transparența bugetară și eficiența cheltuirii banilor publici. Și extinderea unui proiect mai special, de suflet: masa caldă în școli. Pe acesta l-am pus pe picioare în 2016, la nivel "pilot", în care am selectat 50 de școli din toată țara. O să le iau pe rând:
* Îmbunătățirea relației dintre stat și cetățean și măsurile de debirocratizare și simplificare trebuie să continue. Această relație a fost total ignorată în perioada post-decembristă. Să ne amintim că până în 2016, puteam plăti aproape orice pe cale online sau cu cardul, mai puțin taxele și impozitele către ANAF! De ce? Dintr-o ignorare totală a cetățeanului, dintr-o nesocotire a timpului pe care cetățeanul îl pierde în lupta cu birocrația și dintr-o proastă înțelegere a rolului statului în viața individului și a companiilor. Statul trebuie să fie mereu preocupat de calitatea serviciilor pe care le oferă, așa cum o face o firmă privată.
* Transparența în cheltuirea banului public - la capitolul acesta vă pot spune că în martie 2016, am publicat platforma de transparență bugetară, care arată cum cheltuie statul banii publici, adică circa 13700 de instituții, de la ministere, parlament, până la primării, școli și grădinițe, precum și 200 de întreprinderi de stat. Această platformă trebuie extinsă și în viitor, astfel încât să trecem de la bugetul bazat pe metoda numerar sau cash, la metoda bazată pe angajamente. Vom vedea astfel nu numai când se fac plățile, dar și când se încheie contractele și cum se derulează acestea. De exemplu, dacă o primărie încheie un contract pe trei ani, pentru construcția unui drum local, pe platforma de transparență bugetară se va vedea când s-a semnat contractul, precum și plățile efectuate pe toată perioada de derulare a lui, respectiv pe trei ani.
* Eficiența cheltuirii banului public trebuie, de asemenea, semnificativ îmbunătățită, pentru a obține rezultate mai bune cu aceeași sumă de bani. Am finalizat primul raport în domeniul transporturi și am lansat alte două analize pe sectoarele sănătate și mediu. Obiectivul era ca în 6-7 ani, toate instituțiile publice să treacă prin această analiză.
"Gaura de 10 miliarde de lei, un exemplu de dezinformare și manipulare"
- Președintele PSD, Liviu Dragnea, a lansat o acuzație gravă la adresa guvernului Cioloș, afirmând că a lăsat o "gaură" de 10 miliarde de lei în bugetul României. Ați putea să explicați, pe înțelesul oamenilor obișnuiți, care se interesează de economie doar atunci când le este amenințat venitul, ce e cu "gaura" din buget?
- A fost o fumigenă aruncată pentru a distrage atenția de la activitatea noului guvern, în special de la procesul întocmirii bugetului pentru 2017 și de la măsurile din justiție, dar și o încercare de denigrare a tehnocraților. Acuzația a fost un șoc. A fost un exemplu de manipulare și dezinformare ce ar trebui inclus ca studiu de caz la facultățile de științe politice și jurnalism: o acuzație gravă și ușor de înțeles, care nu poate fi respinsă decât cu explicații complicate și tehnice, pe care nu are nimeni răbdare să le înțeleagă. Totuși, vreau să ofer aici o explicație simplă, a unui subiect foarte tehnic. În primul rând, poate ar fi util să reamintim niște definiții. Când vorbim de buget, trebuie să discutăm de venituri și de cheltuieli, în oglindă. În 2016, politica bugetară prudentă a guvernului Cioloș a avut ca rezultat un deficit al bugetului general consolidat de 2.41% din PIB, sub ținta de 2,8% din PIB estimată la începutul anului bugetar. Aceasta înseamnă că atât veniturile bugetului general consolidat cât și cheltuielile au fost corelate în execuția bugetară. O așa-zisă "gaură" de 10 miliarde de lei ar fi trebuit să se reflecte într-un deficit mai mare cu suma respectivă, adică 1.3% din PIB. Mai exact, dacă ar fi existat o "gaură" de 10 miliarde de lei, deficitul bugetar în 2016 ar fi ajuns la 4,1% din PIB, nu la 2.41% cât a fost anul trecut.
"Copiii noștri vor plăti datoria publică pe care noi o acumulăm cu nonșalanță"
- Bugetul României pe anul 2017 este construit de guvernul Grindeanu pe o creștere economică de 5,2%. Vi se pare fezabil? Și, dacă nu, ce primejdie ne paște?
- Prognoza de creștere care stă la baza bugetului este mult mai optimistă decât a oricărei alte instituții: FMI, UE, BNR, bănci, investitori. În situația în care creșterea economică va fi sub nivelul acestei prognoze, veniturile pe care statul le va încasa vor fi mai mici. Ca atare, autoritățile (guvernul, parlamentul) trebuie - fie să reducă cheltuielile, fie să crească veniturile, fie să accepte un deficit bugetar mai mare sau o combinație a celor trei opțiuni. Fiecare dintre cele trei variante are dezavantaje care se resfrâng negativ asupra noastră, a tuturor cetățenilor, dar mai ales asupra celor cu venituri mici. Ce ar însemna reducerea cheltuielilor? Statul are o serie de cheltuieli, împărțite astfel: salarii (aproximativ 65 mld lei), pensii (60 mld lei pensii publice și 6 mld lei pensii speciale), cheltuieli pentru funcționarea statului (40 mld lei, din care jumătate sunt fonduri pentru sectorul de sănătate), investiții (20 mld lei), fonduri europene (14 mld). Dacă prognoza de creștere economică se dovedește a fi prea optimistă și veniturile nu se încasează, statul trebuie să decidă care dintre aceste cheltuieli vor fi reduse. Sau, statul poate decide creșterea veniturilor. Din ce se formează veniturile statului? Din taxele și impozitele plătite de persoane fizice și de firme, respectiv, impozitul pe venit, contribuțiile la pensii și la sănătate, impozitul pe profit, TVA, accize, taxe de mediu, taxe de proprietate etc. Ca atare, una sau mai multe dintre aceste taxe și impozite pot fi majorate pentru a crește veniturile statului, ceea ce ar lovi în firme și cetățeni. A treia opțiune este ca autoritățile să decidă creșterea deficitului bugetar, caz în care pot fi implicații pe două planuri: creșterea îndatorării țării și încălcarea regulilor europene, ceea ce poate aduce sancțiuni. Despre îndatorare, trebuie spus că în perioada post-decembristă, România a avut an de an deficit bugetar, adică statul a cheltuit mai mult decât a încasat, ajungând astfel la o datorie publică de 40% din PIB, respectiv circa 320 miliarde lei. Pentru 2017, cheltuielile sunt mai mari decât veniturile cu 24 miliarde lei, care se vor aduna la datoria publică de 320 miliarde lei. Dar, la un moment dat, va trebui să plătim această datorie. Desigur, copiii noștri vor plăti datoria publică pe care noi o acumulăm cu nonșalanță. Ne vor întreba atunci ce-am făcut cu banii și de ce am aruncat povara fiscală pe generațiile viitoare, pe ei. Ce vom răspunde? Este adevărat că sunt țări cu datorii mai mari, dar nu trebuie să copiem exemple negative. Germania este de câțiva ani pe surplus bugetar, adică nu cheltuie toate veniturile dintr-un an, ci folosește o parte pentru reducerea datoriei publice și diminuarea poverii fiscale pentru generațiile viitoare. Mai mult, în perioadele de creștere economică, statul trebuie să facă economii pe care să le folosească atunci când economia stagnează sau este în descreștere. La o creștere economică de 4-5%, deficitul bugetar al României ar trebui să fie de maxim 1% din PIB (celebrul MTO). În ceea ce privește regulile europene, avem o regulă fiscal-bugetară mai veche, care prevede un deficit bugetar de maxim 3% din PIB, indiferent de faza ciclului economic în care ne aflăm. Această regulă a fost recalibrată după criza economică și s-a stabilit că acest deficit de 3% trebuie atins numai în situația recesiunii economice, iar în perioadele de creștere economică, bugetul trebuie să fie în echilibru sau pe surplus. Dar abaterea de la această a doua regulă se sancționează numai în cazul statelor din zona euro. Dacă deficitul va depăși 3% din PIB, Uniunea Europeană va cere măsuri credibile de revenire sub limita maximă. În caz contrar, UE poate aplica o amendă sau poate reduce fondurile europene alocate.
"D-l Cioloș a fost un adevărat lider"
- "Echipa Cioloș" a lăsat o impresie extrem de armonioasă. Cărui fapt credeți că se datorează acest lucru?
- Armonia unei echipe se creează prin sinergia ideilor. În cazul guvernului Cioloș, sinergia ideilor a avut la bază obiectivul comun de a construi pentru ziua de mâine. Fiecare dorea să aplice cele mai bune principii și să fixeze cele mai moderne obiective în domeniul său de activitate. Foarte important a fost rolul premierului, care s-a dovedit a fi un adevărat lider. Nu numai că ne-a motivat și inspirat, dar a reușit să ne facă să gândim convergent și să ne păstrăm optimismul, chiar și când ne-a fost greu. Și este meritul lui incontestabil de a fi format o echipă bună, funcțională, în numai câteva zile! Trebuie să vă spun că eu nu îl cunoșteam pe domnul Cioloș înainte de a-mi propune funcția de ministru al finanțelor. Ne intersectasem la un eveniment grozav, organizat de dumnealui în calitate de comisar european, o conferință despre Delta Dunării, care l-a avut ca invitat special pe domnul Ivan Pațaichin. M-a impresionat discursul dumnealui, se vedea că este sincer, că îi pasă. Erau și foarte mulți străini în sală, cuceriți de comisarul român și de marele sportiv român. Când căuta un ministru de finanțe, cred că a primit mai multe referințe pozitive despre mine din partea câtorva persoane de încredere, apoi am avut o discuție telefonică și a doua zi am venit la București. În același avion, am mers cu doamna Cristiana Pașca Palmer, ministrul mediului. Nu o cunoșteam, dar am avut o bănuială că vine la București și că vom fi colege! Cred că această sinergie se intuiește, se recunoaște imediat.
Îmi amintesc prima întâlnire cu toți colegii, în pre-ziua audierilor. Îi știam pe câțiva dintre miniștri. Am făcut un tour de table în care fiecare s-a prezentat; a fost foarte util, încercam să țin minte numele fiecăruia! Dar era atâta energie, atâta optimism și încredere în forțele noastre și în faptul că am luat decizia corectă.
- Caracterul unui om este important în funcția de prim-ministru?
- Domnul Cioloș este un om extrem de echilibrat, înțelept, cu un bun simț aproape nefiresc pentru zilele noastre! Are o gândire strategică, vede toate implicațiile unor măsuri și, în același timp, are viziunea practică asupra implementării proiectelor. Reușește să transmită o energie dinamică, creează rapid coeziune în acțiunile echipei, generează viziune comună, ceea ce asigură, de fapt, succesul unui proiect. Un adevărat catalizator, dar, cel mai important, un suflu impresionant de firesc, de naturalețe și de echilibru, specific ardelenilor. Au fost multe momente în care nu îmi venea să cred cât de bine se poate stăpâni, cum își păstrează calmul! Și muncea foarte mult! Citea sute de pagini în fiecare zi. Domnul Cioloș este genul de om care sigur rămâne în cartea de istorie!
- Credeți că dânsul, în particular, și membrii cabinetului său ar mai putea juca în continuare un rol în viitorul politic al României? Mulți dintre susținătorii săi cred că o astfel de revenire nu e un vis.
- Sper că acest an tehnocrat, la care am participat și eu, ca ministru, va avea o continuare pe scena politică. Și îmi doresc să fie așa, deoarece se simte nevoia unei schimbări a discursului politic. Primesc zilnic acest mesaj din partea prietenilor sau a oamenilor pe care îi întâlnesc pe stradă. E nevoie de responsabilitate, de implicare și de transparență, de comunicare. Nicio măsură nu va bucura toți membrii societății, dar trebuie ca politicienii să explice de ce au luat o anume decizie. Iar guvernul Cioloș a reușit să transmită acest mesaj, că se poate guverna cu bună credință, transparență, profesionalism. Domnul Cioloș a lansat deja platforma România 100, o platformă civică, dar care va aborda și teme politice. Sunt convinsă că vor exista unii membri ai cabinetului Cioloș care se vor implica în această mișcare. Mi-ar plăcea să contribui și eu. Dar nu mi se părea corect să fac un pas în politică în timpul mandatului. Am venit ca ministru independent și am considerat a fi incorect să ader la un partid în timpul mandatului. Am lucrat echidistant cu toate forțele politice din România, conform mandatului asumat.
Am început multe proiecte în care am crezut cu toții și care, odată implementate, ar genera o schimbare reală, pe termen lung, ar da o direcție clară, de dezvoltare armonioasă și echilibrată. Este esențială însă viziunea responsabilă, dorința de a genera impact pozitiv pe termen lung. Și sunt multe de enumerat aici, de exemplu, pachetul antisărăcie, protecția pădurilor, transparența folosirii banilor publici, debirocratizarea etc. Acestea sunt reformele necesare economiei românești, pentru a deveni mai competitivă, pentru a crea locuri de muncă, pentru a atrage investiții și a genera o creștere reală a nivelului de trai.
"Cred în viitorul României"
- La final aș vrea să vă întreb cum vedeți viitorul țării în general și al economiei în special?
- Eu cred în viitorul României! Avem ingredientele necesare unei dezvoltări durabile. Avem și obligația față de copiii noștri să le predăm o țară mai frumoasă, mai bogată. Nu una sărăcită și împovărată de datorii. Dar există pericole și capcane pe care trebuie să le evităm, altfel nu putem construi acea Românie pe care o dorim pentru copiii noștri. Cele mai mari pericole sunt populismul, manipularea, dezinformarea și pierderea luptei cu corupția. Populismul este o plagă a societății actuale, nu numai în România. Este o armă letală, promovată ca panaceu universal prin intermediul manipulării și dezinformării. Trăim o perioadă în care suntem asaltați de informații, pe diferite canale de comunicare, și ne este greu să distingem știrile adevărate de cele eronate sau de dezinformările voite. Am trăit pe pielea mea rezultatul manipulării în mass media. Pur și simplu, porți o luptă inegală cu manipularea și dezinformarea. Soluția este una care ține de morală, astfel încât noi toți să refuzăm să facem parte din asemenea planuri nefaste. Cât despre corupție, este dovedit faptul că sărăcia este rezultatul corupției. Un stat corupt nu reușește să aloce resursele în mod eficient, iar cei care au acces la putere o exercită în folos personal. Cea mai periculoasă atitudine, dar din păcate deja prezentă, este aceea în care oamenii consideră că este normal ca guvernanții să fure, cu condiția să dea ceva și poporului. Nu! Furtul nu trebuie tolerat! Trebuie să cerem oamenilor politici să ne spună cum va arăta România în 10 ani, în 20 de ani. Stă în mâinile noastre, ale fiecăruia dintre noi, să încercăm să antrenăm o schimbare pozitivă și responsabilă în mentalitate, în comportament, în atitudinea celor din jur față de viitorul țării.