Tandem contra binom

Toma Roman
Chiar dacă au fost obligați să dea înapoi în problema mo­dificării Codului Penal prin OUG 13, liderii PSD nu au renunțat deloc la ideea subordonării Justiției față de politic.

O formulă sintetică a "varanului" Dan Voiculescu (din pe­rioada lui de glorie publică) a devenit, pentru ei, emble­ma­tică. "Mai rămâne să controlăm doar Justiția", a spus vii­to­­rul condamnat pentru corupție, sintetizând preocuparea dintotdeauna a grupului oligarhic de moștenitori politici ai PCR. Cine are răbdarea să privească în urmă la cei peste douăzeci și șapte de ani de la răsturnarea regimului totalitar al lui Ceaușescu constată, fără nici o îndoială, că aceasta a fost obsesia tuturor generațiilor de conducători ai așa-zi­sului partid de stânga. PSD-iștii și-au propus mereu să controleze legal Justiția, obținând astfel toate garanțiile impunității pentru propriile fapte, imunitatea totală față de Lege. Că­derea sistemului comunist, în care arbitrariul nu avea limitări legale, i-a obligat să rafineze "democratic" me­todele de con­trol social, obiectivul rămânând, în fapt, mereu același. După nenumărate tentative de asalt asupra Justiției, de anulare a separației firești a puterilor în stat (penultima acțiune fiind "marțea neagră" din 2012), liderii PSD-ului au încercat ia­răși "să dea lovitura", bazați pe rezultatele alegerilor parla­men­tare (din decembrie 2016). Deși au fost votați doar de 16% din electorat, ei s-au con­si­derat legitimați în mod ab­solut pentru schimbarea, în favoarea lor, a codurilor juridice. Nu au trecut însă la atin­gerea țintei pe căile normale ale de­mocrației, prin dez­ba­teri publice și parlamentare, ci hoțește, în miez de noapte, prin ordonanțe de urgență. Procedura i-a des­calificat, dez­vă­luind reflexele comuniste din codul genetic PSD-ist, ur­ma­rea fiind declanșarea unei revoluții ci­vice cum n-a mai cu­nos­cut România. Cramponați în obsesia autoimunizării lor față de Lege, șefii PSD-ului nu au ob­servat că, treptat, țara s-a schimbat, generațiile noi, membre ale clasei de mij­loc în formare, începând să prevaleze asupra genera­ții­lor de ce­tă­țeni-asistați, dependenți de stat și, în consecință, ma­­nipulabili de el. Uriașele manifestații (spon­tan-orga­ni­zate pe Facebook) ale societății civile au blocat complotul PSD-ist și au dus la abandonarea OUG 13. Ele au atras atenția străinătății și au dezvăluit aspirația PSD de a transforma România într-o "țară exotică", de tipul dic­ta­turilor latino-americane sau africane din secolul trecut.
Conducătorii PSD-iști și-au spus că pierderea unei bătălii nu înseamnă și pierderea războiului. D-l Dragnea și ai lui și-au rechemat consilierii care le-au construit stra­te­gia vic­to­rioasă la "parlamentare" și au purces la alegerea altor tactici, pentru atingerea aceluiași obiectiv, subor­do­narea Justiției. Tactica asediului a înlocuit-o pe cea a asal­tului, majoritatea parlamentară confortabilă permițându-le să adopte, după mimarea unor dezbateri publice, cu spe­cialiști aleși pe sprânceană, a unor legi precum Legea gra­țierii sau Legea răspunderii magistraților, a căror aplicare duce in­direct la salvarea condamnaților pentru abuz de pu­tere și corupție, dar și la limitarea libertății judecătorilor, obligați să răspundă pentru deciziile lor în fața unor entități politice. "Grațierea" (cu o dedicație mai largă decât dezin­cri­minarea abuzului în serviciu din OUG 13) i-ar elibera și "albi" pe mai toți po­li­ticienii înhățați de Justiție, iar "răs­pun­derea" ar elimina rolul CSM (Consiliul Superior al Ma­gistraturii) în garantarea in­dependenței magistraților. Tan­demul Drag­nea-Tăriceanu a ales calea introducerii pe ușa din spate, treptat, a unor me­canisme de control al Justiției, fără să-i pese de activarea MCV-ului de către Comisia Eu­ropeană, concomitent mizând pe stingerea elanului spontan al manifestanților societății civile prin narcoza produsă de renunțarea la OUG 13. Mai mult, la sfaturile strategilor lor politici, șefii PSD-iști au început să inițieze (cu finanțarea și infrastructura de rigoare), în mod pre­ventiv, mitinguri de susținere a guvernului Grin­dea­nu, care au ca scop dele­gi­timarea revoluției civice con­cretizate în manifestațiile anticorupție din toate marile orașe ale țării. Guvernanții PSD-iști speră, astfel, să descurajeze și participarea la Referendumul pe temă, anunțat de preșe­din­tele Johannis, un eșec al acestuia dându-le posibilitatea de a-și impune mult mai lejer atingerea scopului final de subordonare a Justiției. PSD-iștii au trecut la această forțare "de catifea", pentru că știu că promisiunile economice din programul de guvernare nu pot fi ținute, "datele" pe care s-au bazat în vânturarea lor fiind complet nerealiste. În toam­nă, pro­babil, bugetul pentru salarii și pensii va fi gol.
Cu o opoziție politică divizată, aproape inexistentă și atin­să de multe dintre "păcatele" guvernanților, liderii PSD speră să obțină respingerea sau invalidarea referendumului prezidențial. Imensul lor aparat propagandistic ("vu­vu­zelele" A3, RTV și, mai nou, B1TV, alături de mediile scri­se, cumpărate sau subordonate direct) a trecut la ofensivă, atacând "temele" deja știute, mai insistent și mai agresiv. Tan­­demul denunță binomul DNA-SRI, dezvăluirile "fu­ga­rului" S. Ghiță fiind continuate de presa aservită cu "probe și mărturii" ale implicării politice a serviciilor. Deși corup­ția generalizată este o chestiune de siguranță națională, șefii PSD-ALDE vor ca Justiția să nu aibă niciun fel de "arme". La "castrarea" ei ajută și blocarea ONG-urilor, descrise - du­­pă modelul putinist din Rusia - drept "so­ro­siste", an­ti­naționale, destabilizatoare. Cum destabilizatoare sunt și "mul­­tinaționalele", care "sug sângele poporului" exportân­du-și profitul. Că ele aduc investiții și dau de lucru la peste un milion de români nu contează. Parlamentul, prin co­­mi­sii­le sale de control, ar trebui să le blocheze acti­vitatea, chiar cu riscul ca unele dintre ele să se retragă sau să-și re­du­că investițiile, aruncând în șomaj mii de tineri școliți, obli­gați astfel să plece din țară. Și, în sfârșit, cu ajutorul unor cassan­dre compromise în afaceri veroase, dar fo­lo­si­toare (precum Chirieac sau Stănescu), va vântura mai abitir "scenariul dezmembrării României", pus la cale de străini și îndeplinit de "neamțul" Johannis. Pentru tan­demul penal și gașca lui de susținători, democrația și posi­bila bunăstare a României viitoare nu reprezintă nimic.