Dragă "Formula AS",
Îți mulțumesc pentru tot ce faceți pentru noi, cititorii fideli. În paginile tale l-am descoperit pe Sfântul Ierarh Nectarie, am citit despre minunile sale și mi-am dorit din tot sufletul să ajung la Mânăstirea "Radu Vodă" din București, ca să mă rog la moaștele lui. Dorința mi-a fost împlinită nu demult, când, alături de zeci de credincioși, m-am închinat și eu la racla cu moaștele Sfântului Nectarie. Am venit acasă cu sufletul împăcat și, ori de câte ori am un necaz, Acatistul Sfântului Nectarie, ca și sticluța cu ulei sfințit de la candela Sfântului, mă ajută.
Mi-a apărut pe pleoapa ochiului drept o bubă destul de urâtă ce tindea să se mărească. Dar intervenția pe pleoapa sensibilă era dificilă și mi-era și teamă de-o intervenție așa de apropiată de ochi. Trei seri am uns pleoapa cu untdelemn sfințit de la candela Sfântului Nectarie și minunea am simțit-o când, în dimineața următoare, negul dispăruse. Nu-mi venea să cred, dar era adevărat.
Am simțit ajutorul Sfântului ori de câte ori am avut o problemă de sănătate. Acatistul citit mă ajută și simt acest lucru. Pentru aceasta, îi mulțumesc în rugăciunile făcute, seară de seară. Despre minunile săvârșite de Sfântul Nectarie, despre ajutorul pe care eu l-am primit, am spus și altor persoane cărora le-am oferit "Acatistul" și Icoana lui.
Din motive de sănătate, eu nu merg foarte des la biserică, dar cred cu toată ființa mea că nimic pe lumea aceasta nu se face fără ajutorul lui Dumnezeu.
Fotoliul din camera mea este locul unde mă rog în fața Icoanei Maicii Domnului, unde citesc Acatistele, Paraclisul Maicii Domnului și Acoperământul Maicii Domnului și simt cum ruga îmi este ascultată, cum ajutorul trimis de Preacurata Născătoare de Dumnezeu ajunge la mine.
Când nu cunoști ura, invidia, când ai puterea să uiți și să ierți, când îți iubești aproapele ca pe tine însuți și știi să mulțumești Bunului Dumnezeu pentru tot ce ți-a dat, ajutorul îți va veni. Suntem tentați să cerem ajutor bunului Dumnezeu numai în momente de grea cumpănă, dar trebuie să-i mulțumim în fiecare zi că existăm, că vedem răsăritul soarelui, că ne vedem copiii sănătoși. În momente mai grele, eu o chem pe Maica Domnului în ajutor, și simt că pot lua o decizie bună, că mă îndreaptă pe calea cea dreaptă, parcă mâna Măicuței îmi arată ce trebuie să fac. "Îți mulțumesc Maică bună și mă ține sub paza ta!".
Dragele mele mămici și bunicuțe, învățați-i pe cei mici o rugăciune pe care să o spuneți împreună, seara, la culcare. Ruga lor va fi ascultată.
În speranța că cele scrise de mine vor fi citite, vă doresc din inimă sănătate și Bunul Dumnezeu să ne fie alături. Doamne ajută!
MARIA
O promisiune împlinită
În viață facem toți promisiuni. Câteodată le împlinim, altă dată, din motive care depind de noi sau nu, nu o putem face. Toată scrisoarea mea se vrea o promisiune împlinită, și sunt foarte mulțumită că am ajuns să scriu revistei "Formula AS" și prin ea să mă adresez tuturor celor care se vor opri să citească aceste rânduri.
În urmă cu doisprezece ani, am primit o veste cumplită: mama, care avea 68 de ani pe atunci, a fost diagnosticată cu o formă de cancer pulmonar în stadiul III, inoperabil. În primele zile după aflarea acestei vești, gândul îmi era tot timpul la momentele cumplite când vor începe acele teribile dureri care înspăimântă pe oricine la rostirea cuvântului "cancer". Mă gândeam neîncetat ce vom face eu și sora mea, cum vom suporta să ne vedem mama în suferință fără să putem să i-o alinăm? Au fost nopți în care aceste gânduri nu mă lăsau să dorm. Am fost cu ea la medici, la chimioterapie, la radioterapie dar boala avansa nemilos și cumplitul final se apropia.
Eu, în fiecare seară îmi aplec genunchiul pentru a mă ruga bunului Dumnezeu și pentru a-I mulțumi pentru toate câte le primim. În acele zile mă rugam și pentru sănătatea mamei și îl rugam pe Bunul Dumnezeu să nu îi dea suferințe peste poate, să îi dea un sfârșit fără durere, în pace, neînfruntat.
În paginile revistei dvs., am citit multe articole referitoare la vindecări miraculoase, la ajutor divin primit în momentele grele. Tot din revistă am aflat despre Sfântul Nectarie și am început să citesc Acatistul Său, rugându-l fierbinte să ne ajute să trecem peste acest necaz și să roage la rândul lui pe Dumnezeu să aibă milă și îndurare de sufletul mamei, să nu-i dea chin și suferință. Într-adevăr, mama s-a stins senină, fără ca să-i administrăm niciun fel de calmant, adică fără să aibă dureri. S-a simțit tare slăbită dar, din fericire pentru ea și pentru noi, fără cumplitele suferințe. Pe lângă aceasta, tot timpul, Dumnezeu a trimis în jurul nostru oameni minunați, pe umărul cărora am putut plânge fără să ne vadă nimeni, care au fost tot timpul pentru noi un suport sufletesc și chiar material. Le mulțumesc pe această cale și vreau să știe toți că nu îi voi uita niciodată în rugăciunile mele.
Mărturisesc că din tot ce am încercat să fac pentru mama ca să o ajut, cea mai mare încredere am avut-o în Dumnezeu, în Sfinții săi și în puterea rugăciunii rostită cu sufletul curat.
După moartea mamei, la distanță de patru ani, tatăl meu s-a îmbolnăvit și el, tot de cancer, de data asta la stomac. Singura soluție era cea chirurgicală, dar tatăl meu a refuzat-o categoric! Încredințată fiind că primesc ajutor de la Dumnezeu și de la Sfântul Nectarie, de data asta nu am mai fost așa de disperată. Am citit Acatistul Sfântului Nectarie, m-am rugat fără încetare lui Dumnezeu, Domnului Iisus Hristos și Maicii Sfinte. Și, într-adevăr, timp de trei ani de la diagnosticare, tata nu a avut probleme, în ultimele două luni de viață a fost foarte slăbit, iar după o zi și jumătate de suferință s-a stins și el, în pace. Mai mult, tata era de altă religie decât cea ortodoxă, dar, din păcate, nu frecventa biserica. Poate că în felul lui ținea legătura cu Dumnezeu dar, spre sfârșitul vieții, nu dădea semne că ar dori să se spovedească și să se împărtășească, chiar ocolea acest subiect ori de câte ori încercam să-l abordăm. Pe noi ne durea acest lucru, pentru că nu am fi vrut deloc să moară fără să se săvârșească și cu dânsul aceste mari taine ale creștinătății. Și tot prin oameni, pentru că Dumnezeu așa lucrează, la rugămințile noastre, ale rudeniilor și în special ale surorii sale mai mari, a acceptat, în final, să fie spovedit și împărtășit. Acest fapt ne-a adus, mie și surorii mele, multă fericire și împăcare, știind că a plecat dintre noi cu sufletul curat!
Am promis Sfântului Nectarie că voi face public faptul că am primit un așa mare ajutor, ca semn al recunoștinței, și pentru ca să știe cât mai multă lume că există un sfânt izbăvitor de boli grele. Nu trebuie decât să ne rugăm cu inima curată și cu încrederea că rugăciunea ne va fi ascultată și împlinită. O rugăciune, oricât de scurtă ar fi, are o putere inimaginabilă! Am ajuns și la Mânăstirea "Radu Vodă" din București, unde se află Moaștele Sfântului Nectarie, și o voi face de câte ori voi avea ocazia, pentru că acolo, în sfințenia acelei mânăstiri, oricine primește har și ajutor. Mergeți și veți vedea că viața vi se va schimba în bine!
PERSIDA BOGDAN