Timp de mai bine de o săptămână, sute de mii de români au ieșit în stradă, zi de zi, pe ger și ninsoare, în ceea ce avea să fie cel mai frumos și mai mare protest de după decembrie 1989. Manifestația a fost pașnică. Cei care au umplut piețele orașelor țării au venit cu copiii de mână, iar ceea ce a impresionat cel mai mult a fost că această maree emoțională a cuprins și localități în care nu s-a ieșit în stradă, nici măcar la revoluție. Peste toate, merită remarcat faptul că miza protestelor nu a fost una materială, ci strict morală - românii nu mai vor corupți în fruntea țării și au toleranță zero pentru astfel de fapte penale. Sunt convins că asta a fost doleanța lor dintotdeauna, iar acum, ea a reușit să se coaguleze, culmea!, datorită unei încercări de a legaliza hoția. După cum spunea o pancartă, lungă de 30 de metri, afișată în Piața Victoriei - "Ați reușit! Ne-ați unit!"
În toiul acestei lupte inegale, care se schimbă de la o zi la alta pentru că guvernul nu are demnitatea să facă un pas decisiv înapoi, recunoscându-și și îndreptându-și greșeala, se cuvine să facem un bilanț. Să vedem ce-am câștigat și ce-am pierdut prin uriașele manifestații de stradă și ce e de făcut în viitor pentru ca să trăim într-o țară care respectă democrația și legile. L-am ales ca interlocutor pe Liviu Avram, redactor șef adjunct la "Adevărul", unul dintre puținii jurnaliști neafiliați politic, care a avut o mare contribuție în limpezirea conținutului sulfuros al ordonanței 13, emisă în marțea neagră.
"Oamenii au înțeles ce se pune la cale și au reacționat"
- D-le Liviu Avram, duminică, pe 5 februarie, 500.000 de români au ieșit în stradă, în toată țara, împotriva proiectului ordonanței de urgență a guvernului, reușind să marcheze istoria post-comunistă prin cea mai mare și, totodată, cea mai frumoasă demonstrație de după 1989. La capătul acestor zile în care s-a protestat seară de seară, iar guvernul a cedat, abrogând ordonanța nr. 13, aș vrea să vă întreb ce-am câștigat?
- Am câștigat un lucru extrem de important: faptul că, măcar pentru o perioadă, politicienii vor fi extrem de reținuți în a manipula procesul legislativ, spre a implementa legi destinate unor interese înguste. Un alt câștig, pe care eu îl socotesc mult mai important, este faptul că oamenii au înțeles exact ceea ce li se pregătește și au reacționat în consecință. Vedeți, tragedia de la Colectiv, care a scos de asemenea lumea în stradă, avea o încărcătură umană și emoțională cu totul deosebită: moartea a 64 de tineri. A fost, pe undeva, firesc ca lumea să reacționeze într-o asemenea anvergură. De data asta însă, litigiul dintre societate și elita politică era mult mai abstract, mult mai confuz pentru omul simplu sau pentru cei nefamiliarizați cu știința dreptului, mult mai dificil, chiar și pentru presă, de a dibui mecanismele intime ale ticăloșiei care era pe cale să se săvârșească. Adevăratele pericole din ordonanța 13 erau bine mascate într-un limbaj pseudo- legalist, menit să amorțească și să înșele vigilența oricui. Și totuși, grație unei părți a presei foarte active, ba chiar în pofida unei alte părți a presei, extrem de manipulatoare în favoarea complotiștilor, opinia publică a înțeles foarte corect ce se pune la cale și a ripostat în consecință. Asta mi se pare admirabil.
"Întotdeauna trebuie să ne fie frică de PSD"
- Pentru că suntem încă în derularea evenimentelor, iar guvernul a pregătit și un proiect de lege care preia mare parte din reglementările ordonanței nr. 13, aș vrea să vă întreb cum vedeți viitorul? Va îndrăzni guvernul să îl scoată de la naftalină și să îl trimită în Parlament? Ar trebui să ne fie în continuare frică de PSD?
- Din păcate, întotdeauna trebuie să ne fie frică de PSD, pentru că a dovedit, în cel puțin trei rânduri, că nu are nicio sfială să manipuleze în folos propriu procedurile de adoptare a actelor normative. A făcut-o în vara anului 2012, atunci când Guvernul Ponta a adoptat ordonanțele de urgență nocturne prin care a abrogat cvorumul de participare la referendum, după ce procedura de suspendare și de demitere a președintelui fusese deja declanșată. Atunci, Curtea Constituțională a fost cea care a curmat acest abuz. S-a întâmplat apoi pe 10 decembrie 2013, tot într-o noapte, când comisia juridică din Camera Deputaților a adoptat un întreg pachet de legi menite a slăbi combaterea corupției și asigurarea integrității publice. De data asta, presa, inițial, și Curtea Constituțională, ulterior, au fost factorii care au făcut ca tentativa să eșueze. Iar acum, tot noaptea, a venit ordonanța 13. Și până ca alte instituții să poate face ceva, această formidabilă alianță între presa onestă și responsabilă și opinia publică a reușit să stopeze abuzul. Privind retrospectiv, cred că acesta a fost cel mai periculos moment, pentru că, spre deosebire de 2012 și 2013, PSD domină mult mai autoritar și Parlamentul, și Guvernul, și nimic nu părea, în aceste circumstanțe, să-i poată sta în cale. Așteptăm acum să vedem cum vor reacționa și alte instituții, cum ar fi Curtea Constituțională sau instanțele unde a fost atacată ordonanța 13.
"Pe plan extern nu merge să fii prins cu minciuna și să mergi mai departe"
- Occidentul, prin ambasadori, prin instituțiile Uniunii Europene, iar în cazul Statelor Unite ale Americii, și prin Departamentul de Stat, s-a pronunțat ferm pentru apărarea luptei anticorupție și împotriva ordonanței nr. 13. Ceea ce a făcut guvernul Grindeanu ne-a afectat nu numai intern, ci și extern. Credeți că va mai fi posibilă o înțelegere între partenerii externi și PSD?
- Noi, pe plan intern, ne putem acomoda cu trauma pe care am trăit-o, pentru că n-am trăit-o pentru prima oară. Dar îmi este aproape imposibil să-mi imaginez cum ar mai putea funcționa aproape patru ani acest guvern, care și-a ruinat în câteva zile toată încrederea de care orice guvern are nevoie. Mintea mea nu poate pricepe cum ar putea funcționa normal o țară în care cetățenii avizați și informați ar fi siliți să se uite în fiecare dimineață în Monitorul Oficial, ca să vadă ce trăsnăi a mai făcut Guvernul peste noapte. Într-o țară normală, o asemenea criză se rezolvă, clar, prin alegeri anticipate. La noi, însă, mecanismul constituțional este atât de complicat și de îndelungat, încât e mai bine să abandonăm, deocamdată, această idee. O reșapare masivă a cabinetului ar fi, poate, necesară. Dar în orice caz, indiferent de dimensiunea remanierii, guvernul trebuie să-și ia un angajament limpede, scris, că asemenea lucruri nu se vor mai repeta. O soluție ar fi, spre exemplu, să inițieze prin proprie voință un proiect de lege, aprobat apoi de Parlament, prin care să-și limiteze dreptul de a mai emite ordonanțe care au ca efect aplicarea legii penale celei mai favorabile - adică să-și interzică pe viitor avantajele de care a încercat să profite prin emiterea ordonanței 13. Ar fi un gest absolut minimal de a recâștiga cât de cât încrederea opiniei publice. Lucrurile stau însă mult mai grav, pe plan extern. Acolo nu merge să fii prins cu minciuna, să ceri scuze și să mergi mai departe, cum o putem face noi între noi, românii. Acolo, dacă ai mințit o dată, rămâi mincinos și partenerii mai lucrează cu tine doar ceea ce este strict și minim necesar. De aceea, sunt extrem de surprins că un diplomat cu experiența domnului Teodor Meleșcanu, ministrul de Externe, s-a dus la Bruxelles și a prezentat Comisiei Europene o versiune extrem de distorsionată, mincinoasă chiar, asupra evenimentelor de la București, atât în ceea ce privește rațiunile pentru care s-au emis ordonanțele, cât și în ce privește motivația oamenilor care au protestat. În această relație, prejudiciile nu sunt doar uriașe, dar și imposibil de estimat. Pentru că partenerii noștri nu vor spune niciodată vreunui oficial de la București că este un mincinos, ci doar vor avea rezerve să mai colaboreze cu el. Și cum să măsori așa ceva? Și știți ce mă doare cel mai tare? Că acolo n-a mințit Meleșcanu, acolo a mințit România.
- La final aș vrea să vă întreb cum vi s-a părut strada, cum ați perceput protestele pentru care ați și luptat, prin analizele dumneavoastră televizate și prin articolele pe care le-ați scris?
- Eu sunt de când mă știu ziarist de presă scrisă, cu apariții absolut episodice la televiziune. Ziariștii de televiziune, mai cu seamă vedetele, probabil că pățesc des lucruri din astea și sunt, probabil, obișnuiți. Am apucat să ajung și eu într-una din seri în Piața Victoriei. Și, mărturisesc că a fost pentru mine extrem de flatant, extrem de încântător, să văd că au fost oameni care m-au recunoscut, mi-au întins mâna sau m-au bătut pe umăr și mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să înțeleagă mai bine ceea ce li se pregătește de fapt. Nu există satisfacție mai mare pentru un ziarist de presă scrisă. Chiar am avut sentimentul că mi-am făcut bine treaba față de concetățenii mei.
Foto: AGERPRES