Lumii cenușii a iernii lui '89, apăsată de frici, de griji și de lipsuri, în ochii căreia puteai citi hăituiala obsedantelor decenii de comunism, i-a luat locul lumea dezinhibată și civilizată a iernii lui 2017. Sute de mii de oameni protestând ore în șir, la -10 grade, nu pentru vreun beneficiu, privilegiu sau interes politic, ci, pur și simplu, împotriva furtului, a minciunii, a vicleniei și aroganței, abuzuri flagrante puse la cale pe furiș, de guvernul de-abia instalat în Palatul Victoria.
Viteza și forța de reacție a străzii au surprins, pe bună dreptate. Sunt doar câțiva ani de când societatea civilă din România a deprins din nou exercițiul protestului, inhibat după mineriadele de la începutul anilor '90. Dar nici precedentele încercări de obstrucționare a statului de drept, nici cauza istorică a Roșiei Montane și nici emoția de după drama din Colectiv nu au reușit să mobilizeze lumea precum spectrul legalizării hoției și al instaurării unei dictaturi a bunului plac. 600.000 de oameni au ieșit în marile orașe, record absolut după Revoluție! De unde au apărut toți acești oameni frumoși, luminoși, care au umplut de strălucire Piața Victoriei, arătând, și în lume, în țările care au transmis imaginile giganticei demonstrații, adevărata față a românilor? Cine sunt acești tineri pe care îi admiră acum întreg Occidentul, uimit să descopere, la fel ca și noi, noua imagine a României? Acuzați, adesea, în presă, de moliciune și apatie, de dependența față de calculator, închiși în "bulele" aplicațiilor mobile, incapabili de sentimente adevărate, în afara vieții lor virtuale, au făcut, acum, ca imaginea țării să explodeze, prin energia și determinarea lor. Pe cei trecuți de 40 de ani, vechii "huligani" din Piața Universității, îi credeam, de asemeni, "mărețe umbre", spășiți și lași, ajunși pe poziții de top în afaceri, grijulii să nu se pună rău cu puterea...
"Îndrăznește să crezi!" a fost sloganul cu care PSD-ul lui Liviu Dragnea a câștigat categoric alegerile parlamentare de acum două luni. Scorul masiv al stângii, prestația lamentabilă a PNL-ului și absenteismul cronicizat de lipsa de alternative păreau să arunce în depresie pătura cea mai activă a societății. Dar evenimentele care au scos România în stradă ne-au învățat să îndrăznim să credem. Părăsindu-și casele, fără preget, în noaptea când s-au adoptat ordonanțele pentru salvarea penalilor din partide, ieșeau ca în filmele americane, câte doi-trei, pe fiecare străduță de bloc, pentru ca să fie apoi tot mai mulți, până când marile bulevarde și guri de metrou i-au încăput cu sutele și cu miile. În ciuda tuturor încercărilor de manipulare, a tuturor dezinformărilor de tip securist, au rămas în stradă, la miezul nopții, într-o gigantică conspirație a bunului simț. Într-o săptămână, febra protestelor a cuprins întreaga țară. Ca de obicei, Bucureștiul a dat tonul. L-au urmat Clujul și Timișoara, Sibiul, Brașovul, Iașiul, Constanța și alte orașe, unde în zilele revoluției din '89 n-a ieșit niciun om. Adolescenți și părinți, tați și mame, însoțiți de copiii lor, artiști și corporatiști, antreprenori de succes, șefi de mari companii, foști campioni olimpici și foști miniștri, scriitori, ziariști, mari personalități culturale au oferit, împreună, un veritabil spectacol al străzii. "România profundă", aceea pe care crezusem că o căutam în zadar, a dovedit că există, chiar cu mult mai frumoasă decât ne așteptam. Vreme de-o săptămână, ea a dat o lecție de onoare și de civilizație, care a lăsat cu gura căscată întreg Occidentul, obișnuit să ne degradeze și să ne dezonoreze ani la rând. "Amărăștenii" români sunt, iată, oameni frumoși, curați, instruiți, care nu stâlcesc cuvintele când vorbesc, nici măcar atunci când se exprimă în limbi străine, cetățeni demni ai Comunității Europene, care au devenit un model pentru mișcările democratice din întreg Balcaniul. "Eu n-am chef să îmi petrec viața studiind drept penal sau constituțional. Vreau să-mi văd de treaba mea, liniștit că și cei care ne conduc fac la fel. Nu vreau un guvern căruia să-i urmăresc fiecare virgulă din orice lege, de frică să nu mă fure, să nu mă mintă sau să nu mă-nșele", se justifică un protestatar. "PSD a câștigat corect alegerile și are dreptul să guverneze. Dar să o facă responsabil, nu mai putem tolera aroganța", spune un student, arătând spre rucsacul pe care și-a lipit un sticker cu doi ochi uriași. "Suntem cu ochii pe voi!", încep să strige, la unison, colegii din jurul său. Opoziția deșteaptă, pe care de ani și ani ne-o dorim în băncile Parlamentului, s-a mutat în stradă, cu principii clare și oportune, cu pancarte, una mai inteligentă și isteață ca alta, cu tobe și vuvuzele, dar mai ales cu mii de steaguri tricolore. Cosmopolitismul ultimelor decenii nu a atins starea patriotică a tinerilor, așa cum, iarăși, ne-am temut. Mulți dintre ei aveau lacrimi în ochi când mulțimile cântau "Deșteaptă-te, române!". Pierdut în stradă, în clocotul acela uriaș de entuziasm, ce să faci decât să cânți alături de ei, și ce altceva să-ți dorești, decât ca noua Românie, născută în aceste zile înghețate de iarnă, să învingă, să biruiască, prin puterea fiecăruia dintre noi.