Puține peisaje se pot compara ca frumusețe cu cel al pădurii de pin, iarna. Priviți un pâlc de pini într-o dimineață de iarnă senină. Verdele acelor, zăpada așternută pe ramuri și albastrul profund al cerului dau un contrast de o frumusețe care vă va tăia respirația. Pe drept cuvânt, pinul este considerat unul dintre cei mai frumoși și mai generoși copaci din lume. Da, ați citit bine: cei mai generoși. Cum poate fi un copac generos? În primul rând, prin puterea curativă a frunzelor, scoarței, rășinii, mugurilor și fructelor sale. În al doilea rând, prin energia pe care o emană, pentru că dincolo de aparența fizică, fiecare ființă are și o tainică energie pe care o iradiază în jur. Or, pinul este un adevărat generator de energie. Sanatoriile cele mai bune din Franța, din Elveția ori din Anglia sunt plasate în vecinătatea unor vaste păduri de pin. S-a constatat că pacienții care se plimbă zilnic printre pâlcurile de arbori devin mai optimiști, au un tonus fizic mult mai ridicat, iar viteza de vindecare le crește simțitor. În rândul radiesteziștilor (radiestezia este disciplina care se ocupă cu măsurarea bioenergiei), pinul este cotat cu cea mai puternică emanație de energie vitală, dintre toate plantele din flora europeană.
La noi cresc multe specii de pin, dar cel mai frecvent întâlnite sunt două: pinul roșu și pinul negru. Pinul roșu (numit și silvestru - Pinus sylvestris) este un "văr" de-al bradului, remarcându-se prin scoarța sa cu nuanțe roșiatice și prin acele sale grupate câte două într-o teacă, mult mai lungi decât cele ale bradului și extrem de înțepătoare. Pinul negru (Pinus nigra) a fost adus în Transilvania din Austria și Germania și este foarte asemănător cu cel silvestru autohton, doar că are scoarța neagră și acele ceva mai lungi și la fel de înțepătoare. Ambii pini au aceleași proprietăți terapeutice, dintre care vi le prezentăm pe cele mai valoroase.
Preparate pe bază de pin
Rășina și plămădeala de rășină în alcool
Rășina de pin se recoltează prin desprinderea cu cuțitul de pe arbore, ea fiind întâlnită în toate tăieturile scoarței (pentru arbore, rășina joacă rolul de antiseptic și cicatrizant). Ea poate fi consumată ca atare sau, pentru a proteja dantura (substanțele din rășină atacă smalțul dinților), poate fi preparată cu alcool. Plămădeala de rășină se obține foarte simplu: într-un pahar cu alcool alimentar de minimum 80° (altfel rășina nu se dizolvă), se adaugă 3-4 linguri de rășină de pin, amestecând foarte bine, așa încât să se dizolve perfect. După ce s-a dizolvat foarte bine, se mai lasă 24 de ore ca să se decanteze, după care se filtrează și se trage în sticluțe mici, închise la culoare.
Siropul de pin
De pe ramurile de pin proaspăt culese (de câteva ore, pentru a nu avea timp uleiul aromatic să se evapore), se rup numai acele, care se zdrobesc apoi pe o planșetă de lemn cât mai bine, cu ajutorul unui tocător. Apoi, într-un borcan de sticlă cu capac și cu gura largă, se pune un strat gros de un deget de miere, după care se adaugă un strat subțire și uniform de ace de pin apoi un nou strat de miere ș.a.m.d. În final, deasupra ultimului strat de ace de pin se pune un strat gros de 2-3 degete de miere, după care se închide borcanul ermetic, cu capacul. Se lasă acest amestec în cămară 2-4 săptămâni, apoi se filtrează, rezultând un sirop parfumat și cu efecte tămăduitoare deosebite. Siropul se face și primăvara, din muguri, dar cel din ace culese în luna ianuarie este cel mai bogat în uleiuri volatile și, ca atare, are efectele tămăduitoare cele mai puternice în bolile respiratorii și în unele boli endocrine.
Băile cu cetini de pin
Se pun 2-3 mâini de ramuri tinere de pin cu tot cu ace, tocate bine, în jumătate de căldare de apă și se lasă să macereze de seara până dimineața, când se filtrează. După filtrare, maceratul se lasă deoparte, iar cetinile sunt puse să dea în clocot în încă 3-4 litri de apă, după care se lasă la răcit și se filtrează. În final, se amestecă decoctul astfel obținut cu maceratul la rece filtrat anterior. Preparatul obținut se toarnă în apa de baie. O baie cu extract de cetini de pin durează 15-20 de minute, iar apa trebuie încălzită progresiv, așa încât prin porii pielii să fie absorbite cât mai multe substanțe active.
Alifia de rășină de pin
Alifia de rășină de pin se obține în casă, cu unt și cu ceară de albine. Se pune un pachet de unt (trebuie să fie cât mai gras) într-o oală și se fierbe pe foc de intensitate medie, înlăturându-se spuma din când în când. După 15-20 de minute, niște sedimente închise la culoare se depun pe fundul cratiței, iar untul rămâne limpede. Atunci se ia de pe foc și se trece untul încins, limpede (fără vreun sediment de pe fund) într-o altă oală curată, în care se adaugă și un bob de ceară de albine, de mărimea unei alune (se găsește în piață la apicultori), și se amestecă bine. Atunci când amestecul de unt limpezit și ceară este omogen, se adaugă 2-3 linguri de rășină de pin. În Ardeal și Bucovina, femeile meștere mai puneau în compoziție și puțină tămâie curată (vreo 2-3 bobițe), care-i dădeau unsorii o aromă și o putere tămăduitoare aparte. După ce se amestecă bine componentele, alifia se pune într-un borcan să se răcească și se va păstra la rece.
Boli care se vindecă prin tratament cu pin
* Tuse, tuse iritativă, broșnită, astm, pneumonii (ca adjuvant) - se iau zilnic 3-4 linguri de sirop de ace de pin. Preparatul se înghite nediluat, încet, lăsându-l să alunece pe gât. Suplimentar, se fac băi cu cetini de pin sau masaj cu un unguent (poate fi luat din comerț) în care s-au adăugat câteva picături de ulei de pin și aceeași cantitate de mentă (ambele uleiuri se găsesc la Plafar).
* Traheită, traheobronșită, tuse uscată, iritativă - se face gargară cu o linguriță de plămădeală de rășină în alcool, diluată în jumătate de pahar de apă. La 10 minute după gargară, este foarte bine să se înghită lent o linguriță de miere lichidă sau, și mai bine, o linguriță de sirop de ace obținut în miere.
* Infecții reno-urinare grave, care nu răspund la alte forme de tratament, cistită cu sângerări, hematurie (urină în sânge) - o jumătate sau o lingură de plămădeală de rășină de pin în alcool se dizolvă într-o jumătate de cană de apă și se bea imediat, pe stomacul gol. Acest remediu limpezește urina, cicatrizează traiectul reno-urinar și alină durerea. Plămădeala de rășină de pin în alcool, combinată cu tinctură de ienupăr și administrată după aceeași metodă, este un elixir infailibil în toate cazurile de nefrită, cistită și uretrită. Se iau trei doze pe zi, în cazul bolilor cronice, și până la șase doze, în cazul celor acute.
* Hipofuncție a glandelor cortico-suprarenale, impotență și sterilitate masculină - se consumă 4-8 linguri de sirop de pin pe zi, pe stomacul gol. Efectele apar în timp (minimum 2 luni), dar sunt foarte stabile. După bolile care provoacă sterilitate secundară este foarte important să se facă o cură cu acest sirop cu efecte foarte puternice asupra gonadelor. De asemenea, problemele care pot apărea din cauza disfuncțiilor glandelor suprarenale: eczeme și boli de piele, boli autoimune, uscări ale mucoaselor, este recomandată cura cu sirop de ace de pin.
* Bulimie (tendința de a mânca necontrolat) - atunci când apare reflexul necontrolat de a mânca, se mestecă 3-4 ace de pin verzi. De asemenea, înainte de masă, este indicat să se mestece ace de pin, pentru a reduce astfel spontan cantitatea de hrană consumată. Seva acelor de pin are efecte miraculoase în reglarea apetitului.
* Răceli frecvente, cistite recidivante, sistem imunitar slăbit - se consumă de trei ori pe zi câte 2 lingurițe de sirop de ace de pin, preparat cu miere.
Utilizări externe
* Răni, răni infectate - se aplică plămădeala de pin în alcool cu un tampon de vată. Preparatul se pune din abundență, astfel încât să formeze o crustă pe locul afectat. Cicatrizarea și vindecarea sunt rapide și nu lasă urme. În cazul rănilor adânci sau făcute cu obiecte foarte murdare, se face o curățare foarte bună cu un tampon de vată înmuiat în tinctură, înainte de a lăsa rana să se cicatrizeze, sub acțiunea rășinii de pin.
* Astenie, convalescență, dureri musculare - se fac băi generale cu extract de cetini de pin, după care se fac și fricționări ușoare cu alifie de rășină de pin pe tălpi, pe genunchi (în scobitura aflată la două degete și jumătate sub rotulă), pe umeri.
* Reumatism - se fac băi fierbinți cu cetini locurilor dureroase (baia durează 20 de minute), după care se ung cu rășină. Atunci când este frig afară sau când vremea este umedă, se fac două aplicații cu alifie de rășină pe zi, pe articulațiile dureroase.
* Hemoroizi - se aplică pe locul afectat, de două ori pe zi, alifia de rășină, al cărei mod de preparare a fost descris mai sus. Cu alifia ceva mai tare (se pune mai multă ceară) se fac mici supozitoare cu rol cicatrizant și antiinflamator.
* Paraziți ai pielii (scabie) - se pune o mână de scoarță de pin tocată mărunt într-un litru de apă și se fierbe la foc mic, adăugând apă din când în când, vreme de 3-4 ore, până când rămâne pe fundul vasului o pastă uniformă, ușor lipicioasă. Cu această pastă se ung zonele afectate. În prealabil, este bine să se facă o pensulare cu plămădeală de rășină de pin în alcool.
* Psoriazis - se ung zonele afectate, alternativ, cu alifie de rășină de pin și cu pastă din scoarță de pin, al cărei mod de preparare a fost descris anterior.