Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Pierre Loti, Car­men Sylva, "Po­vestiri în­cru­ci­șate în jurul «Exi­latei», la Si­na­ia, București, Ve­­ne­ția", texte reunite și prezentate de Alain Quella-Villéger, traducere de Silvia Col­fes­cu, prefață de Gabriel Badea-Păun, Edi­tura Vremea (tel. 021/335.81.31), 200 p. + 31 ilustrații.

La comemorarea unui secol de la moartea Reginei Elisabeta a României, Editura Vremea a publicat acest volum foarte bine alcătuit, tradus, adnotat și ilustrat, care echivalează cu o excursie în La Belle Époque, în viața cotidiană a Casei Regale. E o carte cu atât mai pre­țioa­să ca document și mai de­lec­ta­bilă, cu cât parfumul de epocă e im­preg­nat în tex­te compuse la cald de cei doi prota­go­niști-scriitori, în stilul lor cu patină retro. Alain Quella-Villéger știe totul despre Pierre Loti (1850-1923), scriitor foar­te popular la vremea lui în lumea fran­cofonă (complet uitat după moarte), a cărui pri­etenie cu soția lui Ca­rol I a lăsat nume­roa­se urme biblio­gra­fice. De aceea a re­cons­tituit din pagini li­te­rare, cores­pon­dență, extrase din jurnale intime precum și din documente inedite din arhive povestea aces­tei prietenii romantice, cu intenția ca "tex­tele reunite aici, puse față în față, în lu­mină literară și diplomatică, să poată azi, cu tot ca­rac­terul lor demodat, cu limitele, forța și sin­ce­ritatea lor, să susțină încă privirea și dialogul mutuale". Veți vedea că pot. La vremea când în­cepe relația lor amicală (încă) principesa Eli­sabeta, îndurerată de pierderea unicului ei copil, își găsise consolare în scris. Fire sentimentală, cea care își alesese pseudonimul poetic Carmen Sylva își dorea faimă de literată și scria torențial în toate genurile: poezii, drame, nuvele, povești, cuge­tări, publicistică. Era și o cititoare poliglotă a scriitorilor clasici și contemporani, iar dintre aceștia din urmă îl aprecia cu jubilație pe Pierre Loti, romancierul-ofițer de marină cu subiecte exotice, la modă pe atunci. Drept care, prin secretarul ei francez, Robert Scheffer, îl invită să o viziteze. Împins de curiozitate și snobism, Loti dă curs invitației regale prima oară în sep­tembrie 1887 (el are 37 de ani, ea - 44). E primit la Peleș "cu adorație" de amfitri­oană și doam­nele ei de onoare, profund impresionat de cas­telul din codri și vrăjit de suverana tristă care - gest de înfocată pre­țuire - îi tradusese ea însăși în nemțește ro­ma­nul Pescar de Islanda. Așa începe o lungă amitié amoureuse, platonică, tea­trală, livrescă, dar paradoxal sin­ceră de ambele părți, consumată mai mult de departe, căci nu au stat față în față decât de trei ori - a do­ua oară la București în 1890 și ul­tima, la Veneția în 1891. Au con­tinuat însă să-și scrie ocazional, în corespondența lor insinuându-se și intrigile de la curte, considerații literare despre înfruntarea dintre "vechi" și "moderni" (ambii res­pingând cu dezgust naturalismul), mize politice și diplomatice până în preajma Marelui Război. Deși Loti e oarecum condescendent cu producțiile literare semnate Car­men Sylva, afecțiunea lui pentru nefericita "zeiță", compasiunea și admirația exaltată cresc, mai ales după ce e "exilată" la Veneția în urma scandalului stârnit de lo­godna clandestină a timidului prinț moștenitor Ferdinand cu domnișoara ei favorită de onoare, Elena Văcărescu. Centrul de interes al acestor "povestiri încrucișate" constă tocmai în opiniile din apropiere ale celor implicați și ale martorilor la episod. Deloc frumoasă dar deș­teaptă și ambițioasă, conștientă că e un sub­sti­tut de fiică pentru Elisabeta, Elencuța o fă­cu­se oblăduitoare a unei eventuale căsnicii cu moș­tenitorul tronului, însoțire neadmisă de le­gea românească. În urma tulburărilor cu ecou mediatic internațional produse de îndrăgostiții de la Palatul Regal al României, severul Carol I le exilează pe amândouă la Veneția. Acolo le ve­de și le descrie Loti în "Exilata". Epilogul se știe. Savoarea acestui admirabil volum e că în­vie atmosfera de la vârful so­cietății ro­mâ­nești din timpul primului rege, sur­prinzând și tumultul senti­men­te­lor ascunse sub corsetele protocolare.