Seria de autor Vladimir Nabokov în 22 de volume de la Polirom se încheie cu scrisorile adresate timp de 53 de ani soției de scriitorul recunoscut pe plan internațional încă din timpul vieții ca un geniu. Imperiul lui literar e împărțit în două arii lingvistice: limba rusă, în care a publicat sub pseudonimul Sirin, între 1926 și 1940 poeme, romane, nuvele, piese de teatru și eseuri, și limba engleză, după stabilirea în SUA, în care i-au apărut capodoperele ce i-au impus eminența (1940-1977) și în care a predat literatură la mari universități. O limbă maternă și una de exil. În ambele jonglează cu virtuozitate discursuri narative în care reușește să comunice și indicibilul, să facă să triumfe arta literară asupra ideilor primite de-a gata. S-a spus despre el că e un iluzionist al limbajului, cu metafore insolite, alunecări de sens, asonanțe, referințe multiple, aluzii poliglote. Verva inventivă a lui Nabokov e un festin literar pentru cititori și un infern pentru traducători, solicitați să pătrundă în arcanele textului pentru a reda cât mai fidel acel vibrato de sensuri ce șterge granița dintre exterior și interior. Cu atât mai mult sunt de apreciat curajul, ampla documentare și soluțiile inspirate ale scriitoarei Veronica D. Niculescu, traducătoare din engleză a opt dintre titlurile seriei de la Polirom. (Cred că Nabokov însuși care spunea că stilul și structura sunt esența unei cărți de ficțiune ar fi apreciat-o.) În cazul unui autor genial, ne interesează toate circumstanțele vieții lui, tot ce ne poate ajuta să-i aproximăm personalitatea pentru a-i înțelege mai bine opera. Iar "Scrisorile către Vera" sunt revelatoare nu doar pentru geneza lumilor fictive create de Nabokov, ci și pentru cuplul osmotic pe care l-a format cu soția lui. Nevoit să fugă din Rusia cu familia în 1919, Vladimir a întâlnit-o la Berlin, care era atunci centrul emigrației ruse, pe Vera Slomin cu care s-a căsătorit în 1925. Ea îi va deveni alter ego și muză pe viață, va face tot ce-i stă în putință pentru ca soțul scriitor să-și vadă de scris și de pasiunile sale (era entomolog profesionist și polisportiv). Scrisorile ne arată că Nabokov era și în viață un fel de actor-prestidigitator, cu o uluitoare inteligență ludică în a-și exprima iubirea. În filigran avem și personalitatea Verei: energică, practică și ocrotitoare, ea i-a fost asistentă, dactilografă, agent literar, contabil, documentarist, șofer și principal cititor, cel ideal. Discretă și devotată, capabilă să ierte o infidelitate recunoscută, nedorindu-și altceva decât să fie soția Scriitorului, Vera e și ea pentru nabokovieni un personaj mitic, "țara stabilă a exilatului", cea care a făcut din cuplul lor o operă de artă. Un biograf a spus că Vera nu a trăit în umbra lui Nabokov, ci în lumina lui și asta se vede din multe detalii ale scrisorilor, ce se citesc ca un roman autobiografic despre un scriitor și dublul lui feminin.