- Vă numărați printre specialiștii revistei noastre în probleme de sănătate, un medic în care credem și la care apelăm, ori de câte ori intrăm la strâmtoare. Dar dvs. ce faceți ca să fiți sănătos? Ce se află în spatele sfaturilor pe care le dați altora? Împărtășiți cu cititorii revistei noastre stilul dvs. de viață, aflat sub girul "specialistului"!
- În primul rând, eu aș opta pentru o ordine inversă a preocupărilor legate de un stil de viață sănătos. Adică, n-aș începe cu alimentația și mișcarea, așa cum se propagă în toată mass-media românească și în cea internațională, ci aș porni de la aspectele spirituale, mentale, emoționale, de la relațiile cu oamenii... Asta e abordarea holistică corectă a omului și a organismului. Dacă acum zece ani se vorbea prea puțin despre alimentația sănătoasă, acum, majoritatea medicilor și terapeuților pun un accent deosebit pe alimentație, scăpând din vedere celelalte aspecte legate de planul psihic, ca să nu mai vorbesc de aspectele legate de planul emoțional și mental, de care nu pomenește aproape nimeni. Și, după părerea mea, acestea sunt mai importante decât sănătatea la nivel fizic, pentru că, după cum se învață la homeopatie și, în general, în terapiile holistice, întotdeauna, cauzele unei afecțiuni la nivel fizic se află în planul mental și emoțional. Dacă persistă în viața omului stresul, conflictele, supărările, ele pot să producă efecte devastatoare la nivel fizic, indiferent câte fructe, legume sau apă de izvor se consumă. Uneori, chiar în decurs de câteva săptămâni.
- Cum arată scenariul unei zile obișnuite din viața dvs., din punct de vedere al sănătății?
- Este important să ai o anumită ordine în activitățile de zi cu zi, tocmai pentru a evita supra-aglomerarea sau "haosul" cotidian, care ne poate afecta, în timp, echilibrul. Sumarul, stabilit dinainte, al zilei e foarte important, dar nu suficient. E nevoie și de protecție împotriva agresiunilor exterioare. Există metode prin care să te protejezi de impactul negativ al vieții moderne, anumite tehnici de relaxare, de meditație. Ele depind de structura personalității pe care o avem, dar și de cultură, de educație. În familia noastră, de pildă, există o tradiție religioasă puternică. Bunicul meu a fost preot greco-catolic și a lăsat o influență durabilă. Rugăciunea, o formă eficientă de echilibrare, joacă un rol important în viața mea, dar asta nu mă împiedică să apelez și la alte tehnici de relaxare. E adevărat, creștinii nu prea acceptă practicile de meditație, dar privind dincolo de aspectul religios, ele se pot armoniza foarte bine. Personal, în măsura în care timpul îmi permite, abordez aceste metode ca pe o protecție la impactul pe care contactul cu un număr mare de pacienți poate să-l aibă asupra mea, ca medic. În general, dimineața, înainte de a ieși din casă, parcurg mental programul pe care îl am în acea zi. În felul acesta, se structurează imaginea zilei în ansamblu. În funcție de activitățile zilei respective, spun o rugăciune prin care solicit ajutorul divin, sub formă de inspirație și protecție pentru întreaga zi sau, în mod particular, pentru o anumită acțiune, atunci când este vorba de ceva important. Acest mod de a începe ziua îmi conferă, ulterior, atât încredere, cât și sentimentul că sunt protejat, mai ales în timpul activității specifice ca medic. Atunci când timpul îmi permite, imediat după ce m-am trezit, fac și câte o meditație, care mă ajută să-mi concentrez mai bine atenția asupra activităților din ziua respectivă. Acest moment, imediat după ce ne-am trezit, este un moment foarte propice pentru meditație, deoarece mentalul conștient încă nu funcționează la capacitatea obișnuită și acele gânduri care de obicei ne împiedică să ne concentrăm sunt mai ușor de controlat. Este un moment în care putem să găsim inspirație, dincolo de gândirea logică discursivă și să primim soluții surprinzătoare la problemele cu care ne confruntăm. La sfârșitul zilei, pentru a mă desprinde de activitățile anterioare, dar și ca un fel de curățire sau purificare - cum vreți să o denumiți - de obicei, seara, fac 10-20 de minute de relaxare conștientă. Descriu exercițiul, în speranța că le va fi de folos și altora. Așezat într-o poziție comodă (cel mai bine întins pe podea), se începe relaxarea de la picioare, să zicem, apoi se concentrează atenția pe rând, asupra fiecărei zone a corpului. Relaxezi tălpile, gleznele, gambele, genunchii, inspiri - expiri, urmează coapsele, bazinul, abdomenul, spatele, inspiri-expiri. Relaxezi apoi coloana, toracele, pieptul, umerii, relaxezi gâtul, obrajii, fruntea, capul... Tot timpul, respirația trebuie să curgă ușor și lin. Concentrând atenția pe un detaliu, mintea se liniștește și e mult mai eficientă relaxarea corpului fizic. Tehnica aceasta de relaxare conștientă, dublată de o respirație profundă, poate să echilibreze foarte bine organismul, eliberând stresul de peste zi. Ideal ar fi să facem asta în fiecare zi, mai ales în perioade mai încărcate. Respirația e bună și pentru energizare, reîncărcarea bateriilor. În loc să consumi cafea, băuturi energizante sau alte stimulente, respiri și te energizezi. Relaxarea dublată de respirație poate fi făcută de două, trei ori pe zi, cu efecte imediate de înviorare a minții și corpului.
Fără conflicte
- Relaxarea vă ajută și în relațiile cu cei printre care trăiți?
- În general, în toate relațiile mele cu cei din jur, caut să reduc la minimum toate stările conflictuale care pot apărea din faptul că moralitatea pică pe planul doi în fața ego-ului. E important să te pui și în locul celuilalt și "ce ție nu-ți place, altuia nu-i face" sau cum spunea Iisus: "Iubește-ți aproapele, ca pe tine însuți". Fiind îngăduitor și cu ceilalți, devii mai blând. Apoi mai empatic. Și astfel, nu te mai superi așa de tare pe ceilalți, cum nici pe tine nu te superi așa de tare... Aici aș vrea să subliniez un aspect legat de practicile religioase creștine, și anume: importanța rugăciunii. Această practică creștină este de mare ajutor, atât pentru propria persoană și sănătate, cât și pentru cei apropiați nouă. De multe ori, la cabinet vin pacienți, sau aparținători ai pacienților, cu boli grave, câteodată în stadii avansate, terminale (cancer, ciroză, boli autoimune). Întotdeauna, pe lângă tratament, le recomand celor credincioși să se roage în fiecare zi. Rugăciunea, pe lângă ajutorul implicit pe care îl oferă, are și rolul de a reda speranța și încrederea că este posibilă oricând vindecarea. Deznădejdea, sentimentul că totul este pierdut și că nu mai există nicio șansă sunt printre cei mai mari inamici, atât ai sănătății fizice, cât și ai celei spirituale, iar rugăciunea este principala armă cu care putem să luptăm împotriva acestor sentimente negative. Rugăciunea ne conferă siguranța că niciodată nu suntem singuri în eforturile pe care le facem, pentru noi sau pentru alții. Atunci când rugăciunea este făcută de mai multe persoane în același timp, pentru același scop, efectele se multiplică. Este important ca rugăciunea să fie făcută cu sufletul, cu toată ființa, și nu să fie doar niște vorbe rostite pur și simplu, fără nici o implicare emoțională. Rugăciunea ar trebui trăită și nu doar rostită, cred eu.
- Blândețea și empatia fac parte și din actul medical? Ce atitudine adoptați față de pacienții dvs.?
- Sunt prezent în suferințele lor, dar până la un punct. Pentru că pacienților le sunt mai de folos dacă reușesc să rămân obiectiv, să îi observ cu o oarecare distanță. Știu ce spun, pentru că mi s-a întâmplat. Am avut o experiență în primii ani de activitate, când lucram în spital, la Cluj. Era noaptea, vineri spre sâmbătă, eram de gardă, destul de obosit, că muncisem mult, nemâncat (țineam post negru vinerea), deci eram și slăbit energetic. Ei bine, tocmai atunci a adus salvarea un om de pe stradă, un vagabond. M-a marcat așa de profund starea lui, era foarte slab, deshidratat, murdar, prăfuit, cu hainele rupte, nu era nici foarte lucid încât, din cauza acestei mile și înduioșări foarte puternice, care au venit pe fond de oboseală și nemâncare, la un moment dat, nu mai puteam să mă concentrez, să mă gândesc, am avut o stare foarte rea. L-am ajutat, normal, l-am tratat, dar mi-era o milă de el... Experiența asta o țin minte și acum, după vreo 15 ani. A fost o lecție de viață pentru mine. Poate că din cauza asta, unii medici par mai duri cu pacienții, nu se lasă impresionați. Trebuie să păstreze o distanță, ca să nu existe acea implicare emoțională foarte puternică, ca să poată ajuta, efectiv pacientul.
- Pe cartea dvs. de vizită e trecută și specializarea de "medic homeopat", o ramură a medicinei care cere, înainte de toate, empatie, cunoașterea intimă a personalității pacientului. Cum vă descurcați?
- În homeopatie, intuiția terapeutului e o calitate foarte importantă. Și ea se dezvoltă exact prin tehnicile despre care am vorbit: rugăciune, meditație, relaxarea minții. Adeseori, prieteni sau cunoscuți rămân uimiți când le spun despre ei obiceiuri sau tipare comportamentale pe care nu aș avea de unde să le știu, că ei nu mi le-au dezvăluit niciodată. Dar "îi citesc ușor" pe oameni și pot să ajung să le spun foarte multe despre ei, odată ce mi-am făcut o idee, o imagine, și i-am încadrat într-un tipar psihologic, să zicem.
Drob de nuci și sarmale cu hribi
- Să vorbim acum și despre mult lăudata alimentație sănătoasă, recomandată ca "medicament" pentru toate bolile, un soi de panaceu universal. Pe scurt: ce să mâncăm ca să fim sănătoși?
- E foarte greu, la ora actuală, să ai o alimentație sănătoasă. Sursele de hrană sunt greu controlabile, majoritatea alimentelor orășenilor sunt procesate, tratate, colorate, conservate, chimizate. Sunt oameni care nu pot renunța la carne. Eu îi sfătuiesc să consume pește, dar - zic ei - peștele conține mercur. Este adevărat, dar între a consuma carne de pui de crescătorie și pește oceanic, e de preferat peștele. Nu are vaccinuri, antibiotice, hormoni de creștere și altele. Bineînțeles, mă refer la peștele prins din pescuit, pește de apă dulce sau oceanic, de mare adâncime. Pe lângă alimentație, unde nu mai intru în detalii, că pe ea se pune accentul în ultima vreme, mai e o mențiune de făcut: degeaba ai mâncat sănătos, dacă după două mese de salate, te urci la volan și începi să înjuri că nu ți se dă prioritate, ajungi la serviciu și te cerți cu colegii, apoi te mai și duci acasă și te cerți cu soția... Dacă vrei să fii sănătos, armonia trebuie, și ea, pusă în farfurie...
- Dvs. cum mâncați? Cum vă feriți de capcanele ascunse în alimentele procesate?
- În general, încerc să consum cât mai puține proteine de origine animală. Am exclus carnea din alimentație de 25 de ani și încerc să consum cât mai puține lactate. Din punct de vedere medical, după părerea mea, proteinele animale sunt substanțele cele mai agresive cu sistemul imun, arma de apărare a organismului. Aș menționa doar faptul că până la 30-40% din copiii mici (sub 3 ani) au alergie la proteinele din laptele de vacă, adică sistemul lor imun se "consideră" agresat de aceste proteine animale și încearcă să reacționeze împotriva lor. Mai mult, la ora actuală, în neurologie și în psihiatrie, se cunoaște faptul că toate emoțiile, atât negative cât și pozitive, au un substrat chimic - neuromediatorii - substanțe produse de sistemul nervos central. Acest lucru este valabil și la animale. Eu cred că atunci când un animal este sacrificat pentru consum, groaza și suferința pe care le trăiește sunt reflectate de o secreție crescută din acești neuromediatori, care nu mai apucă să se elimine din organismul animalului sacrificat. Aceste substanțe sunt ingerate ulterior de cei care consumă carnea respectivă, cu toate efectele lor negative, inclusiv la nivel psiho-emoțional. Ca să vă dau un exemplu, am observat că persoanele care consumă cantități mari de carne sunt mai agresive, mai impulsive, mai nervoase decât persoanele cu un regim preponderent vegetarian. Și ca să vă răspund mai concret la întrebare, acum, de exemplu, în perioada postului, aș mânca un deliciu pe care îl fac și mama și soția mea: drob de nuci. Este foarte bun și e o mâncare hrănitoare și sănătoasă! Și-mi mai plac sarmalele cu ciuperci, cu hribi. Ciupercile sunt printre alimentele mele preferate, pentru că sunt și bogate în fibre și în proteine, deci, substituie cu succes carnea din mâncare și au un gust foarte bun. Noi, acasă, obișnuim - cum alții taie porcul și pun cărnuri pentru iarnă la untură sau la afumătoare - să cumpărăm hribi, din sursă curată, din Apuseni. Și punem în fiecare an câte 20-30 kg de ciuperci la congelator sau la borcan. Le facem la grătar, le punem în sărmăluțe, în salate, în pilaf...
- Mișcarea se află și ea printre recomandările unui stil sănătos de viață. Practicați și dvs. vreun sport?
- Da. Înot și schiez cât de mult se poate. Am făcut chiar înot de performanță, la un moment dat, și chiar și acum înot de câte ori se ivește ocazia. Înotul e un sport extrem de complex. La nivel fizic - antrenează toate grupele musculare, într-un mod blând - deci, nu este o forțare a corpului, a mușchilor, a ligamentelor și articulațiilor, și nu are un impact negativ asupra dezvoltării organismului. În plus, înotul este unul dintre puținele sporturi în care e necesar un echilibru foarte bun al respirației, pentru că îți creează un ciclu, un ritm de respirație care se corelează cu tehnicile de relaxare de care vorbeam la început. Este unul dintre puținele sporturi în care se împletește antrenarea musculară cu controlul respirației. Ca să nu mai vorbim de contactul cu apa, care este benefic în sine, apa fiind un element esențial al vieții.
Drumul e mai important decât victoria finală
- D-le doctor Simu, cum să facem, oare, pentru ca stilul sănătos de viață să nu fie pentru noi o corvoadă, ci un demers armonios?
- Pentru a păstra acel echilibru psiho-emoțional despre care vorbeam la început și care e atât de important, trebuie să-ți adaptezi dorințele la etapa de viață în care te afli. Sigur că unele erau idealurile la 20 de ani, la 30 de ani... cel mai important e să te adaptezi. Principiul de bază e să nu urmărești de la început scopul final. Urmărești la început un scop de etapă, pe care-l împarți în scopuri mai mici și în reușite mai mici. Și pe măsură ce bifezi anumite etape, rămâi în permanență concentrat pe pasul următor. Și el să nu fie foarte îndepărtat. Astfel ești mereu mulțumit, în fiecare moment, în fiecare zi. E important să fie așa, că dacă ești permanent nemulțumit, poți ajunge în pragul unei depresii crunte, care să-ți bulverseze viața... Și, câteodată, e mai important drumul în sine, experiența pe care o acumulezi în realizarea aspirației respective, decât victoria finală.