A venit la Satu Mare zâmbind, invitat de "președintele" așa-zisului "Ținut Secuiesc", Kelemen Hunor. Speriat că nu intră în parlament, fostul ministru goldist al Culturii a sunat la Budapesta, cerând sfaturi și asistență nemijlocită de la Viktor Orban. Solicitarea a avut efect. După cum se știe, UDMR-ul s-a plasat în alegeri imediat după PSD. Problema e alta: dezinvoltura cu care premierul Ungariei se plimbă prin Transilvania ca-n țara lui! Ne putem oare imagina un prim ministru sau un președinte român, deplasându-se la Chișinău, la Kiev, la Sofia sau la Belgrad, în preziua alegerilor, pentru a-i încuraja pe români? Iar la tupeul lui Orban, Bucureștiul a reacționat, ca de obicei, timid: premierul Cioloș a criticat vizita de la Satu Mare, dar cu vorbe diplomatice, europene, iar președintele Iohannis a tăcut mâlc, cu toate că măcar explicația lui Kelemen Hunor trebuia amendată: "Reacția oficialilor de la Budapesta (față de Ziua Națională a României) a fost o reacție corectă, de responsabilitate față de maghiarii din România". (Gata să fie, nu-i așa, înghițiți de români...) În ce privește Ardealul, realitatea arată exact pe dos: apelând la cartea naționalistă, șefii UDMR sunt, iarăși, în parlament! Județele din centrul României, Harghita, Mureș, Covasna, și Satu Mare sunt colorate cu verde. Da, aici domină politic UDMR. Mai lipsesc Clujul, Sălajul și Bihorul, și harta ocupării Nordului Ardealului, așa cum arăta în 1940, este reactivată. Azi nu mai există granițe în Europa. Încet, dar sigur, maghiarii din România vor face parte din poporul ungar. Cum se poate așa ceva? Ce-ar mai trebui să facă Orban și Kelemen, pentru ca ațipita conducere a României să-și amintească o zicală care nu și-a pierdut valabilitatea: "Soarele tuturor românilor răsare la București". Oare partidele românești nu înțeleg ce se întâmplă?