"AȘA M-AM VINDECAT..." - Ștafeta vieții

Cititor Formula AS
- Sfaturi vechi, pentru speranțe noi -

"Am fost bolnav de neoplasm la colon. Doresc să împărtășesc câte ceva din experiența mea celor interesați"

De mai mult timp intenționez să vă scriu, să vă adre­sez sincere felicitări pen­tru conținutul revistei dvs., în cuprinsul căreia am găsit atâtea articole care m-au interesat, în special din domeniul medi­cinei naturiste și vieții spirituale.
În urmă cu doi ani și jumătate, când viața mi-a scos în drum o serioasă încer­care, printr-un neo­plasm de colon operat la vârsta de 38 de ani, în spital fiind, am redescoperit revista dvs. și chiar din pri­mul nu­măr pe care l-am citit, am găsit arti­cole care mi-au redat speranța; apoi, după ce am devenit un cititor fidel, am avut ocazia să cunosc persoane mai mult decât inițiate în domeniul medicinei naturiste, din experiența lor având să învăț foarte multe lucruri utile, pe unele punându-le în practică cu succes.
În tot acest timp, m-am documentat cât am putut de mult asupra fenomenului de apa­riție a celulelor maligne și mai ales asu­pra mij­loacelor naturiste pe care Dumnezeu ni le-a pus la îndemână pentru a preveni și vin­deca această boală.
Având în vedere că neoplasmul de co­lon este tot mai răspândit - lu­cru dovedit și de faptul că în pa­ginile re­vistei sunt frecvente apelurile pentru ajutor ale unor semeni afectați de această suferință -, aș dori să împărtășesc câte ceva din expe­riența mea tuturor acelora care sunt intere­sați.
Faptul că nu sunt medic m-a deter­minat să pri­vesc cu maximă circumspecție reme­diile propuse, urmându-le numai pe cele recoman­date de medici na­turiști renumiți sau de per­soane care s-au con­frun­tat cu aceeași boală, vindecându-se. Iată care ar fi acestea:
* Cura cu aloe. Se consumă înaintea me­selor prin­­cipale câte 3-4 cm dintr-o frunză verde de aloe proaspăt tăiată. Are o eficiență deosebită, în pofida gustului amar. Nu sunt la fel de indicate produsele din comerț care, prin conservare, reduc eficiența gelului de aloe. Planta să aibă minimum trei ani.
* Cura cu polen. Se iau câte două lin­gurițe de trei ori pe zi, odată cu aloe, căruia îi ameliorează și gustul.
* Cura cu propolis. Se sug bucățele de propolis de 1-2 cm, de două-trei ori pe zi, sau se ia tinctură de propolis (30%), câte o linguriță diluată în apă.
Aceste două cure este bine să alter­neze, câte o lună fiecare.
* Spirulina: se vor administra câte două capsule de 500 mg de trei ori pe zi.
* Uleiul de cătină este, de asemenea, in­dicat, ca și tinctura de păpădie, ca­re se administrează con­form prospec­tului.
* Cură de dezintoxicare cu sucuri, bine ar fi cât mai îndelungată, chiar și trei-pa­tru săptămâni. Su­cu­rile cele mai eficiente sunt din sfeclă roșie, mor­­covi, urzică, pă­trunjel, cartofi, mere. Sucul de sfeclă este bine să nu fie amestecat cu altele, doza zilnică crescând treptat, ajun­gând la 300 ml/zi. Su­cul cel mai bun este cel de orz verde, preparat la blender, din plante verzi, de două-trei ori pe zi, câte 50 ml suc con­centrat, diluat cu apă. Dacă apar sen­zații neplăcute în primele zile, nu este un motiv de renunțare la cura de sucuri, aces­tea fiind o reacție a or­ganismului față de volumul mare de toxine eli­minate.
În timpul acestei cure, se va urma și cura cu argilă și, bineînțeles, se vor con­suma ceaiuri.
Pentru eliberarea și mai accentuată a colonului de toxine, de mare ajutor sunt clis­mele, dar nu la scurt timp de la ope­rație.
Trecerea la o alimentație normală se face trep­tat, în două-trei săptămâni, in­tro­ducând progresiv alimente cru­de și apoi preparate termic. Prin ali­men­tație nor­mală se înțelege una fără carne, pră­jeli, lac­tate, ouă, deci ali­mentație vegeta­riană.
E greu? Da, la început, dar și satis­facțiile și re­zul­tatele vor fi pe măsură.
Cât timp trebuie ținut acest regim? Atât cât vrem să ne simțim bine. Nece­sarul de proteine se asi­gură din: nuci (ma­ximum 1 kg/lu­nă), arahide, fa­sole verde (fiartă), grâu încolțit, soia, conopidă, broc­­coli, ciuperci (nu din clasa Agaricacee), cartofi.
Sarea trebuie și ea eli­minată, dr. J. Levi afir­mând că sodiul este indispensabil dezvoltării celu­lelor malig­ne.
La fel, alcoolul și tutunul trebuie să aparțină tre­cu­tu­lui.
Ca ceaiuri, eu am folosit un amestec din ur­mătoa­rele plante cu proprietăți an­ti­can­cerigene: 20 g salvie, 40 g tătăneasă, 30 g urzică, 40 g coada-șori­celului, 40 g trifoi roșu, 40 g coada-calului, 20 g tros­cot, 20 g rosto­pască, 40 g gălbenele, 20 g nă­praznic. Echi­nacea este o plantă cu ma­re potențial antican­cerigen. Cea mai efi­cientă metodă de admi­nis­trare este aplicarea sublin­gual a câte unei lingu­rițe rase de pul­bere, de trei ori pe zi, care ulterior se înghite. Se fac cure de două luni, cu o lună de pau­ză.
Se poate prepara și o infuzie din una-două lin­gurițe de amestec la o cană de apă. Se beau 3-4 căni pe zi, timp îndelungat. Se vor consuma multe caise, pepeni roșii, fructe și legu­me crude, ardei gras pen­tru vitamina C. Având în vedere faptul că tumora se dezvoltă în inte­rio­rul intesti­nului, conducând la obtu­rarea acestuia prin ocluzie intestinală, sfatul meu este să nu fie ocolită în­depărtarea acesteia, prin operație, ur­mată de chimioterapie.
În timpul chimioterapiei, trebuie ajutat sistemul imunitar cu tot ce ne stă în putință: aloe, spirulină, polen, pro­polis, echinacea, sucuri, carote­noizi etc. Se va sta cât mai mult în aer ozo­nat, nepoluat.
Foarte importantă este în­cre­de­rea bol­navului în reu­șită, de aceea nu este reco­man­dabil ca acesta să nu-și cu­noas­că adevăratul diag­­­nos­tic.
Am lăsat la urmă rolul vie­ții creș­tin-ortodoxe auten­tice, tocmai pen­­tru că îl con­sider cel mai important. Dacă avem în ve­de­re numai minunile refe­ri­toare la vindecarea boli­lor in­cu­rabile pu­bli­ca­te în "For­mu­la AS" și dacă nu­mai 20-30% din aces­tea ar fi ade­vărate, tot e o dova­dă că Dum­nezeu va vindeca și pe alții, cu condiția ca aceștia să vrea cu ade­vărat și să facă voia Sa. Sfân­ta taină a Mas­lului, Liturghia sunt eve­nimente pentru care tre­­buie să ne facem timp, să ui­tăm de așa-zisele pro­­bleme, dar să fim cu inima la Mântui­torul nostru.
Am auzit de bolnavi de cancer de co­lon, unii și cu metastaze, am cores­pon­dat cu unii dintre aceștia, de la care am avut de învățat, care se simt bine după foarte mulți ani de la operație, dar niciunul nu este ateu.
Tot tratamentul se potențează pe fon­dul încre­derii, gândirii pozitive, care sunt tot atribute ale cre­dinței.
Sprijinul moral al membrilor fami­liei este im­por­tant, dar este nefast ca bol­navul să se considere victi­mă, și din aceas­tă poziție să fie irascibil, necooperant.
Concluzia unanimă este că în această boală nu există și nu va exista cel mai probabil un panaceu, așa încât este bine să nu neglijăm mijloacele natu­riste care ne stau la îndemână, nădejdea și credința.
Urmând un regim naturist vegetarian, veți avea plă­cuta surpriză să con­statați că imunitatea vi se va consolida atât de mult, încât ba­nalele răceli și gripele nu vă mai pot îm­bolnăvi.
Multă, multă sănătate!
ing. GABRIEL D.


"Mi-am schimbat radical alimentația și modul de viață. În fiecare zi îmi spuneam: «O să reușesc!»"

Până la sfârșitul lui mai 2006 eram alt om. O ma­mă a doi copii, obosită și stresată, cu un nodul la sân. Diag­nosticul: cancer mamar. Rezultatul: scoa­terea sânului și a ganglionilor limfatici și 17 ședințe agresive de chimiote­rapie. După operație am fost, practic, la pă­mânt, nemai­pu­tându-mă opri din plâns. Stăteam re­sem­nată în pat și exe­cutam dis­pozițiile medicilor. Ca și când mi-aș fi pre­dat și capul (nu numai hainele) la re­cep­ția spitalului. Când m-am întors acasă nu puteam merge decât în patru labe. "Dumnezeu nu te lasă", m-a încurajat preotul nos­tru. De fapt, nici nu aveam timp să-mi plâng de milă. Soa­cra mea, parali­zată, avea nevoie de îngrijire, iar mono­grafia bisericii pe care o întoc­misem ca membră ono­­­­rifică a consiliului epitropal tre­buia tipărită cât mai urgent. După un control me­dical efectuat la 15 iulie 2007, doctorița mi-a co­mu­­nicat re­zul­tatul: metastaze la plă­mâni. "S-ar pu­tea să mai trăiți până la Cră­ciun." M-a cu­prins o furie oarbă. Cu ce drept trăgea linie sub viața mea această se­mizeiță în halat alb? Ca ultimă șansă, mi s-a recomandat o doză suplimen­tară de chimiote­ra­pie. Eram convinsă că mă va ucide. În căutarea unei al­ter­native, am început maratonul pe la ne­nu­mărate ca­bi­nete terapeutice. Sălile de așteptare erau pline de oa­meni cărora moar­tea li se citea pe fețe. Pacien­tul re­pre­zintă o mar­fă, iar boala - o afa­cere uriașă, mă gân­deam. În cele din urmă, m-am pro­gramat pentru ziua de 6 ia­nuarie la un cabinet de terapie alternativă, des­pre care aflasem câte ceva de la o cunoștință.
Decizia de a-mi lua viața în mâinile proprii a în­sem­nat un moment de cotitură. Re­velio­nul l-am pe­trecut în pat, cu tubul cu oxigen alături. Nu puteam să mor atunci, fiica mea se afla în plin pro­ces de pubertate, iar băiatul abia urma să-nceapă școala. "Trebuie să vă vindecați singură", mi-a spus me­dicul de la ca­bi­netul respectiv, ur­mând ca el să mă ajute prin sti­mu­larea sistemului imu­ni­tar, cu ajuto­rul unor tera­pii diverse: post negru, dietă, credință, dra­gos­te, speranță și încurajare. Aici am găsit ceea ce-mi do­ri­sem tot timpul. În acest loc nu se tra­tau doar tu­mo­rile, ci și oamenii. Încet, încet, m-am eli­berat de poziția de vic­timă și-am învățat să accept cancerul ca pe-o parte din mine. Acum, noul meu leit-motiv suna altfel: "Sal­va­rea vine din inte­rior". Și, în loc să fiu mereu de acord cu toate și cu toți, am început să spun și "nu". Am început să scriu, mi-am schim­bat radical modul de via­ță și ali­men­tația. În fiecare zi îmi spuneam: o să reu­șești! În aprilie 2008, când am aflat rezultatele anali­ze­lor, nu mi-a venit să cred: meta­stazele dispăruseră. Te­ra­peutul meu, un om sobru de alt­fel, m-a ridicat în aer și m-a învârtit prin ca­binet.
Astăzi, la 50 de ani, în jurul meu e o liniște de­pli­nă. M-am regăsit pe mine, dar și pe Dumnezeu, pentru că eu și cu El suntem una. Iar Dum­nezeu este iubire.
MARIA