GABRIEL PĂUN - "Mă bucur că sunt premiat alături de oameni foarte importanți, care au făcut lucruri mari pentru salvarea naturii"

"Occidentul nu mai are ce apăra. Pădurile de acolo sunt o mare plantație artificială de arbori"

- Lupta pentru salvarea pădurilor ți-a adus un premiu pe deplin meritat, acordat de o fundație germană prestigioasă. Care este esența distincției și cum te simți alături de nume celebre precum Man­dela, Gorbaciov sau Prințul Charles, și ei pre­­miați ai aceleiași fundații?

- Premiul mi-a fost acor­dat de o fundație ger­ma­nă, care se numește EuroNatur, și există de câteva decenii. Obiectivul lor este Europa și tot ce în­seamnă natură sălbatică, deși când zbori cu avionul peste Europa, te întrebi un­de e natura aia sălbatică protejată, pentru că ceea ce se vede de sus este doar un peisaj trasat la milimetru, în care sălbăticia pe care o mai vedem câteodată la te­le­vizor sau prin reportaje reprezintă 1%. Acest 1% vor ei să îl salveze și să îl protejeze, pentru asta se luptă ei, pentru asta mă lupt și eu și... cred că așa am pri­mit premiul. Oricum, mă bucur că sunt premiat ală­turi de oameni foarte im­por­tanți, care au făcut lu­cruri mult mai mari decât mine pentru salvarea natu­rii. Altfel, e un premiu luat în afara țării, că în țară sunt în continuare "per­sona nongrata", pentru că investigațiile noastre deranjează.

- Actualul guvern pare mai deschis... Se taie mai puțin. Lemnul de foc a devenit o problemă...

- Da, într-un fel. Cel puțin sunt mai sensibili la semnalele de alarmă ale societății civile. Cola­bo­răm împreună pe mai multe paliere, dar la capitolul păduri virgine și luptă pentru protejarea pădurilor, ceea ce ne doare pe noi cel mai tare, nu am găsit încă un punct comun, nici măcar pe problema tă­ierilor ilegale. Nu mi se pare că sunt rău voitori, ci că sunt naivi. Noi venim de pe teren și știm cum se fură lemnul, știm despre ce este vorba în mod concret în această mafie.

- Misiunea ta ar trebui să fie mai simplă acum, când există sisteme moderne pentru veri­fi­carea transporturilor de lemne, atât telefonic, cât și prin aplicația online.

- Da, s-a îmbunătățit un pic sistemul de veri­fi­care. Dacă înainte puteai să suni la 112 și să anunți că ai văzut un camion cu lemne care era verificat din centrală, acum poți să întrebi și cu ce cantitate de lemn este înregistrat și dacă ți se permite... să verifici. Că dacă la 112 îți spune că transportul e legal, nu trebuie să te culci pe urechea asta. Con­tează cantitatea și contează dacă în acte e trecut "uscătură" sau e notat "stejar". Încă e destul de complicat pentru un cetățean care vrea să facă o faptă bună, dar e un câștig că există această po­sibi­litate de verificare.

- Cum se poate stopa tăierea ilegală? Există vreo metodă infailibilă?

- Ar putea să fie: trasabilitate de la arborele pe picior și până la produsul finit. Adică: atunci când urmează să fie tăiată o bucată de pădure, ea să primească un număr unic de înregistrare pentru arborii scoși din ea. Acel număr să fie marcat pe fiecare arbore ca să îi poți recunoaște și în depozit, dar să apară și pe produsul finit, fie el scaun, masă sau orice altceva, atât cât tehnologic e posibil. Asta îți dă șansa să verifici, de exemplu, pe câte scaune apare acel număr și dacă suma totală este mult mai mare decât lemnul din care s-a produs, înseamnă că undeva s-a furat. Partea bună a acestui sistem este că poți să verifici și mai târziu cât lemn a fost folosit și dacă e legal acel lemn. Dar nimeni nu vrea un astfel de sistem, pentru că ar însemna sfâr­șitul jafului din păduri. Siste­mul actual îți dă posibilitatea să verifici și de unde s-a încărcat lemnul care ajunge la fabrică, pe coordonate GPS, prin satelit, dar este o trans­parență înșelătoare. Și de-asta spun că marcarea cu un cod unic ar fi soluția idea­lă, pentru că noi am mers și am verificat locațiile și am des­coperit că acolo de unde ei spun că au luat lemnul, era de fapt un câmp de porumb sau un cimitir. 40% din lo­ca­ții erau false! Practic, au al­bit un lemn negru, luat ilegal din altă parte. Asta se întâm­plă acum, după tot scandalul legat de tăierile de păduri...

- O astfel de metodă de marcare a fiecărui arbore și produs nu este un proces prea complicat sau prea greu de pus în practică?

- Unii spun că se poate face în zece ani. Eu consider că se poate face în doi ani. În doi ani am avea acuratețe maximă pe orice lemn tăiat din păduri. Cred că merită efortul. Așa ceva s-a mai fă­cut cu succes în Peru și în Guatemala, țări cu o puternică mafie a lemnului, din păcate cu astfel de țări ne comparăm în acest moment. În Europa de vest, un astfel de sistem nu e necesar pentru că la ei nu se fură, în timp ce noi încă ne păzim pădurile. De altfel, țările vestice nu mai au ce proteja, sunt doar o mare plantație arti­fi­cială de arbori, ceea ce nu e cazul în România, un­de încă există păduri virgine și păduri foarte va­loroase.

"Legătura noastră cu pădurea s-a rupt"

- Cum se explică această lăcomie, chiar cu prețul distrugerii a ceea ce avem mai frumos în jurul nostru?

- O posibilă explicație este ruperea legăturii cu natura. Din 1947, când au venit comuniștii la putere și până în 2000 și ceva, când au început retrocedările masive, pădurile au fost administrate de stat. Practic, timp de o jumătate de secol, două generații de oa­meni nu au mai avut legătură directă cu pădurea, să meargă la ea și să o vadă, să o pipăie și să o simtă ca pe o bucată de natu­ră aflată în grija lor. Au pierdut această conexiune. Bătrânii, înainte, mergeau în pădure, o vedeau, vorbeau cu ea și aveau grijă de ea, așa cum azi ai grijă de o floare pe care o crești în curte sau în casă. Dacă cineva vine și îți taie floarea respectivă, vei avea o reacție, pentru că ai o legătură de suflet cu ea, e prietena și confidenta ta. Dar o pă­dure pe care nu ai văzut-o niciodată, și despre care auzi că e pusă la pământ, te doare mai puțin, e doar o informație. Odată pierdută legătura su­fletească cu pădurea, se pierd multe alte lucruri... se rupe legătura între trecut și viitor, totul devine calcul pragmatic și rece. În doar două generații, comuniștii au distrus o conexiune de mii de ani... poate asta e cea mai grea pierdere.

- În presă a apărut un articol care demonstra că stăm de fapt mult mai bine la păduri, că avem mai mult decât credeam. Să ne bucurăm?

- În niciun caz! Astfel de rapoarte sunt publi­cate de asociații ce servesc interesele proprietarilor de păduri și ale procesatorilor de lemn. E normal ca ei să spună că avem mai multă pădure decât cre­deam, ca să poată tăia liniștiți. Oamenii care spun Hai să tăiem mai mult! reprezintă firme care au investit în România în procesarea lemnului, cum sunt Schweighofer, Kronospan, Egger - pe răși­noa­se, dar și Lasane, a spaniolilor, care suge tot steja­rul țării... Ca să nu mai vorbim de cei care exploa­tează fagul și îl trimit ca lemn de foc în Europa, sau de cei care trimit sute de mii de metri cubi de bușteni întregi în China, exportând în felul ăsta și zeci de mii de locuri de muncă ale românilor. Dacă vrei un reper real pentru situația pădurilor, el este raportul de anul ăsta al Academiei Române, în care se spune exact pe dos: că pierdem parcuri naturale și păduri virgine și se taie prea mult. Și că în cu­rând, dacă vom continua să defrișăm în ritmul ac­tual, vom rămâne fără lemn în doar câțiva ani, pă­durea rămasă fiind prea tânără ca să mai fie ex­ploa­tată. Situația e, de fapt, dramatică.

Începutul "justiției verzi"

- În acest război pe care îl duci singur și cu mult curaj împotriva unui întreg sistem, există și vești bune?

- Nu sunt chiar singur. Mai sunt și alte ONG-uri care fac treabă bună și, spre lauda ei, este Aca­de­mia Română. Și, poate cel mai important, sunt oamenii care ne susțin. Ei sunt de fapt forța prin care noi reușim să impunem sistemului anumite schimbări. Și spre surprinderea mea, sunt tot mai mulți, fie că sunt oameni simpli, artiști, actori, ve­dete sau firme. Sigur că avem și vești bune. Acum, de exemplu, Ministerul Mediului vrea să publice un catalog complet al pădurilor virgine din Româ­nia. Noi ne-am implicat foarte mult. Cu ajutorul donațiilor din România și Germania ne-am apucat să cartografiem și să notăm tot. Spre sur­prinderea noastră, am descoperit și păduri vir­gine care nu erau cunoscute până acum și care încă mai pot fi salvate. O altă veste foarte bună este de­cla­rația de-acum câteva zile a procurorului-șef al României: e posibil ca în scurt timp să fie înființat un de­par­ta­ment special de procurori specializați pe probleme de mediu și crime forestiere. Dacă se în­fiin­țează așa ceva, este una dintre cele mai bune vești din ultimii 25 de ani! Ar fi, cu adevărat, o ma­re victorie și o mare speranță. Ar fi începutul jus­ti­ției verzi.