Iată o carte ce n-ar trebui să vă lipsească din bibliotecă: vă garantez că, dacă răsfoiți acest dicționar biografic, veți fi uimiți de poveștile succinte cuprinse în ea, dar și de măsura ignoranței generale în privința figurilor feminine din istoria românilor. George Marcu a făcut un lucru extraordinar prin acribie și rigoare lexicografică, adunând din toate sursele posibile informații disparate pentru a le sintetiza în 135 de portrete ale unor soții, mame și fiice de domnitori și regi din țările române. Le-a căutat urma prin letopisețe și cronici medievale, prin acte de cancelarie, genealogii, scrisori, testamente și inscripții funerare, pe tablourile votive din biserici, unde apar ctitorii cu familiile lor, a valorificat informații din lucrările altor istorici, pentru a ne pune la dispoziție o suită de personalități feminine care și-au avut rolul lor în viața politică și culturală românească, dominată de bărbați de-a lungul secolelor. Despre multe dintre ele nu știam nimic până acum, sau ceea ce știam provenea din legende și din literatură. De exemplu, generații de elevi au recitat poezia lui Bolintineanu despre "muma lui Ștefan cel Mare" dar câți dintre noi știu cum o chema și prin ce i-a fost dat să treacă? Ei bine, din enciclopedia lui George Marcu aflăm că o chema Oltea, a trăit de prin 1405 până în 1465, și se pare că n-a fost soția, ci doar "țiitoarea" lui Bogdan al II-lea, domnul Moldovei, ucis la o nuntă în Reuseni, în 1451. În afară de Ștefan, mai avea dintr-o căsătorie anterioară cinci copii, iar după asasinarea lui Bogdan a fugit cu ei în Transilvania. A revenit în Moldova în 1457, când fiul ei a ocupat tronul, iar mai apoi s-a călugărit și a fost înmormântată la mânăstirea Probota, ridicată de Ștefan pe locul unde i-a fost decapitat tatăl. Destine de roman au și Ana Bantăș, mama lui Antioh și Dimitrie Cantemir, o tânără cultivată, devenită a treia soție a lui Constantin Cantemir, care era analfabet și mult mai în vârstă, sau prințesa Anastasia Trubețkaia, a doua soție a lui Dimitrie Cantemir, o femeie frumoasă și învățată, care după moartea de diabet a domnului Moldovei a fost spoliată de toată averea, dar s-a recăsătorit cu un prinț, general în armata rusă. Senzațională e și biografia doamnei Chiajna (cea din nuvela lui Odobescu), un personaj de dramă shakespereană, cum găsim și altele în Evul Mediu românesc, mai ales în Transilvania. Iconografia color de la sfârșitul cărții dă și chip unora dintre aceste femei ținute în general în umbră.