Pe lista mea cu mari scriitori contemporani figurează și Ludmila Ulițkaia. Povestirile și romanele ei, la care am avut acces în ultimii 12 ani, datorită talentatei traducătoare Gabriela Russo și Editurii Humanitas, alcătuiesc o operă tulburătoare, ce nu poate lăsa pe nimeni indiferent, fiindcă în ea palpită "sufletul rus", cu tot ce i-a fost dat să îndure pe parcursul secolului 20. Continuând tradiția înaintașilor poeți și prozatori ce au marcat literatura universală scriind despre realități ale spațiului rus și apoi sovietic, Ulițkaia povestește ceea ce a trăit printre oameni cu destine mutilate de totalitarismul comunist. Între respingere și fascinație, între blândețe și patimă, între idealism și cruzime, între curaj și lașitate, personajele ei au parte de o înțelegere nuanțată a resorturilor psihologice, a capacității de a accepta sau nu ceea ce li se impune, de a-și salva pielea sau sufletul. "Imago" este, în principal, povestea a șase colegi de școală, trei băieți și trei fete, de la moartea lui Stalin, în 1953, și până în anii '90. Uniți în adolescență de influența profesorului lor, Viktor Iulievici, care-i învață că literatura e o hrană a sufletului care-i ajută să devină oameni și să se împace cu timpul lor, cei trei băieți de 13 ani, Ilia, Sania și Miha, își urmează mentorul care știe că trezirea conștiinței morale e începutul maturizării, că fără procesul inițiatic al unor situații critice sau lecturi fundamentale din adolescență, oamenii rămân într-un stadiu larvar, devenind o masă manevrabilă. Unii dintre emulii săi, inițiați și prin frică învinsă, capătă simțul responsabilității adulte, în timp ce alții rămân necopți și confuzi. Cei trei băieți cu preocupări artistice, precum și prietenele lor Olga, Tamara și Galia, ajung în legătură cu mișcarea subterană de rezistență, cu disidenții și samizdaturile lor, sunt înconjurați de turnători, urmăriți și anchetați, puși să aleagă între viața personală și ceea ce le dictează conștiința morală, între fidelitate și trădare, între bunătate și patimă irațională. Construit mai curând ca o suită de povestiri cu personaje comune decât ca un roman, "Imago" intersectează destine din jumătate de secol de istorie sovietică, circumscrie o lume toxică pentru demnitatea omului. O lume în care a existat însă și o luptă clandestină pentru adevăr, sprijinită de o considerabilă parte a populației (ceea ce la noi nu s-a întâmplat).