Un trup în formă de măr
Un proverb din bătrâni spune că "mărul este măturica stomacului". Din contră, dacă trupul dvs. este în formă de măr, adică dacă aveți grăsime de jur-împrejurul taliei, este bine să țineți un regim alimentar. Adipozitatea centrală sau "viscerală", este periculoasă, în măsura în care grăsimile acumulate pe talie eliberează acizi grași, care se aglomerează în stomac, ceea ce încetinește metabolizarea zaharurilor, sporind riscul de diabet.
O talie voluminoasă anunță și un sindrom metabolic ("sindromul X"), ce grupează diferite tulburări proprii diabetului și maladiilor cardiovasculare: rezistența la insulină, tensiunea arterială, glicemia și colesterolul. Persoanele al căror corp este în formă de măr au de trei ori mai multe șanse să facă o criză cardiacă decât persoanele care au corpul în formă de pară (grăsime acumulată la nivelul feselor). De asemenea, și riscul de cancer la colon este mai ridicat. De fapt, grăsimea acumulată la nivelul burții este atât de curentă la subiecții suferind de o maladie cardiovasculară sau altă patologie, încât, pentru ei, a-și măsura circumferința taliei este la fel de banal ca a se măsura și a se cântări, rezultatul fiind mult mai elocvent.
Studiile arată faptul că circumferința taliei spune mai mult despre o eventuală problemă cardiovasculară decât greutatea sau orice alt tip de măsură, cum ar fi raportul dintre coapsă și talie. Din nefericire, la multe dintre femeile intrate la menopauză, cu cât anii trec, cu atât kilogramele se acumulează din ce în ce mai mult. O creștere în greutate cu peste 20 de kilograme la o femeie aflată la menopauză sporește riscurile de dezvoltare a unui cancer la sân sau al unei boli de inimă.
O schimbare bruscă de greutate
Când acul cântarului se înclină spre stânga, este un semn al reușitei în ce privește lupta cu kilogramele. Din contră, orice variație de greutate, pierdută sau câștigată foarte brusc, înseamnă că ceva nu funcționează normal. Sigur, o pierdere rapidă de greutate, chiar dacă dorită, poate fi consecința directă a unei tulburări de comportament alimentar, de exemplu, o anorexie sau o bulimie. În schimb, o scădere de greutate neașteptată, cu sau fără lipsă de apetit, poate fi legată de o depresie, de diabet, de hipertiroidie, insuficiență cardiacă, ba chiar și cancer.
Conform unui studiu recent, o pierdere de greutate inexplicabilă, la femei, este de multe ori semnul unei demențe, ce nu va fi diagnosticată decât zece ani mai târziu. De multe ori, o pierdere de greutate bruscă survine în urma unui tratament medicamentos greșit sau a consumului de droguri, inclusiv antidepresive sau amfetamine. La subiecții mai în vârstă, o pierdere de greutate bruscă este unul dintre simptomele cele mai frecvente ale unei demențe.
Cu trecerea anilor, este normal ca o persoană în vârstă să slăbească, dar dacă pierderea de greutate este bruscă și rapidă, trebuie consultat neapărat doctorul pentru a elimina orice risc de tulburare neurologică.
O retenție de lichid (edem) explică, de asemenea, o creștere în greutate rapidă (în una sau două zile). Multor femei li se umflă burta și sânii chiar înainte de venirea ciclului menstrual. Dar dacă retenția de lichid din țesuturi are, de multe ori, o origine hormonală, ea poate fi și semnul unei insuficiențe cardiace, inima nemaiputând să pompeze corect. Dacă picioarele umflate sunt un lucru obișnuit la persoanele ce suferă de o insuficiență cardiacă, edemele la nivelul abdomenului sunt, de multe ori, legate de o patologie cardio-vasculară.
Dacă vă îngrășați rapid și slăbiți tot la fel, fără să vă schimbați obiceiurile alimentare, este foarte probabil să aveți tulburari fizice sau psihologice. Printre ele se pot număra: o problemă cu tiroida, o infecție puternică, o problemă de nutriție sau o tulburare a comportamentului alimentar.
Scăderea în înălțime
Chiar dacă a pierde câțiva centimetri este un lucru normal, odată cu trecerea anilor, când acest lucru se întâmplă brusc, poate fi grav. Un studiu britanic a demonstrat că, dacă un bărbat de peste 60 de ani pierde mai mult de 2,5 centimetri înălțime pe an, el are un risc crescut de a deceda în urma unor probleme cardiace sau respiratorii. A scădea în înălțime este și un semn tipic al osteoporozei, boală gravă care duce la o pierdere de capital osos la femei, dar și la bărbați. Din cauza ei crește riscul fracturilor minuscule, la nivelul coloanei vertebrale. În acest caz, este vorba despre fracturi vertebrale prin compresie. Vertebrele fracturate își pierd din înălțime, de unde rezultă și scăderea în înălțime a persoanei respective.
Curbarea laterală a coloanei vertebrale
Una dintre deformările cele mai curente ale coloanei vertebrale este scolioza. În general, doctorul este cel care diagnostichează o scolioză, cerându-i pacientului să stea în picioare, cu spatele drept, apoi să se aplece în față, fără să îndoaie genunchii. Mai rar, chiar pacientul își dă seama, uitându-se într-o oglindă, că unul dintre umeri este mai sus decât celălalt sau că bazinul nu este aliniat. Cel mai des, scolioza apare în timpul copilăriei. Deformarea se accentuează cu trecerea timpului. Se întâmplă însă ca o scolioză să se dezvolte la maturitate, din cauza unor puternice constrângeri exercitate asupra coloanei vertebrale, sau din cauza unei maladii degenerative a articulațiilor. Oricare ar fi originea deformării, o scolioză duce în general la dificultăți în mișcări și la dureri mari.
Spate îndoit
Ați văzut, cu siguranță, persoane în vârstă, mai ales femei, mergând cu spatele îndoit și având o umflătura proeminentă între umeri. Această deformare a coloanei vertebrale poartă numele de cifoză. Spre deosebire de persoanele care au scolioză și se apleacă dintr-o parte în alta, cei ce suferă de cifoză au corpul puternic aplecat înainte. Cifoza este una dintre consecințele osteoporozei. Diagnosticul este de multe ori pus după o căzătură și ruperea unui picior. O umflătură la nivelul umerilor este, de asemenea, frecventă la persoanele care au tuberculoză, o tumoră sau afecțiuni la nivelul coloanei vertebrale sau care suferă de artrită degenerativă.
Mersul înțepenit, rigid
O persoană care stă dreaptă ca un țăruș și care atunci când merge seamănă cu un soldat de plumb, suferă, în general, de sindromul omului înțepenit. Este vorba despre o tulburare neurologică rară, care îi vizează atât pe bărbați, cât și pe femei. Sindromul se caracterizează prin crize recurente (mușchi înțepeniți și spasme). Se crede că această tulburare este o maladie autoimună. Ea atacă în principal persoanele care suferă și de alte maladii autoimune, cum ar fi anemia pernicioasă, diabetul insulino-dependent și hipertiroidia. Boala afectează în primul rând mușchii trunchiului, apoi se extinde și la cei ai membrelor, ducând la o deformare a articulațiilor, cât și la alte probleme la nivelul scheletului, provocând chiar un handicap grav. Crizele se produc în general când subiectul este stresat sau fragil pe plan emoțional și apare, de exemplu, în urma unui zgomot puternic, al unei stări de panică puternică sau a unei surprize. Din nefericire, diagnosticul sindromului persoanei înțepenite este greu de pus, de cele mai multe ori, această tulburare prezentând numeroase similitudini cu alte patologii neurologice: scleroză în plăci sau Parkinson, ceea ce întârzie aplicarea tratamenului adecvat.
Mersul dizgrațios
Dacă bunica dvs. pare să nu se poată ține bine pe picioare sau are tendința să se aplece pe spate atunci când stă în picioare sau jos, este probabil să sufere de o tulburare a posturii numită "sindromul dezadaptării psihomotorii". A avea un mers nesigur, a face pași mici sau a-ți târâi picioarele, din teama de a cădea, sunt niște caracteristici definitorii ale acestei tulburări. Ea este confundată de multe ori cu maladia Parkinson. Când sindromul dezadaptării psihomotorii este legat de îmbătrânire, el scoate câteodată în evidență tulburări grave: maladii cardiovasculare, deshidratare, hipoglicemie și alte probleme metabolice. Acest sindrom poate să ducă la diagnosticarea unei schimbări în structura micilor vase de sânge din creier, ba chiar o tumoră cerebrală.
Articulațiile hipermobile
Persoanele care reușesc să își lipească degetele de dosul palmei și care își îndoaie corpul ca șerpii, suferă, în general, de sindromul hipermobilității ligamentare. Ligamentele și mușchii din jurul articulațiilor sunt hipermobile, ceea ce explică de ce pacienții se pot îndoi sau întinde precum acrobații de circ. Această anomalie benignă este ereditară, apărând încă din copilărie. Totuși, ea se poate datora și unei răniri a ligamentelor, unei slăbiciuni sau unei hiperextensii a lor. Oricare ar fi originea, hipermobilitatea este de multe ori cauza unor răni la nivelul articulațiilor și a unor dureri mari.
Articulațiile rigide
În timp ce unele persoane sunt prea mobile, altele suferă de o înțepeneală a articulațiilor. Dacă nu mai reușiți să vă mișcați articulațiile și aveți impresia că sunt înțepenite, există două posibilități: fie v-ați forțat prea mult, în timpul unei activități fizice, fie, din contră, nu sunteți suficient de activi. Problema este că aceia care suferă de o rigiditate a articulațiilor nu au curajul să le solicite, ceea ce agravează situația și mai mult. În cazul acestei tulburări însoțită de dureri, trebuie neaparat să consultați medicul.
După 50 de ani, mulți oameni spun că simt o înțepeneală în articulații, ceea ce este, sigur, neplăcut, dar nu periculos. Cu trecerea anilor, lichidul sinovial care lubrifiază articulațiile este secretat din ce în ce mai puțin. Articulațiile sunt mai rigide dimineața sau după câteva ore de stat jos (de exemplu la teatru), indiferent de vârstă. Este nevoie de mișcare pentru ca articulațiile "să se lase". Articulațiile rigide la trezire ne spun fie că este nevoie de o saltea nouă, fie că trebuie să consultăm doctorul în probleme de artrită sau de osteoartrită, cunoscută sub numele de artrită degenerativă, cea mai frecventă formă de artrită. Simptomul cel mai flagrant este o rigiditate a articulațiilor, care dispare la o jumătate de oră după trezire.
Osteoartrita distruge cartilagiul dintre două articulații. Acestea se freacă atunci de oase, ducând la dureri mari, deformarea articulațiilor și pierderea mobilității. Cele mai atinse sunt în general coapsele, genunchii, picioarele și degetele. Înainte de 45 de ani, bărbații fac mai des boala în comparație cu femeile, dar tendința se inversează după 55 de ani. Dacă după o jumătate de oră de la trezire, vă simțiți în continuare articulațiile înțepenite, vă puteți aștepta la o poliartrită reumatoidă. Această boală autoimună invalidantă atinge nu numai articulațiile, ci și alte părți ale corpului, printre care canalele lacrimare și glandele salivare.
Rigiditatea articulațiilor în orice moment al zilei se poate datora unor tulburări musculare, scheletice sau neurologice, inclusiv patologii inflamatorii precum lupus, sarcoidoză sau o maladie ce afectează mușchii (fibromialgia). Articulațiile rigidizate pot fi și rezultatul efectelor secundare ale diferitelor medicamente, precum antibioticele și inhibitorii de aromatază (prescriși la cancerul de sân).
Genunchii care trosnesc
Când nu sunt însoție de dureri, trosniturile în genunchi sunt, în general, cauzate de o problemă temporară de mecanică. Trosniturile pot fi cauzate și de bule de aer care se sparg. Dar ele pot fi și primele semne ale unei osteoartrite sau artrite degenerative, care, spre deosebire de alte maladii ce atacă genunchiul, este mai frecventă la femei decât la bărbați și tinde să se agraveze în momentul menopauzei, din cauza scăderii nivelului de estrogeni.