- Panica generată de platforma lui Dacian Cioloș în tabăra PSD-ALDE este perfect justificată, în perspectiva alegerilor din decembrie, pentru că aduce în scenă un personaj absent la ultimele alegeri: un adversar redutabil pentru sistemul în care prosperă PSD-ALDE. PNL este o epavă, iar USR nu este credibil ca partid de guvernare, programele lor fiind schematice și fără substanță. În schimb, Dacian Cioloș și echipa sa publică sau discretă au elaborat un document atipic pentru politica din România, care pleacă de la realități incontestabile și nu este o colecție de promisiuni care sunt, fie fără acoperire, fie demolatoare pentru finanțele publice. În plus, spre deosebire de liderii PSD sau ALDE, grevați de dosare penale și exponenți ai "sistemului ticăloșit" care au guvernat România prost și au sabotat orice reformă, Dacian Cioloș nu are nici o problemă în justiție, are o carieră de înalt funcționar european, care îi confirmă competența și, în plus, are reputația unui om cinstit și discursul unui om decent. Deci, tot ce nu au politicienii români. Dragnea și Tăriceanu tună și fulgeră împotriva lui, pentru că știu că este singurul care i-ar putea aduce la urne pe alegătorii anti-PSD, care până acum au preferat să stea acasă, pentru că nu se regăseau în niciun partid.
Documentul în sine, fără a fi un text vizionar și îndrăzneț, este expresia "doctrinei" Iohannis, a lucrului bine făcut, pas cu pas. Ca atare, prezintă și limitele celor doi oameni politici. Punctele forte ale #România100 sunt accentul ferm pus pe corupție ca sursă a sărăciei și pe necesitatea combaterii ei, într-un moment în care clasa politică face zid împotriva DNA; abordarea inteligentă, aproape fără populisme, a combaterii sărăciei și diagnosticul corect al decalajului inadmisibil care separă România față de restul statelor, mai ales starea catastrofală a infrastructurii, documentul amintind că, la 100 de ani de la Marea Unire, nu există autostrăzi care să lege provinciile istorice ale țării. Nici un guvern post-decembrist nu a gândit și vorbit în acești termeni, și nu a pus accentul pe importanța unui program național de investiții, preferând să aloce banii pentru satisfacerea clientelei. Totuși, deși viziunea asupra economiei pare sănătoasă, am fi dorit-o mai elaborată, mai ales în privința măsurilor de stimulare a antreprenoriatului. O prudență excesivă, chiar o teamă de schimbări radicale, am detectat, din păcate, și în abordarea reformelor din educație și sănătate, deși aceste domenii sunt identificate ca esențiale și nevralgice. Ne-am fi dorit, de asemenea, ca domenii importante, ca presa și cultura, să nu fie tratate schematic, și ca faimoasa comisie TăiatHârtii 2.0 să fie ceva mai mult decât un slogan publicitar. Indiscutabil, însă, #România100 este un bun început pe care se poate construi un program sănătos de reformă. Cu condiția să existe și un guvern capabil să-l conceapă și să-l execute și o majoritate parlamentară responsabilă care să susțină un astfel de guvern. Or, aceste obiective sunt mult mai greu de realizat decât o platformă de proiecte.
- Cum apreciați solicitarea președintelui Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, privind blocarea până la alegeri a dosarelor parlamentarilor aflați sub anchetă judiciară?
- Este absolut inadmisibil într-un stat de drept ca însuși conducătorul unei instituții fundamentale a democrației - în speță, Senatul - să incite la boicotarea unei instituții din sistemul judiciar. Democrația și justiția nu se supun intereselor parlamentarilor cu dosare penale, ci legilor, iar separația puterilor în stat este un principiu fundamental al ordinii democratice. Atâta vreme cât solicitările DNA respectă procedurile legale, președintele Senatului, oricum s-ar numi, nu are absolut nici o autoritate să le declare abuzive și să încerce să le saboteze. Pus la zid de societatea civilă, care, prin organizațiile ei sănătoase și consecvente, a cerut demisia domnului Tăriceanu, la fel ca și președintele Iohannis, liderul ALDE a încercat să mai dreagă busuiocul, declarând că nu a vrut să blocheze justiția, ci doar abuzurile unor procurori. Doar că domnul Tăriceanu nu are nici o competență în acest sens, iar parlamentarii nu pot fi împiedicați să se pronunțe prin vot asupra solicitărilor DNA. Abuzul îi aparține de fapt domnului Tăriceanu, care încalcă regulile statului de drept. Unii, în frunte cu președintele Iohannis, au explicat gestul său prin teama de justiție generată de dosarele penale în care este implicat el însuși, sau cele care vizează apropiați ai săi. Alții, mai cu seamă analiști, cred că domnul Tăriceanu dorește de fapt să se mențină în centrul atenției în perspectiva campaniei electorale. Într-adevăr, el a fost de-a dreptul hiperactiv zilele acestea, grăbindu-se, la fel ca Liviu Dragnea, să înfiereze platforma #România100 publicată de Dacian Cioloș pentru că ar fi inspirată de cercuri ostile, din afara României. Recursul la propaganda naționalistă primitivă de tipul sloganului ALDE "Redăm România românilor" demonstrează de altfel penuria intelectuală a ALDE, care, în pierdere de viteză, se agață de electoratul rezidual al PRM. Pentru a-și compensa lipsa de substanță și de carismă prin agresivitate, domnul Tăriceanu pare să se fi inspirat din modelul candidatului republican Donald Trump, specializat în declarații scandaloase și ostile ordinii democrației liberale consolidate. Nu știm ce ecou va avea discursul său în rândul alegătorilor, dar poate ne întrebăm cu toții, în care altă țară din UE, al doilea om în stat cere boicotarea instituțiilor statului de drept, este desconsiderat, pe drept cuvânt, de șeful statului și provoacă revolta CSM și a societății civile. Dacă vrem să fim unici în Europa, poate ne orientăm spre valorile pe care le-am uitat și nu spre nonvalorile care ne-au invadat.