1. În ultimii ani, Transilvania - mai ales nordul ei, zona Clujului, a căpătat o viteză de dezvoltare mult mai mare decât celelalte provincii ale României. Consecințele nu sunt doar economice, ci și sociale și politice. Să ne bucure sau să ne îngrijoreze această distanțare a Transilvaniei de restul țării?
2. Sunt semne că reforma clasei politice se află în blocaj. Marile partide permit, în continuare, candidaturile unor cercetați sau condamnați penal, noile partide sunt dezavantajate în cursa pentru Parlament de către legea electorală, iar electoratul nu pare deranjat să realeagă politicieni dovedit corupți. Ce-ar mai fi de făcut, în scurtul răstimp rămas până la alegerile parlamentare?
Teodor Baconschi, scriitor și diplomat
"Străpungerea Carpaților cu autostrăzi care să interconecteze provinciile istorice românești reprezintă prioritatea zero a oricărui guvern responsabil"
1. Transilvania e avanpostul Occidentului în România. E îngrijorătoare diferența tot mai mare de infrastructură urbană, industrială și rutieră pe care o vedem de îndată ce trecem Carpații. Unitatea națională și statală e cu atât mai solidă, cu cât disparitățile regionale sunt mai mici. Prin urmare, cred că străpungerea Carpaților cu autostrăzi care să interconecteze provinciile istorice românești reprezintă prioritatea zero a oricărui guvern responsabil. Atractivitatea Transilvaniei în termeni investiționali e o veste bună, însă noi avem datoria istorică și națională de a gândi România ca întreg solidar. La noi, disparitățile regionale se întind pe o scară de la 1 la 5. E nevoie de una de cel mult 1 la 2 pentru o dezvoltare sustenabilă, echilibrată, în folosul tuturor cetățenilor români.
"Elitele profesionale nu mai au apetit pentru politică"
2. Sistemul politic actual e rezultatul legii electorale. S-a ajuns la un sistem bipartizan, completat oarecum decorativ cu noi partide așa-zicând "anti-sistem". Din păcate, partidele nu caută CV-uri convingătoare, ci - în cel mai bun caz, care e și cel mai rău - "persoane cu notorietate" (mediatică). Oamenii cu studii netrucate și cu expertiză confirmată sunt și vor rămâne în afara sferei politice: nu doar pentru că au fost (dacă au făcut pasul acesta) excluși prin tot soiul de mijloace, ci pentru că - văzând ce li s-a întâmplat acelora - nici nu mai există, la nivelul adevăratelor elite profesionale, vreun apetit de "politică". E nevoie de altă lege electorală. Partidele actuale sunt uzate moral, în criză de personal, fără doctrină și proiect politic serios. Numai că ele au votat actuala lege electorală: suntem captivi în jocul lor. De aici vor urma o debilitare a democrației, apatie civică și absenteism la urne. Adică, tot ce ne poate izola în UE și NATO, unde există democrații funcționale. Soluția partidelor noi e utilă, dar neputincioasă: ai nevoie de foarte mulți bani pentru a încropi o structură partinică națională. Noroc cu rețelele de socializare, noul forum digital al democrației, care vrea, totuși, să se salveze... Ele sunt adevăratul barometru al societății românești.
ȘTEFAN BRUNO, sociolog, prof. univ. dr., președintele Biroului de Cercetări Sociale
"Transilvania se dezvoltă mai repede decât alte regiuni ale României pentru că a profesionalizat administrația publică"
1. Transilvania se dezvoltă mai repede decât alte regiuni ale României pentru că a profesionalizat administrația publică. În vechiul Regat, oamenii din administrație sunt angajați pe criterii politice sau de rudenie. Managementul științific presupune conducerea prin obiective, asumarea unor standarde de performanță, care să ofere bunăstare. Managementul tradițional est-european, de tip balcanic, nu servește cetățeanul, ci statul și puterea rezultată din el. De aceea, este mai predispus la corupție, lene, formalism și duplicitate. Sunt două sisteme administrative diferite, care nu se schimbă, indiferent de oamenii care le populează, și care se vor distanța unul de altul tot mai mult. Consecințele sunt previzibile, dar soluțiile întârzie să fie puse în practică.
"Statul român trebuie reconstruit din temelii"
2. Statul român trebuie reconstruit din temelii... după alte valori, ceea ce nu e posibil cu aceiași oameni. Încercările Justiției de a-i înlătura pe unii corupți au efecte minime în privința însănătoșirii statului și a politicii, pentru că funcționarii și demnitarii condamnați nu sunt considerați corupți de către majoritatea oamenilor din acest sistem (peste un milion). Ei nu au făcut decât ceea ce sistemul statal, administrativ, le-a permis să facă, ba chiar i-a stimulat să facă. Faptul că vor să rămână în acest sistem e firesc. Grav este că oamenii noi, care vor să le ia locul, nu au forța și priceperea de a convinge electoratul și vor eșua, indiferent de bunele lor intenții. Alegătorii sunt deranjați de calitatea persoanelor care se bat pentru votul lor, dar nu au cum să-i schimbe, așa că unii nu votează (peste 50%), alții sunt atrași la urne prin mecanisme de coerciție și cointeresare și tot mai puțini votează din convingere.
PAUL GHIȚIU, publicist
"Problema este înapoierea Estului și Sudului"
1. Problema nu este avansul Vestului României, ci înapoierea Estului și Sudului, care pot duce la o separare egoistă a primului de restul. Ceea ce ar fi grav, din perspectiva convulsiilor sociale, a războaielor și reconfigurării teritoriale și de populație, prin care Europa este amenințată că va trece în curând. Pentru că într-o atare situație, vor rezista mai bine statele coerente etnic și uniforme ca dezvoltare economică.
"Trăim într-o lume în care nu viața, ci moartea este obiectiv și direcție"
2. Dezolanta situație internă nu poate fi decuplată de cea externă, care se dezvăluie tot mai mult și mai fără rețineri ca rezultat al unor planuri croite în întuneric și menite să aducă pentru omenire întunericul. Trăim într-o lume în care nu viața, ci moartea este obiectiv și direcție. Politica și majoritatea politicienilor ultimilor zeci de ani se dovedesc a fi fost și a fi în slujba acestei tentative de distrugere. Ascultăm, astăzi, lideri politici naționali și internaționali îndemnându-ne la, sau chiar dictându-ne avortul, homosexualitatea, eutanasia, ipocrizia și minciuna corectitudinii politice, sinuciderea prin primirea masivă a migratorilor musulmani, globalismul putrifiant al marilor interese financiare. Această clasă politică internațională și internă răspunde la comenzile unui cluster financiaro-politic, care a folosit și folosește pe scară tot mai largă marxismul cultural pentru a-și atinge scopurile unei Noi Ordini Mondiale.
Știind aceste lucruri nu înseamnă că trebuie să renunțăm la speranță și să depunem armele. Ce avem acum de făcut este să transmitem mai departe adevăratele valori, adică, să trăim conform lor, să le strigăm în piața publică, să luptăm deschis pe toate fronturile posibile. Să creăm o mișcare de rezistență în România profundă în perspectiva unor dramatice, dar posibil salvatoare evenimente viitoare.
Sebastian Lăzăroiu, analist politic
"Decalajele dintre Vest și Est, Nord și Sud n-au fost încă rezolvate în România"
1. Orice investiție străină e binevenită dacă creează locuri de muncă, indiferent de regiune. Transilvania a fost preferată de investitori pentru că acolo au găsit un capital uman ceva mai înalt decât în "vechiul Regat" și poate și o altă etică a muncii. Legăturile culturale cu Occidentul au fost mult mai strânse în provinciile din Vestul țării chiar și în perioada comunistă. Pe de altă parte, ar trebui să ne și îngrijoreze orice disparități regionale. Decalajele dintre Vest și Est, Nord și Sud n-au fost încă rezolvate în România. Era rolul statului să creeze condiții în special de infrastructură pentru investitori români sau străini în zonele sărace, defavorizate. Într-o oarecare măsură s-a întâmplat asta, dar nu suficient. Faptul că nu avem încă o singură autostradă, deși ar trebui să fie cel puțin două, care să traverseze Carpații, spune totul despre deconectarea Transilvaniei de vechiul Regat. Și asta, la o sută de ani de la Marea Unire.
"Schimbarea nu poate veni decât de jos în sus"
2. Simplul fapt că există un USR, de exemplu, cu o agendă radicală de înnoire, cu 25% în București și în jur de 10% în țară, ne arată că ceva-ceva s-a întâmplat în ultimii zece ani. Schimbarea nu poate veni decât de jos în sus. Nu poate reforma clasa politică nici Justiția, nici președintele, nici chiar liderii de partid. E o reformă graduală, care cere răbdare și acțiune. Pârghia cea mai importantă mi se pare în continuare ȘCOALA, dar evident e un proces lent, pe termen lung. Democrația nu poate funcționa sănătos decât cu alegători minim competenți și autonomi în gândire, care, de pildă, să poată evalua mediul economic și să înțeleagă măcar schematic funcționarea instituțiilor.