Cu 5000 de ani înainte de Hristos, sumerienii, chinezii și egiptenii aveau deja remedii împotriva mirosului neplăcut al gurii sau a durerii de dinți. Unele erau decocturi pe bază de vin sau de urină de copil mic, ale căror proprietăți antiseptice au fost descoperite cu mult mai târziu.
Deși dinții nu au așa de mult sex-appeal ca buzele, ei ne sunt totuși indispensabili. Ne permit să mestecăm alimentele și împiedică limba să iasă din gură (care are, și ea, un rol primordial în percepția gustului, în mestecare, vorbire și înghițit). Dar pe lângă binefacerile pe care ni le oferă, limba poate să fie și sursa mai multor probleme. De aceea, nu este de mirare că, atunci când intrăm în cabinet, doctorul ne spune "deschideți gura și scoateți limba".
Buzele umflate
De mii de ani, buzele cărnoase sunt la femei un criteriu de frumusețe și de senzualitate. În Anglia, în timpul domniei reginei Victoria, femeile pronunțau cât mai multe cuvinte care începeau cu litera "p", în speranța de a a-și forma buze cât mai atrăgătoare. În zilele noastre, lucrurile au devenit mai simple, femeile care nu sunt înzestrate de mama natură cu buze de tip negresă fac apel la colagen.
Dar atenție, buzele se pot umfla brusc și din cauza unei alergii alimentare sau la utilizarea unui produs cosmetic. Daca vi se umflă buza de jos și se acoperă de coji sau de leziuni roșii sau albe, se poate să suferiți de o cheilită actinică, datorată unei expuneri prelungite la soare. Această inflamație este mai frecventă la femeile de peste 50 de ani. Din nefericire, de multe ori leziunile sunt permanente. Ca de cele mai multe ori în cazul maladiilor produse de soare, persoanele care au pielea deschisă la culoare sunt mai vulnerabile și trebuie să consulte neapărat un dermatolog pentru a verifica dacă inflamația nu este un semn premergător al unui cancer la buza inferioară.
Buzele umflate pot fi și una dintre caracteristicile sindromului Melkersson-Rosenthal, o tulburare neurologică congenitală. Printre alte simptome ale acestei maladii, care, în general, apare la sfârșitul adolescenței, mai trebuie să cităm: o inflamare a feței, o paralizie facială și leziuni pe limbă. Cu trecerea timpului, buzele devin uscate și crăpate. Aceste caracteristici se regăsesc și la persoanele ce suferă de sarcoidoză, maladie inflamatorie gravă, ce atinge diferite părți ale corpului, precum nasul, ochii și urechile, dar și organe interne.
Buzele strânse
Când vă aflați în fața unei persoane care are buzele strânse, vă gândiți imediat că este crispată ori avară. Dar trebuie să știți că ele pot fi cauzate de sindromul sclerodermiei localizate. Pielea feței se întinde, mai ales în jurul buzelor, fața luând aspectul unei măști. Este din ce în ce mai greu să se deschidă gura, să se vorbească și să se mănânce. Când boala atinge și organele interne, este vorba despre sclerodermie sistemică.
Buzele reci și crăpate
Frigul și buzele crăpate sunt nedespărțite. Dar aceste crăpături nu sunt mereu datorate unor factori externi, uneori, ele sunt semnul unei deshidratări generale. În mod contrar a ceea ce cred mulți, umezirea lor cu limba nu face decât să agraveze problema. Buzele uscate pot fi și semnul unei carențe nutriționale sau a sindromului Gougerot-Sjogren, maladie caracterizată printr-o uscare oculară și bucală.
Buzele albastre
Pot fi și un efect stilistic, dar de cele mai multe ori, ele se datorează expunerii la frig. Mai pot fi și semnul maladiei Reynaud, tulburare care se manifestă printr-o constricție brutală a micilor artere ale degetelor, dar se poate întinde și la alte părți ale corpului, sub efectul frigului sau al stresului. Această strângere împiedică o bună oxigenare a părților atinse, care se albăstresc.
Cianoza buzelor poate fi și semnul unei proaste oxigenări cauzate de tulburări respiratorii ca: pneumonia, astmul, bronșita cronică sau edemul pulmonar. Lipsa de oxigen este frecventă la marii fumători, pentru că oxidul de carbon prezent în fum privează plămânii de oxigen. În plus, buzele de culoare albastră se pot datora și unei carențe de fier.
Pistrui pe buze și în interiorul gurii
Dacă multora li se pare că a avea pistrui îți dă un aer simpatic, nimeni nu își dorește să aibă așa ceva pe buze. Cu toate acestea, maculele melanotice labiale sunt foarte frecvente. Aceste mici urme nu prezintă însă nici un pericol. Ele dispar spontan după câțiva ani. Dar pistruii pot apărea de asemenea și în gură. Acești melanomi ai mucoasei bucale sunt deseori unul dintre semnele premergătoare ale maladiei lui Addison, o patologie rară datorată unei producții prea slabe de cortizol sau altor probleme hormonale. Ca și în cazul alunițelor, dacă pistruii își schimbă culoarea, forma sau aspectul, trebuie să consultați cât mai repede cu putință un dermatolog.
Pete albe în interiorul gurii
Leucoplaziile care apar în mod progresiv în orice loc al cavității bucale, inclusiv pe limbă și gingii, se datorează de fapt unei dezvoltări celulare anarhice. Principalele cauze sunt: un aparat dentar prost adaptat, obiceiul de a ne mușca interiorul obrajilor sau orice alt tip de iritație. La anumiți subiecți, apa de gură care conține sanguinarina, un alcaloid ce acționează împotriva plăcii dentare, favorizează leucoplazia. Apariția bruscă a petelor se poate datora și acriturilor, chiar dacă cele mai frecvente cauze sunt tabagismul și alcoolul. Din nefericire, în aceste cazuri, petele sunt de multe ori pre-canceroase. De fapt, orice schimbare de culore din gura unui fumător sau fost fumător nu trebuie ignorată, pentru că de multe ori este vorba despre un cancer al gurii.
Urme proeminente și albe în gură
Protuberanțele mici și proeminente, de culoare albă, din gură, de pe gingii sau de pe limbă, sunt ceea ce specialiștii numesc "lichen plan", o maladie cutanată cronică. Micile formațiuni apar și apoi dispar în mod spontan. Chiar dacă teoria este în continuare controversată, se pare că lichenul plan este un semn premergător al hepatitei C.
Gingiile roșii și umflate
Gingiile de culoare roșu-aprins sunt semnul clar al gingivitei. Această inflamație este de multe ori consecința unei slabe igiene buco-dentare. Dacă gingivita nu este tratată, bacteriile se infiltrează în os și distrug dintele. În acest caz, este vorba despre periodontită, una dintre principalele cauze ale pierderii dinților, mai ales la persoanele în vârstă. Cu un tratament adecvat, gingivita se vindecă în câteva zile. O inflamație a gingiilor este frecventă și la persoanele care fumează sau care strâng mereu din dinți. Unele pilule contraceptive, anumite calmante și medicamente prescrise în maladiile cardio-vasculare sunt la originea gingivitelor.
Pacienții diabetici se plâng de multe ori de o inflamație a gingiilor. O persoană diabetică din trei are astfel de probleme. Chiar dacă acest lucru surprinde, se pare că a trata gingiile unei persoane diabetice favorizează o stabilizare a glicemiei.
O umflătură sau o gaură în cerul gurii
În caz că simțiți o umflătură pe cerul gurii, nu intrați în panică: sunt șanse mari să fie vorba despre o malformație la nivelul celor două oase palatine. Dar aceste protuberanțe nu trebuie să vă îngrijoreze. Evitați, totuși, alimentele ce pot cauza o iritație, precum cojile de pâine, biscuiții etc. Când umflătura este foarte mare, ea poate duce la probleme de pronunțare a cuvintelor.
De asemenea, și o gaură în bolta palatină este, în general, semnul unei inflamații neplăcute dar benigne, pe care specialiștii o numesc "sialometaplazie necrozantă". Leziunile, care de cele mai multe ori sunt cauzate de o rană în interiorul gurii, dispar în mod spontan, după câteva luni. Trebuie, totuși, să fim atenți, pentru că unele dintre ele pot deveni canceroase.
O gură uscată și o sete excesivă
Aveți gura uscată în permanență? Se poate să suferiți de xerostomie. Dacă ați mâncat ceva foarte sărat, ați băut alcool sau ați stat prea mult la soare nu este anormal să vreți să beți o sticlă întreagă de apă. Trebuie să mai știți că o sete puternică este și felul în care corpul vă spune că aveți nevoie să vă răcoriți, mai ales dacă sunteți stresați.
Dacă nu vă este cald, dar vi se usucă gura, este posibil să aveți o reacție la un medicament: antihistaminic, diuretic, antidepresiv sau un tratament pentru reglarea tensiunii arteriale. Consumul abuziv de alcool sau de droguri (marijuana, cocaină și amfetamine) favorizează, de asemeni, uscarea excesivă a gurii. Adeseori, aceasta poate fi, însă, și consecința unei răniri a glandelor salivare, în timpul unui traumatism la nivelul gâtului, al unei intervenții chirurgicale, al unei radioterapii sau al unei chimioterapii. În cazul radioterapiei, uscarea gurii este permanentă, în timp ce la chimioterapie, ea dispare odată cu încetarea tratamentului.
În sfârșit, o uscare a gurii este frecventă la subiecții care suferă de patologii grave, precum Parkinson, diabet și SIDA. Persoanele sero-pozitive se plâng că au în permanență gura uscată. De multe ori, este greu de făcut diferența între o uscare a gurii și o sete excesivă, cea de a doua fiind de multe ori consecința primei. Mai trebuie știut că o sete permanentă, ce nu poate fi potolită, este unul dintre semnele unei hipertiroidii avansate (o alta fiind foamea insațiabilă). Dacă vă este în permanență foame și urinați foarte des, consultați un medic cât mai repede. Se poate să aveți un diabet pe care dacă nu îl tratați la timp, puteți intra în comă diabetică.
Salivația excesivă
A stropi în timp ce vorbești este foarte neplăcut. O salivație excesivă este fie o reacție la medicamentele colinergice, prescrise pentru a trata problemele de uscare a gurii sau glaucomul, fie un semn al refluxului gastro-esofagian. O hiper-salivație este frecventă în cazul multor maladii grave: ulcere gastrice, boli ale ficatului, pancreatite, tulburări neurologice, obstrucția esofagului sau cancer. Pentru a termina într-o notă mai veselă, trebuie știut și că femeile care urmează să nască au de multe ori o salivație excesivă.
Complement de anchetă - Vocea
Foarte multe dintre părțile corpului, corzile vocale, buzele, limba, dinții, bolta palatină, gâtul, laringele, traheea, plămânii, diafragma și nasul sunt solicitate în clipa în care scoatem cel mai mic sunet. Este suficient ca doar una dintre aceste părți să aibă o problemă, pentru ca vocea să se schimbe. Schimbările în claritatea, calitatea sau volumul vocii sunt factori indispensabili pentru a identifica problema.
O voce răgușită și groasă
Uneori, când vrem să vorbim, vocea noastră este gravă și răgușită. Dacă durează mult, acest sunet este neplăcut atât pentru vorbitor, cât și pentru ascultători. Dacă o laringită (inflamația laringelui) este, în general, consecința benignă a unei răceli sau alergii, ea poate să fie legată și de o infecție mai gravă a căilor respiratorii. Și dacă strigăm mult la un concert, a doua zi ne vom trezi răgușiți. Chiar dacă vom încerca să vorbim încet, nu va trece.
Dacă răgușeala durează mai mult de două săptămâni, este indicat să consultăm un medic. El poate să identifice mai multe cauze: un reflux gastro-esofagian sau unul laringo-faringian. În primul caz, acidul urcă din stomac în esofag, în timp ce în al doilea, el ajunge până în gât. În ambele cazuri, vocea este răgușită dimineața, fenomenul fiind însoțit de arsuri la stomac și amețeli. Printre alte simptome, mai trebuie amintite: un gust amar în gură, o senzație de arsură sau impresia că avem ceva în gât. Pot să apară o infecție a sinusurilor și urechilor, leziuni în gât, precum și o maladie rară și gravă, numită esofagul Barrett, ce poate duce la un cancer al esofagului.
O voce gravă și răgușită este frecventă la fumători sau la foștii fumători. Tabagismul favorizează îngroșarea corzilor vocale, ceea ce duce la cunoscuta "voce de fumător". Ea este tipică persoanelor bolnave de edemul Reinke (creșterea volumului corzilor vocale), foarte rar la nefumători. De multe ori, maladia nu poate fi diagnosticată la bărbați care, de la natură, au o voce gravă. Și în acest caz tabagismul face ravagii.
Răgușeala poate fi și rezultatul unui consum excesiv de băuturi alcoolice care irită corzile vocale și mucoasa din gură și din gât. Și în cazul în care trăim într-un oraș industrial, trebuie să știm că substanțele iritante și poluante favorizează o voce răgușită. Printre alte cauze se mai numără și radioterapia, precum și unele medicamente, cum ar fi fluidificatoarele sanguine, medicamentele împotriva hipertensiunii, antihistaminicele, steroizii, medicamentele împotriva astmului, antidepresivele, diureticele și vitamina C în doze mari. Răgușeala cronică mai poate fi și consecința unei excrescențe benigne sau maligne pe corzile vocale, în gât sau în gură.
Hârâitul din gât
Hârâiți neîncetat din gât? Fie ați prins acest obicei în urma unei tuse persistente sau a unei laringite, sunteți o persoană angoasată și nervoasă sau aveți un tic nervos. În plus, dacă aveți vocea răgușită, se poate să aveți o iritație cronică sau un reflux gastro-esofagian. Această dorință permanentă de curățare a gâtului se poate datora și unor medicamente care usucă gâtul, sau unei radioterapii. Mai grav, poate fi și semnul premergător al unui cancer în gât.
O voce tremurătoare
O voce tremurătoare la o persoană calmă și sigură este fie una dintre consecințele anilor care trec, fie unul dintre simptomele unei tulburări neurologice a mișcărilor brațelor și antebrațelor, numită tremor esențial. Această tulburare ce poate cuprinde și capul și gâtul este de multe ori ereditară. Vocea tremurată mai poate fi și urmarea unor patologii mult mai grave, precum scleroza în plăci sau Parkinsonul.
Tulburările de vorbire
Cei ce vorbesc un pic mai greu după ce au băut un pahar în plus nu au nimic de a face cu ceea ce medicii numesc dizartrie. Această tulburare a vorbirii rezultă de multe ori în urma unei scăderi a nivelului de zahăr în sânge (hipoglicemie), foarte frecventă la persoanele diabetice, la cei bolnavi de scleroză în plăci sau de Parkinson. De multe ori, din cauza problemelor de exprimare, aceste persoane sunt considerate drept alcoolice. Problemele cu vorbirea pot fi cauzate și de un mic accident vascular cerebral sau atac cerebral pasager, care este mai grav.
Vorbitul prea tare sau prea încet
Nu ați fost niciodată deranjați, într-un restaurant, de o voce care le domină pe celelalte? O persoană care vorbește foarte tare în public, în privat sau la telefon deranjează și este, cel mai frecvent, evitată. De cele mai multe ori, cei care vorbesc foarte tare sau foarte încet suferă de o problemă cu auzul. În această categorie intră și cei care au o pierdere auditivă conductivă. Persoana care vorbește își aude vocea amplificată, în timp ce vocea celorlalți este normală. Cauzele acestei tulburări sunt otitele, tumorile în ureche, dopurile de ceară sau o obturare a trompelor lui Eustache.
După cum am văzut, numeroase tulburări ale gurii, buzelor sau vocii sunt greu de depistat, în timp ce altele sar, pur și simplu, în ochi. Oricare ar fi problema, este mai bine să mergeți la medic decât să vă tratați pe ghicite. O anomalie bruscă, mai ales dacă este vorba și despre o sângerare, însoțită de durere sau de febră, trebuie să vă trimită de urgență la un specialist care o să vă spună dacă tulburarea este gravă sau nu.