Descifrați mesajele corpului: GURA, LIMBA și BUZELE

Andrei Cheran
Încă din cele mai vechi timpuri, gura este un organ care i-a fascinat pe oameni.

Cu 5000 de ani înainte de Hristos, sumerienii, chinezii și egiptenii aveau deja remedii împotriva mirosului neplăcut al gurii sau a durerii de dinți. Unele erau decocturi pe bază de vin sau de urină de copil mic, ale căror proprietăți antiseptice au fost descoperite cu mult mai târziu.
Deși dinții nu au așa de mult sex-appeal ca buzele, ei ne sunt totuși indispensabili. Ne permit să meste­căm alimentele și împiedică limba să iasă din gură (care are, și ea, un rol primordial în percepția gustu­lui, în mestecare, vorbire și înghițit). Dar pe lângă bi­nefacerile pe care ni le oferă, limba poate să fie și sur­sa mai multor pro­bleme. De aceea, nu este de mi­ra­re că, atunci când intrăm în cabinet, doc­torul ne spune "deschideți gura și scoateți limba".

Buzele umflate
De mii de ani, buzele cărnoase sunt la femei un criteriu de frumusețe și de senzualitate. În Anglia, în timpul domniei reginei Victoria, femeile pronun­țau cât mai multe cuvinte care începeau cu litera "p", în speranța de a a-și forma buze cât mai atrăgătoare. În zilele noastre, lucrurile au devenit mai simple, femeile care nu sunt înzestrate de mama na­tură cu buze de tip negresă fac apel la colagen.
Dar atenție, buzele se pot umfla brusc și din cauza unei alergii alimentare sau la utilizarea unui produs cosmetic. Daca vi se umflă buza de jos și se acoperă de coji sau de leziuni roșii sau albe, se poate să sufe­riți de o cheilită actinică, datorată unei expuneri pre­lun­­gite la soare. Această inflamație este mai frecventă la femeile de peste 50 de ani. Din nefericire, de multe ori leziunile sunt permanente. Ca de cele mai multe ori în cazul maladiilor produse de soare, persoanele care au pielea deschisă la culoare sunt mai vulnerabile și trebuie să consulte neapărat un dermatolog pentru a verifica dacă inflamația nu este un semn premer­gător al unui cancer la buza inferioară.
Buzele umflate pot fi și una dintre caracteristicile sindromului Melkersson-Rosenthal, o tulburare neu­ro­­logică congenitală. Printre alte simptome ale acestei maladii, care, în general, apare la sfârșitul adolescen­ței, mai trebuie să cităm: o inflamare a feței, o para­lizie facială și leziuni pe limbă. Cu trecerea timpului, buzele devin uscate și crăpate. Aceste caracteristici se regăsesc și la persoanele ce suferă de sarcoidoză, ma­ladie inflamatorie gravă, ce atinge diferite părți ale corpului, precum nasul, ochii și urechile, dar și organe interne.

Buzele strânse
Când vă aflați în fața unei persoane care are buzele strânse, vă gândiți imediat că este crispată ori avară. Dar trebuie să știți că ele pot fi cauzate de sin­dromul sclerodermiei localizate. Pielea feței se întinde, mai ales în jurul buzelor, fața luând aspectul unei măști. Este din ce în ce mai greu să se deschidă gura, să se vorbească și să se mănânce. Când boala atin­ge și orga­nele interne, este vorba despre sclero­der­mie sistemică.

Buzele reci și crăpate
Frigul și buzele crăpate sunt nedespăr­țite. Dar aces­te crăpături nu sunt mereu datorate unor factori externi, uneori, ele sunt semnul unei deshidratări ge­ne­rale. În mod contrar a ceea ce cred mulți, umezi­rea lor cu limba nu face decât să agraveze problema. Bu­zele uscate pot fi și semnul unei carențe nutrițio­nale sau a sindro­mului Gougerot-Sjogren, maladie carac­terizată printr-o uscare oculară și bucală.

Buzele albastre
Pot fi și un efect stilistic, dar de cele mai multe ori, ele se datorează expunerii la frig. Mai pot fi și semnul maladiei Reynaud, tulbu­rare care se manifestă printr-o constricție brutală a micilor artere ale degetelor, dar se poate întinde și la alte părți ale corpului, sub efectul frigului sau al stre­sului. Această strângere împiedică o bună oxigenare a părților atinse, care se albăstresc.
Cianoza buzelor poate fi și semnul unei proaste oxi­genări cauzate de tulburări respiratorii ca: pneu­monia, astmul, bronșita cronică sau edemul pulmo­nar. Lipsa de oxigen este frecventă la marii fumători, pentru că oxidul de carbon prezent în fum privează plămânii de oxigen. În plus, buzele de culoare albas­tră se pot datora și unei carențe de fier.

Pistrui pe buze și în interiorul gurii
Dacă multora li se pare că a avea pistrui îți dă un aer simpatic, nimeni nu își dorește să aibă așa ceva pe buze. Cu toate acestea, maculele melanotice labiale sunt foarte frecvente. Aceste mici urme nu prezintă însă nici un pericol. Ele dispar spontan după câțiva ani. Dar pistruii pot apărea de asemenea și în gură. Acești melanomi ai mu­coasei bucale sunt dese­ori unul dintre semnele premergătoare ale mala­diei lui Addison, o patologie rară datorată unei producții prea slabe de cortizol sau altor probleme hormonale. Ca și în cazul alunițelor, dacă pistruii își schimbă culoarea, forma sau aspectul, trebuie să consultați cât mai repede cu putință un dermatolog.

Pete albe în interiorul gurii
Leucoplaziile care apar în mod progresiv în orice loc al cavității bucale, inclusiv pe limbă și gingii, se datorează de fapt unei dezvoltări celulare anar­hice. Principalele cauze sunt: un aparat den­tar prost adaptat, obiceiul de a ne muș­ca interiorul obrajilor sau orice alt tip de iritație. La anumiți subiecți, apa de gură care con­ține sanguinarina, un alcaloid ce acțio­nează împo­triva plăcii dentare, favorizează leucoplazia. Apariția bruscă a petelor se poate datora și acriturilor, chiar dacă cele mai frec­vente cauze sunt tabagismul și alcoolul. Din nefericire, în aceste cazuri, petele sunt de mul­te ori pre-canceroase. De fapt, orice schimbare de culore din gura unui fumător sau fost fumător nu trebuie ignorată, pentru că de multe ori este vorba despre un cancer al gurii.

Urme proeminente și albe în gură
Protuberanțele mici și proeminente, de culoare albă, din gură, de pe gingii sau de pe limbă, sunt ceea ce specialiștii numesc "lichen plan", o maladie cutanată cronică. Micile formațiuni apar și apoi dispar în mod spontan. Chiar dacă teoria este în continuare controversată, se pare că lichenul plan este un semn premergător al hepatitei C.

Gingiile roșii și umflate
Gingiile de culoare roșu-aprins sunt semnul clar al gingivitei. Această inflamație este de multe ori con­se­cința unei slabe igiene buco-dentare. Dacă gingi­vita nu este tratată, bacteriile se infiltrează în os și distrug dintele. În acest caz, este vorba despre perio­dontită, una dintre principalele cauze ale pierderii din­ților, mai ales la persoanele în vârstă. Cu un trata­ment adecvat, gingivita se vindecă în câteva zile. O inflamație a gingiilor este frecventă și la persoanele care fumează sau care strâng mereu din dinți. Unele pilule contra­ceptive, anumite calmante și medica­men­te prescrise în maladiile cardio-vasculare sunt la ori­ginea gingi­vi­telor.
Pacienții diabetici se plâng de multe ori de o infla­mație a gingiilor. O persoană diabetică din trei are ast­fel de probleme. Chiar dacă acest lucru surprinde, se pare că a trata gingiile unei persoane diabetice favori­zează o stabilizare a glicemiei.

O umflătură sau o gaură în cerul gurii
În caz că simțiți o umflătură pe cerul gurii, nu intrați în panică: sunt șanse mari să fie vorba despre o malformație la nivelul celor două oase palatine. Dar aceste protuberanțe nu trebuie să vă îngrijoreze. Evi­tați, totuși, alimentele ce pot cauza o iritație, precum cojile de pâine, biscuiții etc. Când umflătura este foar­te mare, ea poate duce la probleme de pronunțare a cuvintelor.
De asemenea, și o gaură în bolta palatină este, în ge­neral, semnul unei inflamații neplăcute dar benig­ne, pe care specialiștii o numesc "sialometaplazie ne­cro­zantă". Leziunile, care de cele mai multe ori sunt cauzate de o rană în interiorul gurii, dispar în mod spon­­­­­tan, după câteva luni. Trebuie, totuși, să fim atenți, pentru că unele dintre ele pot deveni cance­roase.

O gură uscată și o sete excesivă
Aveți gura uscată în permanență? Se poate să sufe­riți de xerostomie. Dacă ați mâncat ceva foarte sărat, ați băut alcool sau ați stat prea mult la soare nu este anormal să vreți să beți o sticlă întreagă de apă. Tre­buie să mai știți că o sete puternică este și felul în care corpul vă spune că aveți nevoie să vă răcoriți, mai ales dacă sunteți stresați.
Dacă nu vă este cald, dar vi se usucă gura, este po­sibil să aveți o reacție la un medicament: antihista­mi­nic, diuretic, antidepresiv sau un tratament pentru re­glarea tensiunii arteriale. Consumul abuziv de al­cool sau de droguri (marijuana, cocaină și amfe­ta­mine) favorizează, de asemeni, uscarea excesivă a gu­rii. Ade­­seori, aceasta poate fi, însă, și consecința unei răniri a glandelor salivare, în timpul unui traumatism la nivelul gâtului, al unei intervenții chirurgicale, al unei radioterapii sau al unei chimioterapii. În cazul radio­terapiei, uscarea gurii este permanentă, în timp ce la chimioterapie, ea dispare odată cu încetarea tratamentului.
În sfârșit, o uscare a gurii este frecventă la subiecții care suferă de patologii grave, precum Parkinson, dia­bet și SIDA. Per­soa­nele sero-pozitive se plâng că au în permanență gura uscată. De multe ori, este greu de făcut diferența între o uscare a gurii și o sete excesivă, cea de a doua fiind de multe ori consecința primei. Mai trebuie știut că o sete permanentă, ce nu poate fi potolită, este unul dintre semnele unei hipertiroidii avansate (o alta fiind foamea insa­ția­bi­lă). Dacă vă este în permanență foame și urinați foarte des, consultați un medic cât mai repede. Se poate să aveți un diabet pe care dacă nu îl tratați la timp, puteți intra în comă diabetică.

Salivația excesivă
A stropi în timp ce vorbești este foarte neplăcut. O salivație excesivă este fie o reacție la medicamentele colinergice, prescrise pentru a trata problemele de us­care a gurii sau glaucomul, fie un semn al refluxului gastro-esofagian. O hiper-salivație este frecventă în ca­zul multor maladii grave: ulcere gastrice, boli ale ficatului, pancreatite, tulburări neurologice, obstruc­ția esofagului sau cancer. Pentru a termina într-o notă mai veselă, trebuie știut și că femeile care urmează să nască au de multe ori o salivație excesivă.

Complement de anchetă - Vocea

Foarte multe dintre părțile corpului, cor­zile vocale, buzele, limba, dinții, bolta palatină, gâtul, laringele, traheea, plă­mânii, diafrag­ma și nasul sunt solicitate în clipa în care scoatem cel mai mic sunet. Este suficient ca doar una dintre aceste părți să aibă o problemă, pentru ca vocea să se schimbe. Schim­bările în claritatea, calitatea sau vo­lumul vocii sunt factori indispensabili pentru a identifica pro­blema.

O voce răgușită și groasă
Uneori, când vrem să vorbim, vocea noastră este gravă și răgușită. Dacă durează mult, acest su­net este neplăcut atât pentru vorbitor, cât și pen­tru ascultă­tori. Dacă o laringită (inflamația larin­gelui) este, în general, consecința benignă a unei răceli sau alergii, ea poate să fie legată și de o infecție mai gravă a căilor respiratorii. Și dacă strigăm mult la un concert, a doua zi ne vom trezi răgușiți. Chiar dacă vom în­cerca să vorbim încet, nu va trece.
Dacă răgușeala durează mai mult de două săptă­mâni, este indicat să consultăm un medic. El poate să identifice mai multe cauze: un reflux gastro-esofa­gian sau unul la­ringo-faringian. În primul caz, aci­dul urcă din stomac în esofag, în timp ce în al doilea, el ajunge până în gât. În ambele cazuri, vocea este răgușită dimi­neața, fenomenul fiind înso­țit de arsuri la stomac și ame­țeli. Printre alte simptome, mai trebuie amintite: un gust amar în gură, o senzație de arsură sau impresia că avem ceva în gât. Pot să apară o infecție a sinusurilor și urechilor, leziuni în gât, precum și o maladie rară și gravă, numită esofagul Barrett, ce poate duce la un cancer al esofagului.
O voce gravă și răgușită este frecventă la fumă­tori sau la foștii fumători. Tabagismul favorizează îngroșarea corzilor vocale, ceea ce duce la cunoscuta "voce de fumător". Ea este tipică persoanelor bol­nave de edemul Reinke (creșterea volumului corzilor vocale), foarte rar la nefumători. De multe ori, mala­dia nu poate fi diagnosticată la bărbați care, de la natură, au o voce gravă. Și în acest caz tabagismul face ravagii.
Răgușeala poate fi și rezultatul unui consum excesiv de băuturi alcoolice care irită corzile vocale și mucoasa din gură și din gât. Și în cazul în care trăim într-un oraș industrial, trebuie să știm că substanțele iritante și poluante favorizează o voce răgușită. Printre alte cauze se mai numără și radioterapia, precum și unele medicamente, cum ar fi fluidificatoarele sanguine, medica­men­tele împo­tri­va hipertensiunii, antihista­minicele, steroizii, me­di­camentele împo­triva astmului, antidepresivele, diureticele și vitamina C în doze mari. Răgușeala cro­nică mai poate fi și consecința unei ex­crescențe benigne sau maligne pe corzile vocale, în gât sau în gură.

Hârâitul din gât
Hârâiți neîncetat din gât? Fie ați prins acest obicei în urma unei tuse persistente sau a unei laringite, sunteți o persoană angoasată și nervoasă sau aveți un tic ner­vos. În plus, dacă aveți vocea răguși­tă, se poate să aveți o iritație cronică sau un reflux gas­tro-esofagian. A­ceas­tă dorință per­manentă de cură­țare a gâtului se poa­te datora și unor medicamente care usucă gâtul, sau unei radioterapii. Mai grav, poate fi și semnul premergă­tor al unui cancer în gât.

O voce tremurătoare
O voce tremurătoare la o persoană calmă și si­gură este fie una dintre consecințele anilor care trec, fie unul dintre simptomele unei tulburări neurologice a mișcărilor brațelor și antebrațelor, numită tremor esențial. Această tulburare ce poate cuprinde și capul și gâtul este de multe ori ereditară. Vocea tremurată mai poate fi și urmarea unor patologii mult mai grave, precum scleroza în plăci sau Parkinsonul.

Tulburările de vorbire
Cei ce vorbesc un pic mai greu după ce au băut un pahar în plus nu au nimic de a face cu ceea ce medicii numesc dizartrie. Această tulburare a vorbirii rezultă de multe ori în urma unei scăderi a nivelului de zahăr în sânge (hipoglicemie), foarte frecventă la persoanele diabetice, la cei bolnavi de scleroză în plăci sau de Parkinson. De multe ori, din cauza problemelor de exprimare, aceste persoane sunt con­siderate drept alcoolice. Problemele cu vorbirea pot fi cauzate și de un mic accident vascular cerebral sau atac cerebral pasager, care este mai grav.

Vorbitul prea tare sau prea încet
Nu ați fost niciodată deranjați, într-un restaurant, de o voce care le domină pe celelalte? O persoană care vorbește foarte tare în public, în privat sau la telefon deranjează și este, cel mai frecvent, evitată. De cele mai multe ori, cei care vorbesc foarte tare sau foarte încet suferă de o problemă cu auzul. În această categorie intră și cei care au o pierdere auditivă conductivă. Persoana care vorbește își aude vocea amplificată, în timp ce vocea celorlalți este normală. Cauzele acestei tulburări sunt otitele, tumorile în ureche, dopurile de ceară sau o obturare a trompelor lui Eustache.
După cum am văzut, numeroase tulburări ale gurii, buzelor sau vocii sunt greu de depistat, în timp ce altele sar, pur și simplu, în ochi. Oricare ar fi problema, este mai bine să mergeți la medic decât să vă tratați pe ghicite. O anomalie bruscă, mai ales dacă este vorba și despre o sângerare, însoțită de durere sau de febră, trebuie să vă trimită de ur­gență la un specialist care o să vă spună dacă tulbu­rarea este gravă sau nu.