TIA ȘERBĂNESCU - "Declarațiile politicienilor sunt cea mai bună probă că nu mai trebuie aleși"

Analiza politică a lunii SEPTEMBRIE

"Cioloș și tehnocrații mi-au mâncat ficații"

- Vă propun ca la începutul interviului nostru lunar să ne oprim asupra unor aspecte derutante pen­tru opinia publică: declarațiile făcute de unii po­li­ticieni, care, odată cu apropierea ale­ge­rilor par­la­men­tare, se înmulțesc, devenind explozive sau de-a drep­tul halucinante. Au ele, oare, forță de in­flu­ențare?

- În lipsă de soluții și idei, politicienii noștri fac ce știu mai bine: marea trăncăneală. Este un carnaval de vorbe declanșat și întreținut, doar aparent paradoxal, tocmai pentru că n-au ce spune. Totuși, în spatele mul­tor spuse fără rost sau de-a dreptul smintite stau in­te­rese bine conturate. Deci, să nu credem că se da­to­rează numai bravadei sau pierderii temporare a min­ților. Izvorăsc și din teama că balanța Justiției se apro­pie și de ei. Altfel, nu-ți poți explica de ce, de pildă, Călin Popescu-Tăriceanu, liderul ALDE, spune că Ro­mânia e condusă de forțe oculte. Care și de când? Că și el a condus, ca premier, și conduce, ca șef al Sena­tului, țara asta. E al doilea om în stat, totuși. Este res­pon­sabil când face asemenea afirmații? Tot dumnealui cere să se ancheteze cum a ajuns Cabinetul Cioloș la pu­tere, su­gerând că la mijloc a fost o mișcare nede­mo­cratică. Păi, guvernul Ponta a demisionat de frica străzii, par­tidele parlamentare nu au vrut să-și asume răspunderea de a guverna, tot de frică, și au votat cu două mâini guvernul de tehnocrați. Probabil că Tăriceanu nu știe ce e democrația, sau, mai sigur, știe că va da și el cu subsemnatul pe la DNA. Și atacă preventiv, ca să spună pe urmă că l-au luat procurorii, pentru că are gu­ra mare, nu pentru niscaiva fapte penale. Aceeași tac­tică o găsim și la fostul președinte Traian Băsescu, care, de când fiica sa, Ioana, și Elena Udrea au ajuns iar în anchetă la DNA, și-a întețit atacurile la adresa Justiției. Băsescu se plânge că procurorul șef al DNA, Codruța Kovesi, i-a distrus familia. Și s-a declarat ad­versarul acesteia, pe viață și pe moarte. Nu Kovesi i-a distrus familia, ci afacerile dubioase în care au intrat unii membri ai familiei sale. Altfel, orice in­frac­tor se poate plânge că îi suferă familia, pentru că a fost prins. Ce argumente sunt astea? Îmi aduc aminte că Tra­ian Băsescu avea altă abordare pe când era pre­ședinte. Citez: "Între fratele meu și Justiție aleg Jus­ti­ția". Așa și noi, cetățenii, între Băsescu, Ponta, Tă­ri­ceanu, Udrea, Oprea și Justiție, alegem Justiția. La rândul lui, Victor Ponta e urmărit într-un nou dosar la DNA, alături de Sebastian Ghiță, într-o operațiune de cum­părare de imagine, gen "Trofeul calității" (caz pentru care Adrian Năstase a făcut închisoare). Și, bineînțeles că și-a reluat și el atacurile mai cu aplomb. În treacăt fie spus, nu știm încă unde se contabilizează prestația lui Ponta, pentru că, de puțină vreme, el a început să apară concomitent în tablourile de familie a două formațiuni politice, PSD - pe care l-a condus și din partea căruia a fost prim-ministru - și PRU - pro­venit din PSD, care pare o barcă de salvare pregătită din timp. Drept care, declarațiile sale sunt - când în tonul celor ale socialismului PSD, când în nuanțele națio­na­lismului PRU. Victor Ponta și-a trimis mobilie­rul îna­inte în PRU, ca să se simtă bine când s-o hotărî să mear­gă acolo definitiv: pe Mirel Palada, Sebastian Ghiță, Daniel Savu, Mihai Sturzu, Lucian Bolcaș - toți pesediști de mâna a doua și a treia, un fel de echipă din divizia "Onoare" a campionatului de fotbal. Apro­po, de ce-ar vota cineva așa ceva? Doar că îl are pe Vlad Țepeș pe siglă? Păi, un partid al corup­ților cu Vlad Țepeș simbol ne mai lipsea. De altfel, Ponta a trecut la declarații de susținere a PRU: că aces­ta e ne­ce­sar pentru a apăra țara de mafiile străine și de ONG-iștii lui Soros... Asta din urmă e venită pe filiera Mos­covei, unde fundațiile finanțate de Soros au fost in­terzise, ca nu cumva să le bage în cap rușilor vreo idee democratică. Stilul ăsta de a găsi pericolul în străini, în "cei cu nume neromânesc" - după spusa lui Ponta, cu referire la președintele Klaus Iohannis - amintește de vremuri pe care le credeam demult apuse. În fine, Daniel Barbu de la ALDE, fost ministru al Cul­turii, a lansat și el o trăsnaie: că meseria de politician este mai riscantă decât cea de soldat în Afganistan. Ce riscă politicienii? Nimic. Nici măcar să fie deranjați din somn în Parlament. A, unii riscă să facă închi­soa­re? Da, dar pentru că au furat. Afirmațiile acestor domni ar stârni mai degrabă ilaritate, când nu dezgust, dacă n-ar fi ale unor oameni care au condus România. Așa, iscă groază, pentru că pot crea dezechilibre în insti­tu­țiile statului și pentru că realizăm acum că ne-am aflat într-o primejdie permanentă cu ei la cârma țării. De­clarațiile lor sunt cea mai bună probă că nu mai trebuie aleși în veci de veci.

"Partidele parlamentare își fac campanie pe seama guvernului tehnocrat, care e găsit vinovat de toate relele pământului"

- De câțiva ani încoace, sistemul de Justiție re­for­mează, vrând-nevrând, sistemul politic, prin des­coperirea și pedepsirea unor mari cazuri de corupție. Succesele magistraților au început să curgă imediat după ce au căpătat un statut profesional de invidiat, de oameni bine plătiți și bine apărați de lege. Cu toa­te acestea, în luna care a trecut, s-a înregistrat o ma­si­vă mișcare revendicativă a judecătorilor, procu­ro­rilor și grefierilor, care vor salarii mai mari și condiții de lucru mai bune. Au vreun temei solicitările lor, sau asistăm la o acțiune cu iz politic?

- În preajma alegerilor, nu doar magistrații s-au trezit că nu le mai convin condițiile de muncă și le­fu­rile, ci și medicii și asistenții medicali, ba chiar și trans­portatorii s-au răsculat contra taxelor mari. Ce mai, toată lumea a descoperit că așa nu se mai poate! Motivația e politică. Partidele parlamentare își fac campanie pe seama guvernului tehnocrat, care e găsit vinovat de toate relele pământului și incită la astfel de ieșiri. Reiese că Dacian Cioloș a distrus țara în nouă luni, după ce toți politicienii ăștia vocali au jefuit-o, au administrat-o prost și au copleșit-o cu legi strâmbe, timp de 25 de ani. Cioloș este țapul ispășitor. N-au ni­ciun dram de responsabilitate și nicio rușine. Un sfert de veac au fost la putere în toate formulele posibile, dar l-au găsit pe acarul Păun într-un om care a gu­ver­nat un an. Și încurajează protestele de stradă, fac pro­tocoale cu diverse sindicate și patronate în acest sens etc. To­tuși, mențin în funcțiune acest guvern. Dacă e un guvern rău, au posibilitatea să-l schimbe oricând. Dar ei vor să aibă în cine să tragă cu praștia în cam­pa­nia electorală. Speră că astfel vor face uitate propriile lor eșecuri și nelegiuiri.

"România «lucrului bine făcut», în vorbe"

- Președinele Klaus Iohannis s-a întâlnit cu can­celarul german Angela Merkel, la Berlin și l-a primit pe președintele francez François Hollande, la Bucu­rești. Cu ce rezultate importante s-au soldat aceste întrevederi?

- Astfel de vizite sunt extrem de importante prin ele însele, având în vedere că Uniunea Europeană se bazează pe motorul franco-german. Sunt un mod de a reafirma cooperarea cu statele care imprimă politica UE. Unde mai pui că, atunci când primim vreun șef de stat, ne alegem și cu câte o lucrare edilitară realizată în timp-record. Cu prilejul vizitei președintelui Hollande, s-a asfaltat drumul de la București la Măgurele, unde delegația franceză a mers să vadă marele laser care se construiește acolo, cu o participare franceză semnifi­ca­tivă. Las' că-i bine să se facă drumurile, măcar când ne vizitează străinii; să ne rugăm să ne viziteze mai des și să aibă trasee cât mai diferite, poate căpătăm drumuri mai bune. Dar asta numai în teorie. Căci în practică, drumul spre Măgurele a fost făcut în pripă, peste noap­te, deci, inevitabil, prost, iar după trecerea lui Hollande, constructorii l-au luat la spart, pentru a-l reface. Un alt exemplu din ciclul "România lucrului bine făcut" - în vorbe, nu în fapte - este și înființarea unei comisii de specialiști la Cotroceni, pentru arti­cularea unui nou proiect de țară. Ceva mai aproape de "cooperativa în zadar" n-am văzut. Întâi că nu se va face nimic. Al doilea: dacă se vor face desene și pro­poziții, sub titlul pompos de "Proiect de Țară", va fi de­geaba. În timpul mandatelor lui Traian Băsescu s-au constituit la Cotroceni comisii de specialiști pe do­menii, care au identificat hibele și cauzele și au propus soluții. Au fost comisii pentru educație, agricultură, calitatea vieții..., care au scris rapoarte serioase, de care, din păcate, nu s-a ales nimic. Deci, atunci când se făceau proiecte sectoriale era mai logic și tot nu s-a pus nimic în practică. Ce putem spera acum, de la o co­misie care vrea să exprime o viziune integrală? Ad­mițând că ar reuși să creioneze ceva, un astfel de pro­iect de țară nu ar fi aplicat de niciun guvern - căci ni­meni nu vrea să lucreze pentru imaginea altuia, deci, nici posibilii premieri pentru cea a președintelui.

"Întrebarea este dacă, după alegeri, SUA își schimbă politica în sud-estul Europei și, implicit, față de România"

- Spuneți că strângem relațiile cu statele care au cea mai mare influență în UE, Germania și Franța. Dar relațiile cu SUA cum vor evolua, dacă luăm în considerare gesturile, cel puțin inadecvate, ca să nu spunem inamicale, comise de ambasadorii americani de la Chișinău și București?

- Vă referiți la declarația ambasadorului James Pettit, potrivit căreia, unirea Republicii Moldova cu Ro­mânia ar fi o greșeală, și la faptul că ambasadorul Hans Klemm s-a fotografiat alături de steagul secu­iesc? Ei bine, eu cred că relațiile cu SUA sunt într-o fază de reașezare. În general, în epoca Obama, Statele Unite au fost mai ambigue și mai rezervate față de sud-estul european și, implicit, față de România. În acest context și pe fondul alegerilor de președinte din SUA, au apărut și aceste atitudini, cel puțin neinspirate, ale ambasadorilor respectivi. La ambasadorul american la Bucu­rești, Hans Klemm, e prima dată când se întâm­plă, și de aceea e cu atât mai surprinzător. A explicat ulterior că a fost un gest de politețe, că s-a trezit pus la poză cu steagul în mână. Dacă e așa, înseamnă că e un diplomat inabil. Și e straniu ca un diplomat de an­ver­gură să fie păcălit de niște politicieni provinciali din Sfântu Gheorghe. Pe de altă parte, nu avea cum să nu știe ce discuții sunt cu "Ținutul secuiesc", deci, tot nu are nicio scuză. Mai ales că, inevitabil, postura sa, de aparentă susținere a autonomiei secuilor, a fost pusă imediat în legătură cu declarațiile ambasadorului american de la Chișinău, James Pettit, împotriva unirii românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Întrebarea este dacă aceste incidente sunt pricinuite de gafele de tranziție ale unor diplomați sau arată că se schimbă politica americană pentru această zonă, inclusiv pe relația cu Rusia. Cred, mai degrabă, că e un fel de confuzie politică, specifică unui final de mandat și unei campanii electorale americane complet dezamăgitoare, scăpată de sub orice control. Ce se întâmplă la vârful politicii americane, unde au ajuns să se înfrunte Trump și Clinton, nu poate să nu aibă efecte și în diplomație.

Maneaua corupției: "Of, viața mea, Kovesi și DNA mi-au distrus familia"

- Surpriza lunii este demisia din fruntea Ser­vi­ciului de Informații Externe a lui Mihai Răzvan Un­gu­reanu. Un act nemotivat până în acest moment și care lasă loc speculațiilor. Este o demisie forțată de erorile sale, între care și un război cu DNA, despre care s-a vorbit și care ar fi atras mânia președintelui Iohannis, sau o retragere dictată de alte ambiții po­li­tice, ale celui care a condus nu doar SIE, ci și Mi­nis­terul de Externe și Guvernul, la un moment dat?

- Nu avem prea multe elemente pentru a ieși din zona speculațiilor. Posibil ca MRU să fi fost obligat să demisioneze, fiindcă și-a depășit competențele, a­mes­­te­cându-se în evenimente interne, așa cum se zvo­nea la un moment dat, când i se atribuia afirmația că va can­dida la proximele alegeri prezidențiale. Orice e posibil, având în vedere dezvăluirile din ultima vreme, din care reiese că mai toți liderii politici sunt ofițeri acoperiți ai unor servicii de informații și că politica însăși a devenit arta sau kitsch-ul spionajului și ma­nea­ua corupției: "Of, viața mea, Kovesi și DNA mi-au distrus familia, iar Cioloș și tehnocrații, mi-au mâncat ficații. Of, viața mea!".