[sapou]- Nu doare, nu ne amenință viața, dar o poate schimba. Mirosul urât al gurii creează complexe și face, în jurul nostru, pustiu.
Motiv de singurătate și de depresie -[/sapou]Halitoză, halenă fetidă, foeter ex ore - toți acești termeni medicali denumesc unul și același lucru: mirosul dezagreabil, emanat uneori de cavitatea bucală. Nimeni nu este scutit de el, nu fac excepție nici persoanele care își îngrijesc riguros dantura. Mirosul neplăcut poate avea multe cauze, prima dintre ele fiind bacteriile aflate pe dinți, gingie și limbă, care produc compuși de sulf. Chiar cele mai moderne periuțe de dinți nu reușesc să ajungă în toate locurile unde se ascund bacteriile introduse în gură, odată cu mâncarea. Din fericire, organismul fabrică zilnic cam un litru și jumătate de salivă, cu care spală ce mai rămâne, după ce periuța și ața dentară și-au încheiat misiunea. Saliva conține și minerale, iar acestea pot repara porțiunile deteriorate, de dimensiuni microscopice, ale smalțului dinților. Dimpotrivă, într-o gură uscată, bacteriile au condiții optime de înmulțire.
Există câteva alimente, cunoscute pentru faptul că dau naștere respirației urât mirositoare. Principalele vinovate sunt, desigur, usturoiul și ceapa. În cursul transformărilor suferite de ele în procesul digestiei, se degajă gaze care sunt transportate în plămâni, iar de acolo se evacuează prin expirație.
Însă halitoza poate avea și alte cauze, mai puțin vizibile, cum ar fi infecțiile nazale și cele ale căilor respiratorii, diabetul sau anumite afecțiuni ale ficatului și rinichilor. Dacă aveți un asemenea miros deranjant al gurii, care persistă deja de o bucată de vreme, ar trebui să vă consultați stomatologul sau medicul de familie, pentru identificarea problemelor de sănătate care se află la originea lui.
Alimente cu valoare terapeutică împotriva halitozei
În magazine se găsesc o sumedenie de produse care ne promit o respirație proaspătă, dar, din păcate, e greu de știut care dintre ele vor avea efecte benefice. Înainte de a începe să le testați, ar fi bine să luați în considerare și soluțiile naturale.
*** Iaurtul
Câteodată răul trebuie combătut cu un remediu similar - în cazul de față: bacteriile, cu bacterii. În faringele nostru trăiesc microorganisme care produc hidrogen sulfurat, iar aceasta este una dintre cauzele mirosului neplăcut al gurii. Însă bacteriile "bune" din iaurt le pot ține în șah pe cele "rele". Participanții la un studiu efectuat în Japonia au mâncat de două ori pe zi, timp de șase săptămâni, câte 80 de grame de iaurt neîndulcit. La sfârșitul acestei perioade, la peste jumătate dintre pacienții cu halitoză, scăzuse cantitatea de hidrogen sulfurat, iar placa bacteriană și inflamațiile gingivale se reduseseră considerabil. Cercetătorii au recunoscut că nu știu cu exactitate în ce mod reușesc culturile vii din iaurt să micșoreze cantitatea de hidrogen sulfurat. Este posibil ca microorganismele benefice, existente în iaurt - Streptococcus thermophilus și Lactobacillus bulgaricus - să alunge pur și simplu bacteriile "rele", ori să creeze un mediu neprietenos, în care ele să nu se mai simtă confortabil. Deși s-ar putea ca și unele sortimente îndulcite artificial să dea rezultate, cel mai eficient acționează iaurtul pur, neîndulcit, cu culturi bacteriene active.
Și câteva frunze proaspete de mentă ar putea să vă fie de ajutor. Însă nu prea multe, deoarece excesul ar putea deranja bacteriile folositoare.
** Merișorul
Fructele de merișor fac în oganismul nostru o muncă asemănătoare cu cea a unei poliții rutiere. Ele împiedică bacteriile să vagabondeze pe țesuturile netede și să provoace acolo stricăciuni. Este deosebit de apreciată acțiunea lor profilactică în privința infecțiilor urinare. Dar boabele de merișor sunt utile și pentru igiena cavității bucale, unde nu permit bacteriilor să se fixeze pe dinți. Un experiment a arătat că, frecând dinții cu suc de merișor (cu o concentrație de 25%), se poate obține o reducere de 40% până la 80% a plăcii bacteriene. Dar, înainte de a bea un pahar cu suc de merișor procurat din comerț, vă sfătuim să citiți cu atenție eticheta produsului. Specialiștii ne avertizează că majoritatea sucurilor sunt îndulcite cu zahăr, în scopul de a se atenua gustul natural, astringent, al fructelor. În plus, acidul din ele poate avea un efect demineralizant asupra smalțului dentar.
** Oregano
Numeroase plante aromate și condimente sunt aliați de nădejde în lupta contra halitozei. Cu acțiunea sa antioxidantă, oregano realizează un punctaj maxim și se plasează în capul listei.
** Pătrunjelul
Uneori, un simplu fir de pătrunjel este de ajuns, pentru a neutraliza mirosul supărător al gurii. De ce? Pentru că pătrunjelul conține clorofilă, iar acest pigment vegetal are o puternică acțiune dezodorizantă. Clorofila se găsește în toate legumele cu frunze verzi, însă pătrunjelul este una dintre cele mai bune surse. Mestecați câteva fire după masă, după ce ați băut o cafea sau ați luat o gustare - vă va împrospăta respirația. Păstrați mereu o mică rezervă în frigider și n-o lăsați să se învechească. Atunci când cumpărați pătrunjel, alegeți-l pe cel cu frunzele colorate într-un verde intens, cât mai închis.
** Guma de mestecat cu scorțișoară
Când ni se pare că respirația noastră are un miros greu, folosim de obicei ca remediu o gumă de mestecat bună la gust. Însă unele dintre ele nu fac decât să acopere mirosul, care va reveni cu o forță sporită, îndată ce gustul a dispărut. În schimb, gumele cu aldehidă cinamică (o substanță prezentă în uleiul de scorțișoară) înlătură eficient mirosurile și împiedică o nouă proliferare a bacteriilor care le dau naștere. Cercetătorii de la Universitatea din Chicago au cerut voluntarilor care luau parte la studiul lor să mestece fie un sortiment cu aldehidă cinamică, numit Big Red, fie același sortiment, dar fără aldehidă cinamică, sau un placebo, care avea numai aspectul și consistența unei gume, însă nu conținea nici uleiuri eterice, nici amelioratori de gust. Mestecatul a durat 20 de minute, după care s-a putut constata că produsul cu aldehidă cinamică împuținase cu 50% bacteriile din cavitatea bucală. Și populația de microorganisme de pe porțiunea posterioară a limbii înregistrase o reducere impresionantă: 43%.
* Coriandrul
În America Centrală, aroma de coriandru plutește permanent în aer. Acest condiment reprezintă o componentă indispensabilă a rețetei de sancocho - o tocană de legume cu carne de pui, felul de mâncare preferat al panamezilor și dominicanilor. În coriandru există nu numai cineol și timol, doi compuși care dau prospețime respirației, dar și o multitudine de principii active cu acțiune antibacteriană și antiseptică.
* Ciupercile
Așa cum bine știți, după ce v-ați delectat cu o lasagna sau ați mâncat niște paste cu un sos apetisant, în care ați pus usturoi cu pumnul, toată lumea vă va ocoli timp de câteva zile. Spre binele dvs. și al celor care vă stau în preajmă, ar trebui să adăugați la aceste feluri de mâncare și câteva ciuperci champignon. Cu prilejul cercetărilor întreprinse la University of California din Davis, s-a constatat că extractul de ciuperci a reușit să elimine halena subiecților care, în vederea participării la experiment, își "parfumaseră" în prealabil gura cu căței de usturoi zdrobiți, amestecați cu apă.
* Stafidele
La prima vedere, s-ar părea că stafidele, fiind dulci și lipicioase, amenință să declanșeze un veritabil dezastru în gura noastră, deoarece creează condiții ideale proliferării bacteriilor generatoare de mirosuri fetide. Dar specialiștii de la Chicago College of Dentistry de pe lângă Universitatea din Illinois au descoperit că, dimpotrivă, stafidele conțin o substanță vegetală secundară cu acțiune bacteriostatică: acidul oleanolic. În condiții de laborator, acesta a blocat dezvoltarea a două tulpini bacteriene - Streptococcus mutans, responsabil pentru formarea cariilor și apariția halitozei, și Porphyromonas gingivalis, germenul patogen al afecțiunilor gingiei. Cariile, au precizat cercetătorii, sunt provocate de zaharoză sau de zahărul rafinat. De reținut că în alimentele neprelucrate, cum sunt stafidele, este predominantă ponderea fructozei și a glucozei. Acidul oleanolic se mai găsește și în salvie, rozmarin, cimbru, lavandă, oregano și busuioc.
* Salvia
Pe lângă acidul oleanolic, amintit anterior, salvia mai conține în cantități mari alte trei substanțe vegetale secundare cu efect de împrospătare a respirației: cineol, mentol și timol. În trecut, când oamenii aveau mai mare încredere decât astăzi în virtuțile tămăduitoare ale plantelor, erau destui cei care foloseau în exclusivitate salvia pentru igiena cavității bucale. În loc de periaj, își frecau dinții și gingiile cu frunzele proaspete, puțin aspre, ale salviei.
* Tulpinile de țelină
În principiu, toate alimentele prielnice sănătății sunt bune și pentru prevenirea mirosului neplăcut al gurii. Dar țelina pare creată anume, pentru a fi o armă eficace împotriva halitozei. Așa cum am mai spus, principala cauză a respirației greu mirositoare este igiena defectuoasă a cavității bucale. Dacă nu v-ați periat corect dinții și n-ați folosit ața dentară, resturile de alimente de pe partea posterioară a limbii și din spațiile interdentare hrănesc bacteriile, care se înmulțesc rapid și provoacă mirosul respingător. Mestecând o tulpină de țelină, veți avea un dublu avantaj: suprafața ei aspră îndepărtează bacteriile de pe limbă, iar fibrele alimentare contribuie la curățarea dinților. Se poate spune, așadar, că țelina este o periuță de dinți comestibilă. Într-un caz de forță majoră, când se întâmplă să nu vă aflați la dvs. acasă și să n-aveți la îndemână această ustensilă importantă, o puteți înlocui cu o tulpină de țelină, mestecată după masă ori dimineața, la trezire.
* Lămâia
Se știe că lămâia are proprietatea de a elimina mirosurile nedorite. Totodată, ea conține și o sumă de substanțe vegetale secundare cu acțiune antibacteriană. Contra halitozei, încercați o combinație de zeamă de lămâie proaspăt stoarsă și una sau mai multe dintre plantele și condimentele recomandate de noi anterior (mai ales scorțișoară, oregano sau pătrunjel).
Alimente de consumat cu prudență
Dacă vă deranjează mirosul gurii, primul pas logic ar fi să renunțați la consumul de usturoi și ceapă. În același timp însă, ele vă aduc atâtea beneficii, încât ar fi dezavantajos să le scoateți definitiv din meniu. În cazul în care ați exclus toate cauzele posibile ce ar avea legătură cu vreo problemă de sănătate și totuși mirosul neplăcut persistă, ar fi indicat să reduceți aportul de proteine.
Există o metodă de slăbit, bazată pe diete compuse aproape în exclusivitate din proteine. Se poate pierde într-adevăr din greutate, însă cei ce au reușit să slăbească astfel se plâng de un miros greu al respirației. Explicația: bacteriile se înfruptă cu plăcere din proteinele de origine animală, adică din lapte, brânză, ouă și carne, fie ea și de pasăre. Așadar, hotărâți-vă să faceți unele modificări în alimentația dvs., restrângând consumul de proteine animale în favoarea carbohidraților sănătoși. Și spălați-vă pe dinți, sau cel puțin clătiți-vă gura după fiecare masă.
Din cămara cu ierburi de leac
La prima oră a dimineții, îndată ce ne-am dat jos din pat, nimeni dintre noi n-are respirația proaspătă ca frunzele de mentă. În timpul nopții salivația scade, iar pH-ul cavității bucale trece de la acid spre bazic, ceea ce favorizează dezvoltarea bacteriilor, respectiv "mirosul de dimineață" al gurii. În comerț se găsesc numeroase produse care vă pot ajuta să-l combateți, stăvilind înmulțirea microorganismelor responsabile pentru apariția lui.
Componentele de bază ale celor mai multe ape de gură sunt alcoolul și eucaliptolul (sau cineolul). Cunoscând acest lucru, vă puteți prepara cu ușurință (și la un preț mai convenabil) o formulă proprie, pentru care aveți nevoie doar de o sticlă de votcă și câteva plante și condimente cu conținut bogat de cineol. O combinație foarte bună ar fi eucaliptul, rozmarinul și menta, însă vă puteți gândi la numeroase alte ingrediente, ca de pildă busuiocul, pelinița, tarhonul, feniculul, ghimbirul, cardamomul, curcuma, lavanda, nucșoara, vetricea, coada-șoricelului, isopul, scorțișoara sau verbina. Datorită "purității" sale (constă numai din apă și alcool etilic), votca nu va da apei dvs. de gură decât un miros foarte slab de alcool. Și iată cum procedați: puneți 1/2 litru de votcă și mai multe linguri de plante într-un borcan, bine închis cu un capac filetat, apoi lăsați amestecul să macereze. Deja după câteva zile puteți îndepărta plantele, dacă vă deranjează prezența lor în lichidul din borcan.
În China este foarte prețuită scoarța arborelui de magnolie, indiciile despre întrebuițarea ei în scopuri terapeutice datând încă din secolul XI. Se folosește în special ca remediu contra unor afecțiuni ale plămânilor și intestinelor, dar în ultimii ani, specialiștii i-au observat și eficiența în combaterea halitozei. Participanții testați în cadrul unui experiment au fost împărțiți în două grupuri. Unii au primit după masă un păhărel de lichior de mentă cu scoarță de magnolie, iar după 30 de minute, s-a constatat că numărul bacteriilor din cavitatea lor bucală scăzuse cu 61%. Ceilalți au mestecat timp de 40 de minute o gumă care conținea scoarța aceluiași arbore, cu rezultatul că bacteriile s-au redus cu 43%.