Am ajuns împreună cu soția mea la Sydney, Australia, în iulie 2005, pentru a da o mână de ajutor fiicei noastre, în creșterea copiilor și treburile casei. A trebuit să renunțăm la activitatea profesională, deși eram încă în putere, însă am făcut-o fără ezitare și regrete. Mai mult, odată ajuns, am încercat să-mi continui activitatea, pe cât posibil, având în vedere că soția mea era în prim-planul problemelor casei. La început, nu înțelegeam mai nimic din ce se vorbea în jur, pentru că limba nu semăna deloc cu engleza pe care o știam. Cu timpul, m-am obișnuit însă cu limba folosită, mai ales pe canalele naționale tv, și am fost foarte surprins chiar de la început de anunțurile frecvente privind cazurile de cancer, o problemă de care eram foarte interesat. Am avut o surpriză, care cu timpul avea să ia proporții, în primul rând datorită faptului că Australia avea statistica privind populația și starea de sănătate (în special incidența cancerului) foarte bine pusă la punct, pe perioade mari de timp și ușor accesibilă, ceea ce aveam să constat că lipsește majorității țărilor dezvoltate. Cu foarte mare greutate, am reușit să obțin date similare, însă pe perioade mai mici, din alte țări, deși există o legislație a Organizației Mondiale a Sănătății ce obligă toate statele de a publica datele de incidență a cancerelor. Fiind un împătimit al prelucrării datelor experimentale, am descoperit lucruri foarte interesante, pe care le-am și publicat, pe măsură ce s-au închegat în concluzii clare. Pe cei care au curiozitatea și răbdarea de a citi în amănunțime aceste rezultate îi invit să viziteze site-ul menționat la sfârșitul articolului. Am avut ocazia de a prezenta aceste rezultate și la câteva conferințe, apoi într-un interviu, și să distribui scurte note de prezentare la diverse reuniuni, însă nu am siguranța că ideile au fost destul de penetrante, pe motiv că oamenii care se cred sănătoși nu se gândesc la risc, iar cei deja bolnavi au mentalul prea blocat pentru a realiza în liniște și tihnă de unde li se trage răul. Pe de altă parte, marea majoritate a oamenilor care devin pacienți au încredere (de voie și/sau de nevoie) în medicamente și doctori. Este inutil să menționez experiențele neplăcute avute în contactele cu instituții și fundații al căror obiectiv declarat era cercetarea cancerului.
Odată cu aceste rezultate, am sistematizat și un număr mare de cazuri de cancer și diabet, pe care le-am trăit "în direct" în jurul meu. De exemplu, lângă casa din București, în care am trăit 33 de ani (1963-1995), se află o casă în care trei generații la rând au murit toți de cancer, sub ochii mei. Casa este nelocuită de la ultimul deces (1994) deși este într-un cartier (Domenii) central, cu un rating ridicat pe piața imobiliară.
Concluzia cea mai importantă a acestor studii (multora li se va părea, cu siguranță, ciudată) este următoarea: cancerul este o boală socială, modulată de sex și vârstă, fiind rezultatul relațiilor inter-umane. Altfel spus, cancerele care se dezvoltă pe diverse organe se declanșează perfect specific pe sex și vârstă. De exemplu:
* la copii și adolescenți până la 20 de ani (cu maxim la 8,9 ± 0,8 ani și preponderent pe populație masculină, PM) sunt cancere de creier și sânge (implicând țesuturi și organe hematopoietice);
* la 22,7 ± 1,6 ani se declanșează cancerul de sân la populația feminină (PF);
* la 39,1 ± 1,3 ani se produce un maxim al incidenței de cancer de sân la PF și se declanșează cancerul de prostată la PM;
* la 57,5 ± 3 ani se ating valori egale ale incidenței de cancer la PM și PF;
* la 77,7 ± 4 ani se produce un maxim al incidenței cancerului de prostată;
* cancerul de prostată se declanșează la vârsta la care cancerul de sân atinge incidența maximă;
* cancerul de sân și cel de prostată au incidența cea mai mare în PF și PM, respectiv;
* raportul valorilor globale ale incidenței tuturor tipurilor de cancer peste toate vârstele la PM la valorile similare pentru PF este de 1,53 ± 0,35 valoare mediată pe toate regiunile studiate și este foarte apropiată de numărul de aur (1,618...).
Aceste date au fost obținute pe statistici privind incidența anuală a tuturor formelor de cancer, pe perioade de 4-24 de ani, din Australia, Anglia, Scoția, Japonia, Mumbai, USA (toate rasele), Canada și Germania. Se observă că incidența și evoluția cancerelor care definesc cinetica (mecanismul) cancerului este practic aceeași, indiferent de regiune și stil de viață. Din datele menționate rezultă că dezvoltarea cancerelor reprezintă un proces de eroziune socială guvernat de câmpul mental.
Pe baza a numeroase cazuri pe care le-am urmărit direct încă cu mult înainte de instalarea și diagnosticarea acestor boli, am constatat o serie de caracteristici pe care este important a le menționa măcar foarte succint:
* Copiii (în special băieții) sunt sensibili în primul rând la câmpul mental din familie, dar și la cel social, ambele favorizând declanșarea cancerelor de creier și sânge, scăderea imunității și apariția alergiilor, a diabetului, a hepatitelor, problemelor renale etc.
* Femeile intră în problemele vieții mult mai brutal decât bărbații. Se mărită de timpuriu, preluând dintr-odată toată responsabilitatea familiei și a serviciului, fiind expuse la hărțuieli de tot felul. Sexul devine o obligație care duce la modificări hormonale și de comportament. Sânul este o atracție pe toată durata vieții PM (populație masculină), dar și un subiect tacit de dispută și competiție în PF (populație feminină), fiind în final o antenă a semnalelor de interacțiune socială care vor favoriza cancerul.
* Cancerul de prostată apare la vârste tinere, preponderent din cauza unei activități sexuale neadecvate, iar la vârste înaintate se adaugă și acumularea de chimicale în organism. Activitatea sexuală începe de fapt cu pregătirea mentală a actului sexual. Dacă această activitate nu este desfășurată și finalizată în mod armonios, între parteneri loiali și care se respectă reciproc, actul sexual se transformă într-o luptă între doi rivali care se dușmănesc. Activitatea sexuală neadecvată și adulterul afectează dramatic mentalul partenerului masculin. Cele două contribuții majore amintite mai sus definesc aspecte importante ale stilului de viață din comunitatea locală, ceea ce se reflectă în raportul incidențelor de cancer de prostată și de sân.
* Există anumiți factori care favorizează cinetica cancerului. Fumatul și băutul cafelei sunt obiceiuri foarte răspândite, cu efect puternic favorizant. Chimicalele folosite ca aditivi alimentari și marea majoritate a medicamentelor, pe măsură ce se acumulează în organism, duc la modificări ale mentalului. Din păcate, bătrânii, mai ales PM, devin din ce în ce mai dependenți de medicamente.
Din cazurile pe care le-am analizat direct, marea majoritate a cancerelor apar în colectivitățile profesionale unde se dezvoltă competiții bazate pe invidie, minciună, viclenie, lașitate și lovituri sub centură. Toți am trăit și știm aceste aspecte, așa că putem realiza ușor diferența între cum gândim când ne ducem și când plecăm de la serviciu.
Un caz petrecut recent, al unei românce venite în Australia cu soțul și băiatul, este tipic pentru a ilustra acest mecanism. S-a angajat la o firmă importantă, la care ajunsesem și eu, pentru o posibilă colaborare. După o serie de discuții la care a participat și românca, mi-am dat seama de relațiile foarte tensionate existente în acel colectiv. Pe de altă parte, am aflat de la ai mei că românca respectivă începuse să aibă mari probleme în familie, soțul găsindu-și altă parteneră, iar băiatul adolescent, pentru care de fapt făcuse sacrificiul emigrării, devenise independent și nu prea mai dădea pe acasă. Femeia intrase în poziție de șah-mat, fapt pentru care i s-a declanșat un cancer de plămân și în trei luni a decedat. Am studiat în paralel și diabetul, care are la bază aceeași origine și mecanism de evoluție, și am putut constata că, de fapt, starea de sănătate/boală este dictată de starea mentală, atât individuală, cât și colectivă. În esență, omul, de când se naște, duce o permanentă luptă între mentalul propriu și mentalul social, și deși această luptă pare inegală, resursele umane par să fie inepuizabile în a-și construi sisteme de protecție, astfel că în final se dovedește binecunoscuta zicală "ceea ce nu te omoară te întărește". Totuși, omul are activ și sistemul de autodistrugere, în permanentă concurență cu cel de autoapărare, iar învingătorul este dictat de liberul arbitru. În ultimii doi ani, medici cu experiență recunoscută au remarcat caracterul epidemic al cancerului și diabetului, însă fără a explicita această observație în mod riguros științific.
HuPoTest = test mental
Încă din 1967, imediat după căsătorie, am achiziționat un aparat de fotografiat pentru a imortaliza momentele frumoase de tinerețe. Am început să developez singur filmele pe hârtie, mai întâi alb-negru și apoi color. Pentru acestea din urmă, rigorile de timp erau mai stricte și trebuiau efectuate pe întuneric complet. Am fost nevoit, astfel, să măsor mental perioade cât mai exacte, de ordinul zecilor de secunde, și am constatat că îmi reușea destul de bine. Pentru a mă verifica, am făcut rost de un cronometru digital cu rezoluție de miime de secundă. Tot în aceeași perioadă, constatasem că puteam estima ora cu mare precizie, mai ales până în miezul zilei. Coincidență sau nu, constatasem că tot până în ora 12 ziua, puteam să duc la bun sfârșit activitățile planificate. Dacă cumva depășeam această oră, acestea eșuau. Dar activitățile mele erau legate de parteneri din alte colective, iar eșecul sau succesul era de fapt un rezultat și al contribuției activității mentale colective, deci al unui câmp mental.
Cronometrul digital devenise un instrument foarte prețios cu care îmi puteam etalona cronometrul mental. Am avut curiozitatea să verific și pe cei din jur și, cu timpul, am stabilit o bancă de date din ce în ce mai bogată, prin care o serie de parametri calculați din aceste măsurători o comparam cu factori ce defineau comportamentul persoanelor testate. Într-un interval de peste 40 de ani, am stabilit HuPoTest ca un test mental ce poate fi aplicat cu ajutorul unui calculator personal de oricine, prin preluarea unui soft gratuit, de pe pagina mea de internet. Este important de știut că pentru testarea periodică individuală, acest test trebuie efectuat în condiții de liniște deplină (fără stimuli și perturbații externe) și de relaxare maximă. Recomand perioada 4-6 dimineața, când persoana care se autotestează este după un somn odihnitor, iar câmpul mental social din jur este de intensitate neglijabilă.
Avantajele HuPoTest: a) nu poate fi trucat; b) este un test cantitativ, rezultatele fiind exprimate în valori numerice; c) aplicat în colective unde există riscul de apariție a clusterilor (cazuri simultane) de cancere, poate evalua cu mult înainte riscul de apariție a acestora. Precizez din nou: cancerele apar în comunități umane în care se stabilesc pe termen îndelungat anumite relații interumane și, deci, în care se va duce această luptă între câmpul mental individual și cel colectiv. HuPoTest evaluează obiectiv mentalul individual în contextul câmpului mental înconjurător.
Apa = un senzor al câmpului mental
Apa este o substanță cu mare răspândire în activitățile umane și fără de care viața nu poate exista. Lucrând în cercetare chimică, am început să studiez proprietățile apei și a soluțiilor apoase din 1983, când mi-am construit un calorimetru foarte sensibil și versatil, prin care evidențiam interacțiunea apei cu diverse alte substanțe și tranziții ale stărilor de agregare. În general, procesele de transformare sunt dependente de temperatură, prin binecunoscuta lege Arrhenius care, în câteva cuvinte, afirmă că viteza de transformare a unui proces scade sau crește exponențial cu temperatura. Procesele dependente de temperatură sunt însoțite de efecte calorice, adică absorb sau cedează căldură, fapt ce face ca evoluția acestora să poată fi ușor de evidențiat cantitativ, prin instrumente calorimetrice. Am reușit să construiesc numeroase astfel de instrumente și să studiez, de asemenea, multe procese de transformare, iar rezultatele au fost publicate în reviste de circulație internațională. Din 2006, când eram deja în Sydney, mi-am propus să reiau studiul apei, folosind o serie de materiale, instrumente și componente electronice, pe care le luasem din București. Motivul era că nu puteam să beau apă de la robinet de aici din Australia, și mult timp am avut probleme până când am găsit un înlocuitor. Am reușit să construiesc o serie de calorimetre prin care să evidențiez cristalizarea apei în condiții de repetabilitate, succesiv îmbunătățite. Era o problemă care persista, și anume: transferând o picătură de apă de la temperatura camerei la diverse temperaturi sub 0°C, cristalizarea se producea după perioade de timp (timp de inducție, ti) care nu ascultau de legea Arrhenius. Am fixat mereu aceeași temperatură (-20°C), m-am asigurat că condițiile experimentale sunt înalt repetabile și am repetat de nenumărate ori experimentul, obținând valori foarte diferite. În mod clar, exista un parametru (potențial) mult mai puternic decât temperatura care guverna procesul de cristalizare al apei. În majoritatea cazurilor, efectuam aceste experimente dimineața, când eram singur acasă, într-un cartier foarte liniștit, în cursul săptămânii. În aceste condiții, ajunsesem să obțin valori și de ordinul 300 ± 100 s, iar când intra în casă restul familiei de la serviciu, valorile ti săreau peste 3000 s, adică procesul era practic inhibat. Valorile ti obținute sâmbăta și duminica, chiar singur acasă fiind, erau mai mari și mai disperse decât dimineața, în cursul săptămânii, aceasta deoarece vecinii, chiar la oarecare distanță, erau în agitație domestică în weekend. După numeroase experimente în decurs de câțiva ani, am început să observ clar, cum câmpul mental, chiar de la distanță mare, dar ca rezultantă a unei populații numeroase, poate influența valorile ti. Am efectuat experimente în perioade de 1-3 săptămâni, în care eram singur acasă, pentru a elimina contribuțiile restului familiei, care puteau fi puternic fluctuante, și am constatat că, în timpul zilelor de lucru, ti prezintă o variație de tip Gauss, cu un maxim pe intervalul orelor 16-18, când un segment masiv de populație iese de la serviciu. În acest interval de timp, toate locurile publice sunt aglomerate și activitatea mentală este maximă. Câmpul mental rezultant este al unor activități mentale individuale orientate aleatoriu. Este important de remarcat că în intervalul 8-10 dimineața, se produce aceeași aglomerație, cu aceiași oameni ce se duc la lucru, însă, după cum am menționat mai sus, activitatea mentală este mult restrânsă și focalizată pe perspectivele îndatoririlor de serviciu.
Experimente oarecum asemănătoare, calitative, nu cantitative, a efectuat un colectiv din Japonia, condus de Masaru Emoto (ușor de găsit pe internet). Aceștia au constatat că apa din diverse regiuni sau supusă la tratamente mentale prin indivizi care exprimau diverse stări emoționale cristalizează în forme diferite. Homeopatia are la bază o experiență solidă, fiind explicată în termenul general de "memorie a apei". Conform rezultatelor descrise mai sus, această memorie este transmisă prin câmpul mental.
În concluzie: stabilirea naturii și intensității câmpului mental dintr-o comunitate umană poate evalua starea de sănătate din acea comunitate.
Studiile amintite în acest material sunt publicate în mod amănunțit în revista GDF Databanks Bulletin (ISSN 1453-1674), înregistrată la Biblioteca Națională a României, National Library of Australia și postate pe internet.
Dr. fizician GHEORGHE DRĂGAN
e-mail: gdf.dragan@gmail.com, www.gdfdatabanks.ro