Sub zodia rezultatelor

Ciprian Rus
Nu s-a terminat încă Olimpiada de la Rio de Janeiro, România concurează încă în câteva discipline, fără mari șanse la podium, dar un prim rezultat al participării țării noastre la cea mai im­portantă competiție sportivă a lumii este cunoscut deja.

Șeful Comitetului Olimpic și Sportiv Român, Alin Petrache, a anunțat că își depune mandatul și că nu va mai con­tinua în fruntea instituției care coordonează mișcarea olimpică din România. Chiar și în condițiile în care zestrea de medalii e cea mai slabă din anii '60 încoace și în con­tex­tul a două scandaluri destul de sonore, pri­mul, legat de certarea în public a sportivilor noștri, în plină olimpiadă, de către șeful de­legației, al doilea, mai grav, legat de achi­ziționarea unui echipament de prezentare a delegației României suspectat a fi con­tra­făcut, demisia promptă a lui Alin Petrache e în măsură să surprindă. Pentru că, dacă tot vorbim despre sport, știm bine că sportul național al României, în perioada de după 1989, a fost tocmai agățarea de funcție. Am văzut de nenumărate ori cum personaje de prim rang au preferat să se târască în de­rizoriu, decât să renunțe la scaunul cu pernă de catifea, deși asupra lor planau acuze din­tre cele mai grave. Ultimul caz la nivel înalt: al lui Victor Ponta, care a continuat să guverneze nonșalant, deși avea în cârcă un plagiat (de-acum dovedit fără niciun dubiu) și un dosar penal. Numai că Victor Ponta, des­pre care se spune că l-a "uns" la șefia Comitetului Olimpic și Sportiv Român pe Alin Petrache (fost deputat PSD), nu mai e premier, iar această împrejurare poate fi și ea o explicație pentru demisia de urgență a șe­fului olimpismului românesc. S-a cam dus vremea "proptelelor" și a "algorit­mi­lor", când, ca să cadă un suspus, aveau loc ne­gocieri între partide, mai ceva ca la nu­mirea guvernelor!
Acum nu mai e nimeni să-ți țină spatele dacă ai greșit, iar asta au simțit-o, pe propria lor piele, chiar unii dintre cei care (mulți ani­mați, probabil, de cele mai bune intenții) i s-au alăturat la guvernare premierului Da­cian Cioloș, în toamna anului trecut. "După o perioadă de construcție, Guvernul intră în­tr-o etapă nouă, aceea a livrării re­zul­tatelor. La începutul mandatului, mi-am asu­mat câteva măsuri concrete. Avem câ­teva dosare în care lucrurile au avansat, dar sunt și domenii în care vreau să dau un nou impuls. Am decis să operez câteva schim­bări în Guvern, patru schimbări... Îmi iau la revedere de la Adrian Curaj, Marius Bostan, Dan Costescu și Dan Stoenescu. Mâine voi înainta președintelui noi pro­pu­neri". Cu acest text sec și pragmatic s-a des­părțit Dacian Cioloș, acum mai puțin de o lună, de patru dintre miniștrii săi. Alți patru fuseseră schimbați înainte. În total, o treime de cabinet a fost remaniată, în mai puțin de un an, sub presiunea rezultatelor. E ca la Rio: ți-ai asumat că aduci acasă șap­te-opt medalii și vii cu patru? Desigur că ai o mie de explicații pentru asta, dar ex­pli­ca­țiile nu mai țin în fața rezultatelor. Cel puțin nu anul acesta! Dacă o vom ține tot așa și în anii care vin, asta ar însemna pentru Ro­mâ­nia și pentru viitorul ei mai mult decât o medalie de aur la Rio de Janeiro...