DANIEL TUDOR MIHALACHE - Primar în Copșa Mică - "Încă de la început ne-am propus să uităm ce-a fost negru!"

Pe vremuri, orașul era renumit pentru "ne­grul de fum". O perdea cenușie, care ți se lă­­sa și ție pe trup și pe suflet, ori de câte ori se în­tâmpla să treci prin localitatea de pe Târ­na­vă. Astăzi, ora­șul a renăscut: o oază de lumină și li­niște, plină de flori și de zone verzi. Re­țetă secretă? Nicidecum! Doar niște oa­meni hotărâți, ce au decis să schimbe fața localității. Au purces la drum în urmă cu 12 ani și i-au atras în "echipă" pe toți mem­brii comunității. Ce au făcut se vede. Cum anume, am aflat de la primarul orașului Copșa Mică, Daniel Tudor Mihalache (PNL).

Sărbătorile luminii

- Tocmai ați câștigat cel de-al patrulea mandat de primar al orașului Copșa Mică, cu un onorant 75 la sută. Cum se obține o asemenea perfor­man­ță? E greu? E ușor?

- Dacă îți place ce faci, nu e foarte greu, dar și așa, dacă iei în serios ceea ce ai de făcut, devine pu­țin mai di­ficil, pentru că e un consum enorm de ener­gie.

- În memoria multor români, Copșa Mică în­sem­na un punct negru pe hartă. Astăzi, orașul este luminos și curat. Cum ați reușit?

- Încă de la început, ne-am propus să ducem totul spre verde, spre lumină, să uităm ce-a fost negru. Sun­tem primul oraș din țară iluminat public cu leduri, avem chiar câteva sărbă­tori dedicate luminii: în ianuarie, de Sf. Ion, începem anul cu un foc uriaș, aprins de cel mai în vârstă Ion din oraș, apoi e Săr­bătoarea Luminii, în luna iunie, când se aprind, într-o manifestare aparte, peste 2000 de gulguțe. În plus, sfârșitul anului școlar, tot sub semnul luminii este pus, prin ceea ce noi am numit "retra­ge­rea cu torțe".

- Cum a dispărut fumul negru care otrăvea orașul?

- Oarecum de la sine. A venit criza, a omorât tot ce se putea, dar nici oamenii nu mai doreau negru de fum, nu mai dorea nici Europa, nu mai doreau județul, orașul, era o dorință unanimă. S-a stins, pur și simplu. Oamenii au făcut puțin, natura ne-a ajutat enorm. Întâi, fabrica a căzut economic, au tocat-o și au vân­dut-o, dar în jurul orașului, toate dealurile erau arse, chele. A existat atunci un program guver­na­­men­tal de plantare și reconstrucție ecologică Cop­șa Mică, direct pentru Lunca Târnavei și zonele din jur. S-au îm­pă­durit sistematic dealurile din jur, apoi totul s-a dez­voltat de la sine. Natura a lucrat fantas­tic. Am lucrat și noi, pe diferite finanțări, unde, cum am gă­sit. Pă­mân­turile foarte degradate pe care le de­țineam în jur și cu care nu puteam face absolut nimic, deși erau dezolante, le-am vândut Ocolului Sil­vic, printr-un pro­gram special, iar ei, printr-o finanțare guver­na­­men­tală, le-au împădurit. Pentru noi, câștigul a fost dublu: am făcut bani pe niște pă­mânturi cu care n-aveam ce face și au fost și îm­pădurite, sunt verzi acum, sunt păduri frumoase.

Sfatul Bătrânilor

- Din ce trăiesc copșenii astăzi? E mare rata șo­majului, aveți mulți asistați social?

- Acum 12 ani, orașul era asistat social. Stânga câș­tiga permanent și întreținea electoratul prin aju­toare sociale. Șomajul era 68 la sută. Economia era vraiște în România, pe vremea aia. Le-am promis cop­șenilor că le facem posibilă o viață decentă și că nu vor mai depinde de ajutorul social. Culmea e că am câștigat! Nimeni nu credea. Dar lumea s-a să­turat de pomeni. Societatea românească se află într-o relan­sare, pur și simplu, fără să intervenim noi. Am spriji­nit înființarea Sfatului Bătrânilor, care au în­ceput mun­ca benevolă pentru oraș. Primul lucru pe care l-au făcut a fost un inventar al forței de mun­că din oraș. Au mers din casă în casă și au realizat o bază de date: de ce forță de muncă dispunem, de ce calificare? Am început să le căutăm noi de lucru, dădeam telefoane, intermediam forța de muncă. Din păcate, au plecat mulți oameni din oraș. În 2004, erau peste 8000 de lo­cuitori. În câțiva ani, am pier­dut 2000. Cei rămași au început să se adapteze, să trăiască la un nivel mai jos. Din 2006, am început să ne ridicăm. E mai bine de cum a fost. Avem 46 de fir­me mici și mijlocii, plăti­toa­re de taxe și impozite, cea mai mare are 250 de an­gajați.

- Accesarea fondurilor europene e marea spe­ran­ță a României. V-ați descurcat?

- Da, dar finanțările depind de multe lucruri, știute sau nu. Am pierdut foarte multe proiecte, dublu față de cât am reușit să facem. Ce s-a făcut se vede, dar am și pierdut mult. De fapt, din acest punct de ve­dere, orașele mici aveau o problemă: până la gru­pa de finanțare 2016-2020, baza se punea pe localități cu peste 10.000 de locuitori și pe mediul rural. Am găsit puține programe de finanțare, dar multe vizau doar re­conversia forței de muncă, nu altceva. Cu toate as­tea, pas cu pas, am mers spre bine. De la 30.000 euro/an investiți, am ajuns la peste 300.000 euro/an in­vestiți, în doar zece ani. Nu sunt foarte mulți, dar e de zece ori mai mult.

- Care e cel mai important proiect pe care îl aveți în agendă, acum?

- E un proiect pe fonduri europene, foarte amplu, pe care, îndrăznesc să spun, avem 97 la sută șanse să-l câștigăm. Proiectul va lega educația, implicarea so­cia­lă, antreprenoriatul. Va implica minimum 600 de co­pii, minimum 300 de adulți, 30 de profesori, va ge­nera aproximativ 20 de afaceri. Ne propunem să luăm toți copiii din școală și, timp de trei ani, pe bani euro­peni, să facem cu ei after-school și să le dăm o masă caldă. Pentru cei care trăiesc pe pâraie, în colibe (avem și așa o zonă!) vom construi Centrul "Maria", o idee mai veche a noastră, unde ne vom ocupa se­parat de ei. După programul after-school, vor fi în­grijiți până la 8 seara, vor fi spălați, îmbră­cați. Pro­iectul se referă și la partea de gospodărie: dacă e o familie cu probleme, îi vom acorda con­si­liere, servicii medicale, alte servicii de care are ne­voie; dacă e un părinte fără studii, îl ajutăm să și le com­pleteze; cei care au studii de un anumit nivel vor fi consiliați să devină antre­pre­nori. Avem în vedere me­serii practice, ce nu ne­cesită foarte multă cali­fi­care: menaj, infirmie­re, per­soane ce se ocupă de bă­trâni, coafură, pedi­chiu­ră la domiciliu, vânzători am­bu­lanți, ce pot vinde di­verse produse în oraș și îm­prejurimi, mici meseriași de care oricând e nevoie.

Din nimic să iasă bine

- Se vorbește mult despre autonomia finan­ciară față de București. E o problemă reală?

- Dacă ești sărac, trebuie să te gândești mai mult cum te descurci. Dar sunt și satisfacții să faci ceva din nimic și să iasă bine. Totuși, dacă până acum ne-ar fi rămas la buget, fie și numai o parte din TVA, eram bogați. Autonomia o doresc mulți și ne-ar ajuta, în zona asta. De la București, banii se întorc, dar mult mai puțini, și într-o grilă pe care n-o poți controla, nu știi când și cum vin. Am încercat să ne descurcăm prin noi înșine. Am vrut să nu fim dependenți, nici de fabrică, nici de guvern sau de județ. Am gândit așa: avem nevoie de lucrul acesta, dar ne permitem să-l facem? Ca să ne permitem, tre­buie mai mulți bani. Și atunci am crescut impozitele în fiecare an, folosind tot felul de stimulente legale. Eu am lucrat în comerț și mi-a fost ușor să aplic partea cu marketingul: cum poți să ai impozit mare și oamenii să nu fie supărați? Făcând servicii de calitate. Așa am făcut cât mai multe și cât mai bune, iar mesajul a fost foarte bine transmis către cetățeni: din banii voștri s-a făcut asta. La sfârșitul anului trecut, am avut încasări mai mari decât speram. Și atunci am reabilitat o stradă întreagă cu banii aceia și le-am arătat oamenilor ce am făcut cu banii lor.

Valoarea stă în oameni

- Se implică oamenii din Copșa Mică în acțiuni de voluntariat?

- Asta e o altă mare provocare. Am reușit să-i con­­vin­gem că sloganul "Valoarea stă în oameni", sub ca­re ne desfășurăm activitatea, nu reprezintă doar vorbe goa­le. Am creat certificate de voluntar pen­­tru cei care se implică. Pe baza implicării, pri­mesc astfel de certi­fi­­cate și un punctaj ce le poate fi de folos la obținerea unei locuințe, la un moment dat, de exemplu. Avem două mari acțiuni de cu­ră­țenie, a noastră, și "Let's do it România"; la a noas­tră participă aproximativ 1000 oameni. Pe de altă parte, avem per­soane care se ocupă de activitatea sportivă, care aduc bani de acasă pentru copiii săraci care fac sport; avem acțiuni de informare - prin Sfatul Bă­trânilor și Grupul de dezbateri publice.

- În mod normal, lucrurile puse în mișcare ar trebui să funcționeze pe termen lung, chiar dacă pri­marii vin și pleacă.

- Așa este, trebuie create sisteme care să func­ționeze normal. Eu voi lăsa în primărie un mecanism greu de stâlcit. Ar trebui 2-3 mandate de nepăsare ca să se strice ceva ce funcționează. Dacă apucă să func­ționeze, nu mai ai cum să dai înapoi. Sar oa­menii și nu te lasă. Sunt sisteme pe care, dacă le faci să meargă, oamenii le vor și le susțin. Cred că Ro­mâ­nia e pe drumul cel bun, din acest punct de vedere.

- Cât de auzit e la București glasul Ardealului?

- Povestea asta cu ardeleanul care face treabă la București eu cred că este un mit. Când ajung arde­lenii acolo, nu au pregătirea de a rezista. Nici Io­hannis nu poate, nu e locul lui, nu e magnitudinea lui. Pentru politică nu e nevoie doar de corectitudine și disciplină. Ai nevoie și de alte abilități, care nu prea cresc pe ogoarele din Ardeal. Important este să tra­gem toți în aceeași direcție, să întărim unitatea țării. România s-a trezit și e pe drumul cel bun. Aici, lângă talpa țării, noi vedem mai bine realitatea.

- După 12 ani de primărie, ce ați avea să vă re­proșați? Ce anume puteați să faceți și n-ați făcut?

- În orice faci, încape mai bine. Copșenii au multe să-mi reproșeze, dar iată că mi-au acordat vo­tul lor, în procent de 74,56%. Cred că e cel mai mare scor de oraș din Ro­mânia! Îmi reproșez că încep să pierd energie, mi-e ciudă că n-am avut mai mult curaj, mai mult tupeu la un moment dat. Dar tot ceea ce am făcut, am făcut să dureze, nu cu "hei-rup". Și e foarte important că am susținerea familiei, atât a celei mici, de acasă, cât și a celei mari, adică întreg orașul Copșa Mică. Fără familie, fără comunitate nu faci nimic! V-am spus care e crezul nostru: "Valoarea stă în oameni!".