Oricum, de multă vreme, vacanțele românilor nu mai sunt liniștite. În plus, 2016 este un an electoral. După ce și-au ales primarii și consilierii locali, cetățenii sunt chemați în toamnă să-și desemneze, pentru un alt ciclu de patru ani, reprezentanții în Parlament. Ciclul care se încheie a fost cel al unui Parlament supraponderal, în care s-au aciuit figuri extrem de controversate, personaje corupte, în bătălia cu Justiția și chiar cu bunul simț. Cine privește înapoi constată că, în patru ani, cele mai multe preocupări ale "aleșilor națiunii" s-au fixat pe blocarea acțiunii instituțiilor anticorupție (DNA, ANI, DIICOT) sau pe asigurarea propriului viitor prin "salarii și pensii nesimțite", facilități și indemnizații speciale etc. etc. Tragedia din clubul Colectiv a pus, pe moment, capăt uneia dintre cele mai corupte administrații - administrația Ponta - dar nu a eliminat cauzele bolii endemice care macină societatea în ansamblu. Prima dovadă că "băieții", care de aproape trei decenii fac din România țara cea mai coruptă a Europei, și-au revenit a fost rezultatul alegerilor locale. Derutați, exasperați, dezorientați, cetățenii au ales, în extrem de multe localități ale țării, aceiași edili corupți, suspectați sau condamnați de Justiție, implicați în manipulări oneroase de fonduri, în proiecte aberante ori, pur și simplu, în hoții cotidiene mărunte. S-ar putea spune, așadar, că societatea românească este vinovată de propria-i "boală", de incapacitatea de a-și asigura viitorul, azvârlind, la vot, peste bord, o castă de ticăloși și corupți care are pretenția să o reprezinte.
"Lista lui SOV" (publicată de internet pe www. comisarul.ro) indică una din cauzele acestei inerții sociale, fragmentată de revolte morale la evenimente traumatice, precum alegerile prezidențiale sau tragedia de la Colectiv. Sorin Ovidiu Vântu nu mai are nevoie de nicio prezentare. Miliardarul răsărit peste noapte după 1990 (ca mulți alți "magnați" români) și-a făcut averea înșelându-i pe cei mulți (prin FNI, BID etc.) și, mai ales, extorcând statul (adică instituția care ar trebui să garanteze viața acestor "mulți") prin contracte oneroase, privatizări ilicite etc. Ca el au procedat, de altfel, și ceilalți "miliardari" ai țării: SOV se detașează însă (într-un "pluton" care a urmat aceeași cale) prin modul "subtil" în care a cumpărat conștiințele "formatorilor de opinie", dar și mijloacele mediatice în care aceștia își expuneau "sentințele" asupra acțiunii politicienilor, asupra funcționării instituțiilor statului. SOV a înțeles perfect rolul puterii mediatice în blocarea sau în șantajarea mișcării factorilor de decizie din scena politică. Lectura "listei lui SOV" este cutremurătoare. Nume de răsunet ale presei scrise sau vorbite din România, personaje ilustre, considerate de mulți "judecători morali ai nației", ori figuri exotice, cu priză la marele public, apar pe această listă a rușinii, remunerați cu sume uriașe, pentru a servi, direct sau indirect, interesele "patronului". SOV a cumpărat ziare și televiziuni, la care "se produceau", cu aură de independenți, de analiști echidistanți, slujbașii săi. Patronul îi răsplătea, e drept, pe măsură, oferindu-le acțiuni la diverse societăți comerciale sau impunându-i în "slujbe de prestigiu", dar numai cu condiția unor contraprestații. După SOV s-au luat și alți "moguli", care au înțeles că "zgomotul mediatic" poate fi, în împrejurări critice, cea mai bună diversiune. "Urmașii" lui SOV au supralicitat, ducând treptat la pierderea credibilității și la tabloidizarea majorității ziarelor și televiziunilor românești.
"Lista lui SOV" nu apărea, dacă nu se producea "scandalul milionului de euro" încasat de Bogdan Olteanu, viceguvernatorul Băncii Naționale a României, pentru desemnarea - prin apelul la prim-ministrul acelui moment, C. Popescu-Tăriceanu - a jurnalistului Liviu Mihaiu, ca guvernator al Deltei Dunării. În Deltă, SOV avea proprietăți și interese majore (pentru aprovizionare și turism). Operațiunea este una clasică, de corupție în lanț. Trist și revoltător este însă nivelul politic la care ea s-a desfășurat. Popescu-Tăriceanu era prim-ministru, iar Bogdan Olteanu președinte al Camerei Deputaților. Doi politicieni de vârf ai nației s-au lăsat, așadar, mituiți, ca ultimii bișnițari, pentru a satisface interesul particular al unui "oarecare om de afaceri", știind că astfel se pun, pentru totdeauna, la dispoziția lui. SOV i-a "jucat", de altfel, pe mulți alți politicieni, oferindu-le "susținere materială", facilități de viață, informații utile (preluate de la "servicii" sau de la alți "interesați") etc. Prin "baia cu jacuzzi" a lui SOV au trecut și Timofte, șeful SRI, și Geoană, candidatul nefericit la președinția țării, alături de alte nume cunoscute. (Pe lângă jurnaliști, "lista" cuprinde și zeci de politicieni.) Și ceilalți "oameni de afaceri" au procedat la fel. Dacă la presiunea UE - și, implicit, a NATO, instituție de apărare, ce nu dorește ca secretele militare să-i fie vândute de partenerii corupți, nu s-ar fi declanșat o operațiune de asanare morală (prin DNA, ANI, DIICOT) a clasei politice, astăzi n-am fi știut cât de întinsă a devenit pecinginea ce sluțește chipul României, plasând-o între cele mai sărace și neatractive țări ale Europei democratice.
Pentru politicienii care acum se pregătesc să revină în forurile legislative ale Parlamentului, acțiunea instituțiilor juridice - concretizată și în dezvăluiri de tipul "listei lui SOV" - a devenit mortală. Dacă unii dintre ei vor să se retragă (nu fără asigurare, prin facilități și pensii nesimțite, a viitorului), cei mai mulți aspiră să conducă în continuare administrația țării. Popescu-Tăriceanu țipă, de pildă, ca din gură de șarpe, despre "încălcarea statului de drept" (deși autorul celebrului "bilețel roz", prin care intervenea în favoarea lui Dinu Patriciu, la Președinție, este acuzat de mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului), iar iresponsabilul Ponta (plagiator dovedit și profitor de titluri măsluite) scrie pe blog despre "procese staliniste". Alături de ei, o cohortă de alți acuzați, nominalizați pe "listele" oamenilor de afaceri, încearcă - cu ajutorul "binevoitorilor" din presă, să-și albească imaginea terfelită. Astfel încât, la "locale", speră ei, electoratul, derutat și năucit de amploarea corupției, să îi voteze pe baza credinței că "toți sunt la fel".