La întrebarea lui Lucian Boia "este România altfel"?, răspunsul lui Robert D. Kaplan - care a publicat 16 cărți de călătorii și politică externă și s-a specializat pe estul european - e afirmativ. Evoluția țării noastre în contextele succesive ce au marcat Europa în ultimele două secole arată că într-adevăr ea e un caz aparte, ce trebuie studiat pentru a fi înțeles. Autorul cărții de tot interesul pe care vi-o recomand azi a venit prima oară la noi prin anii '70, în plin război rece, ca jurnalist aventuros, atras de o zonă ignorată în presa occidentală. A descoperit atunci cu uimire o comunitate marcată de plasamentul ei în punctul de întâlnire al marilor imperii din trecut, cu o mentalitate ce o diferențiază de vecinii cu care a conviețuit, mai bine sau mai rău, după împrejurări pe care nu le-a putut controla. Uluit și fascinat de România, Kaplan s-a documentat serios și și-a verificat apoi cunoștințele acumulate prin vizite succesive în toate provinciile, unde a stat de vorbă cu localnici din diferite categorii sociale. Îndrumat de intelectuali români a citit și autori esențiali pentru înțelegerea "sufletului românesc", a studiat îndeaproape procesul istoric ce a dus la închegarea târzie a statului român modern și experiențele traversate de acesta, curentele de opinie care i-au orientat poziția politică și ideologică în marile mișcări conflictuale ale continentului. A înțeles astfel că jocul marilor puteri europene, intersecția intereselor în spațiul ce va deveni România modernă au generat o evoluție diferențiată a statelor române născute în Evul Mediu târziu, iar procesul cu viteze diferite și-a pus amprenta pe națiune. În vizitele lui repetate, Kaplan a sesizat existența prelungită a acestor diferențieri istorice ale provinciilor, atât în viața cotidiană a locuitorilor cât și în mentalitatea lor. Cu o privire proaspătă, neparazitată de prejudecăți locale, jurnalistul observă distincțiile, de la arhitectură la comportament, surprinde "cinematografic" specificul locurilor și comunităților, ca un reporter talentat, dublat de un analist politic și economic, de un istoric, sociolog și etnolog. Asta face scrisul lui pasionant: amestecul de observație pe viu, istorie și analiză nuanțată, comprehensivă. Comunismul - constată el - a sluțit atât peisajul cât și comportamentele de conformitate, adaptarea la împrejurări dar și resemnarea atât de specifică. El a continuat și dus la extrem construcția statală totalitară începută de dictatura regală, de cea legionară și cea antonesciană care au forjat, sub influența conflictelor ideologice europene, un naționalism etnocentrist cu consecințe bune de manipulat politic până azi. Căderea comunismului nu a dus la asumarea în profunzime a democrației. În cele trei decenii de călătorii prin România, Kaplan a văzut schimbările, impactul modului de viață apusean, al libertăților de expresie și de mișcare, dar și tendința de revenire la "temele" trecutului istoric. Contextul actual a presupus regândirea raporturilor cu Rusia, cu Ungaria, Bulgaria sau Ucraina - vecini problematici, cu aspirații uneori mascate la teritorii ale țării noastre. Agresivitatea Rusiei lui Putin (cauzată de slăbiciunile ei în raport cu civilizația occidentală) dar și valul uriaș de emigranți care cutremură UE au indus și la noi o tendință de redefinire identitară orientată spre vechile modele. Curentul e vizibil și în modul de raportare la problemele Republicii Moldova (analizate minuțios în carte) și la obligațiile rezultate din aderarea la NATO și UE. Robert Kaplan crede că României i-ar mai trebui vreo 2-3 decenii de stabilitate pentru a-și asuma interior "modelul european".