"Cred că Cioloș încearcă să lase ceva în urma sa"
- După luni de cumințenie exemplară, în care s-a temut să nu stârnească împotrivă-i partidele parlamentare, guvernul Dacian Cioloș a trecut la măsuri îndrăznețe, de la remanierea unor miniștri și până la proiecte pe termen lung. Este această schimbare semnul că vrea să renunțe la statutul de guvern provizoriu, că intenționează să rămână în funcție și după alegerile generale din toamnă?
- Într-adevăr, guvernul Cioloș tinde să-și depășească statutul de guvern tehnocrat cu contract pe perioadă determinată, asumându-și proiecte pe teren lung, ca și cum ar fi câștigat alegerile cu 70% pentru cel puțin o legislatură. Nu putem ignora nici discuțiile tot mai insistente despre posibilitatea ca, după alegeri, să avem un guvern de uniune națională, care să cuprindă practic PSD și PNL, condus tot de Dacian Cioloș. La toate aceste semne se adaugă schimbarea de comportament a premierului Cioloș, care, deși respinge statutul de politician, a trecut la gesturi populiste, specifice politicienilor, de genul participării la strângerea gunoaielor din "Delta" Văcărești. Nu e însă de mirare, pentru că, la noi, fiecare politician, fie el și tehnocrat angajat pe termen scurt, are tendința să se eternizeze în funcție.
- Care pot fi cauzele mai profunde ale acestei răzgândiri a premierului Cioloș, care a dat asigurări repetate că nu devine politician și că nu rămâne la guvernare mai mult de un an? Are domnia sa garanții, de pe plan intern sau extern, că va fi susținut în fruntea guvernului și după alegeri?
- Se speculează, încă de când a fost numit, că acest guvern are susținere externă și că face nu știu ce jocuri. Unii miniștri au fost acuzați că sunt agenți străini... Teoria conspirației, menită să complice lucrurile și să le dea o explicație mai interesantă decât realitatea. Mai degrabă cred că d-l Cioloș încearcă să lase ceva în urma sa, că n-a prea apucat să facă multe până acum. Evident că acest Cabinet este mult mai bine văzut în străinătate decât cel condus de Victor Ponta, ceea ce e și normal. Dar de aici și până la a susține că guvernul e comandat de la Bruxelles sau de la Washington e cale lungă. Desigur că sunt și grupări, mai mult sau mai puțin vizibile, care trag sfori în politica internațională, acum ca și în alte perioade din istorie, dar nu ar trebui să le absolutizăm. Cert este că nu străinii au făcut posibil accidentul de la Clubul "Colectiv", nu ei au ieșit în stradă pentru demiterea guvernului Ponta și nu ei l-au numit premier pe d-l Cioloș.
"Băsescu, Ponta și Tăriceanu spun lucruri care te îngrozesc"
- Să nu trecem prea repede peste un eveniment important: remanierea guvernului. A fost justificată ea de performanțele slabe ale miniștrilor respectivi, sau e doar un exercițiu de imagine provocat de declarațiile neinspirate ale acestora?
- Acum au fost schimbați patru miniștri, dar mai înainte au mai fost înlocuiți patru. Avem, așadar, opt miniștri remaniați în opt luni. S-a spus că e vorba de un nou "suflu" în activitatea guvernamentală. Poate că, pe undeva, acesta ar fi termenul potrivit pentru schimbarea miniștrilor în general, fie ei tehnocrați sau politicieni, căci și aceștia din urmă își termină rapid resursele, câte au, dacă au. Gestul d-lui Cioloș pare totuși mai degrabă unul de imagine. Au fost critici la adresa acelor miniștri - și nici nu e de mirare, căci nimic nu e mai ușor de criticat decât un guvern care nu e al nimănui, care nu are propriu-zis o susținere politică. Însă, li s-au imputat doar gafe de imagine, nu fapte dăunătoare. Pozitiv este faptul că au fost puse în loc persoane care nu stârnesc nici o suspiciune, ci mai degrabă îndreptățesc unele speranțe, precum noul ministru al Educației, Mircea Dumitru, rectorul Universității București, care a și început să ia măsuri pentru retragerea titlurilor de doctor în cazurile de plagiat. Victor Ponta și-a pierdut, în sfârșit, titlul de doctor. De asemenea, Gabriel Oprea. Deci, câțiva tehnocrați au fost demiși pentru declarații aiuristice sau spuse în momente nepotrivite. Grav este însă că oameni care au condus această țară din poziții mai înalte și mai mult timp, ca fostul președinte Traian Băsescu, fostul premier Victor Ponta și fostul prim-ministru, actual șef al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, spun lucruri care, de-a dreptul, te îngrozesc. Te întrebi cum de au putut să fie cât de cât în rol, la vremea lor. Acum nu mai au nici un fel de control. Debitează zilnic acuzații fără nici o limită și injurii groase. Probabil că o fac din disperarea că nu vor mai fi ce-au fost, combinată cu nepăsarea pentru cum mai sunt percepuți. Dar este foarte grav că acum contrazic tot ce au susținut cât au fost la putere. Ceea ce înseamnă că, de fapt, ei nu cred în nimic, nu respectă nimic și se manifestă după cum le dictează interesul de moment. Mă rog, măcar Victor Ponta era fan Erdogan și înainte, dar acum îi face galerie la modul grotesc. Lasă că față de derapajele antidemocratice ale președintelui turc, de după eșuarea loviturii de stat contra lui, nici unul dintre marii noștri lideri politici, de la președintele Iohannis la șefii partidelor parlamentare, nu s-a exprimat categoric critic și imediat. Reacțiile lor au fost întârziate, edulcorate sau chiar confuze. Faptul că drepturile omului sunt suspendate în Turcia, că mii de oameni au fost arestați și torturați, că alte mii au fost date afară din învățământ, din poliție, din justiție, din armată și că se conturează tot mai mult un regim dictatorial nu pare să-i îngrijoreze pe politicienii noștri. Ba, unul ca Ponta chiar aplaudă astfel de măsuri, probabil pentru că el însuși a visat să instaureze un asemenea regim în România.
- Totuși, cei despre care vorbiți se ambiționează să conducă țara pe mai departe. De pildă, Traian Băsescu este departe de a se fi retras pe postul de mentor al unei școli politice, așa cum promitea la sfârșitul ultimului mandat la Cotroceni. Acum vrea să fie prim-ministru și speră că visul i se va îndeplini mai ușor odată ce partidul său, PMP, a înghițit partidul generalului Gabriel Oprea, UNPR.
- Da, am asistat și la fuziunea celor două mici formațiuni politice. Un eveniment deloc surprinzător. În fond, UNPR a fost creat la sugestia lui Băsescu, rupând din PSD, i-a și fost loial, cam tot timpul, fostului președinte, mai întâi, susținând guvernele Boc și Ungureanu, ca într-un final să pună umărul la revenirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la șefia SIE... Deci, era normal ca UNPR să se dizolve în PMP, după principiul "eu, Băsescu, te-am făcut, eu te înghit". UNPR oricum a început să se destrame după ce generalul Oprea a încăput pe mâna Justiției. Dacă mai întârzia nițel, PMP nu mai avea cu cine se uni, pentru că multe grupuri din UNPR, aleși locali și parlamentari, au plecat la PSD, de unde și proveneau masiv, sau la PNL. Dar în ciuda acestei fuziuni, PMP nu e sigur că va depăși pragul electoral. PMP a luat la locale 4%, iar UNPR 2,5%. Or, în politică, aceste cifre adunate nu dau 6,5, ci tot sub nota de trecere, căci procentajele de la locale nu se reflectă direct la generale, electoratele nu sunt neapărat mulțumite de alianță și mai apare o necunoscută: nu știm ce potențial real avea UNPR, care nu a candidat niciodată singur. În acest context, declarațiile lui Traian Băsescu cum că PMP a devenit a treia forță politică a țării, că va lua la parlamentare 15-20% și că el, personal, va fi prim-ministru, sunt cel puțin hazardate. Ca să nu spun că te fac să te întrebi dacă nu i-a luat Dumnezeu mințile. Bine, știm că ăsta e stilul politicianului român: cine își strigă mai tare și mai gogonat marfa are șanse mai mari de câștig. Dovadă că restul politicienilor au și început să dezbată posibilitatea ca Băsescu să devină prim-ministru, exprimând frica de rigoare. Nu se întreabă cum ar fi posibilă o astfel de minune, ceea ce e dezolant. Că PMP poate să creadă așa ceva, nu-i de mirare, dar să o creadă și adversarii? Și mai dezolant este faptul că, după 26 de ani de libertate și democrație, fie ea și originală, atâta poate produce România: un fost președinte care a fost și primar și acum ne amenință că va fi și premier. Ce să mai ofere d-l Băsescu acum, după ce a fost șeful statului zece ani?
"Noua strategie anticorupție ar putea încuraja corupția"
- În plin avânt al Justiției contra sistemului corupt, Guvernul a propus o nouă strategie națională anticorupție. Ce aduce ea cu adevărat nou?
- Aici este de remarcat și comentat o prevedere, asupra căreia ne-a informat d-na ministru Raluca Prună, referitoare la infracțiunile economico-financiare, în cazul cărora statul ar trebui să urmărească exclusiv recuperarea prejudiciilor, nu și pedepsirea vinovaților. Dânsa a dat și un exemplu: dacă face unul o evaziune fiscală de zece milioane de euro și statul poate recupera cele zece milioane de la el, nu-l va mai băga la închisoare. Multă lume a fost de acord cu așa ceva, în ideea că banii ne interesează, nu să stea ăla la pușcărie. Dar asta este numai o parte a problemei. Asta înseamnă să se excludă dimensiunea punitivă. Păi, fără această amenințare cu privarea de libertate, nu-l încurajezi pe hoț? Dacă un om obișnuit fură un sac cu cartofi sau o sacoșă de salam din magazin și e prins, dă înapoi ce-a furat, spune bună ziua și e liber? Nu. Una e recuperarea prejudiciului și alta e pedeapsa. Dacă hoțul nu ar risca nimic, ar fura cât ar putea... Dar argumentul d-nei ministru Prună că închisorile sunt supra-aglomerate este adevărat...
- Zilele acestea am avut și un șir de proteste ale deținuților, care reclamă condițiile proaste de detenție.
- Dar condițiile din spitale cum sunt? Dar cele din orfelinate cum sunt? Iar bolnavii și orfanii sunt oameni nevinovați. În plus, pentru ei se alocă mai puțini bani de la buget decât pentru deținuți. Pot fi construite noi închisori, cu investiții nu foarte mari, în cazărmile părăsite, după ce s-a renunțat la obligativitatea serviciului militar, ca și în alte clădiri industriale dezafectate. S-a vorbit despre necesitatea unei amnistii în masă, de grațieri și așa mai departe. Ce facem însă cu tâlharii și criminalii eliberați, care nici vorbă să se fi îndreptat în pușcărie? Îi lăsăm pe capul populației? Bine, noi știm că și astfel de mișcări sunt instrumentate, nu ca să fie făcuți scăpați deținuții obișnuiți, ci marii corupți, care înfundă acum pușcăriile. Li se plânge de milă pe la televiziuni, sunt spălați de orice păcate, foști adversari înverșunați își dau mâna în a-i apăra, foști șefi de stat și de guvern îi căinează cât e ziua de lungă. Se poartă victimizarea! Ai zice că după "rezistența prin cultură", din timpul comunismului, acum se încearcă "rezistența" prin corupție, la toate nivelele, contra a tot ce însemnă competență, cinste, progres.