Horia Ciugudean este unul dintre cei mai importanți arheologi ai României. A fost director al Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, dar, din cauza activității sale dedicate salvării Roșiei Montane, a fost obligat să-și dea demisia de către funcționarii politici și corporatiști ai vremii. Compania Gold Corporation (RMGC) a ținut cu orice preț să-l îndepărteze, pentru a-și aduce în funcții persoane "adecvate", gata oricând să joace roluri de goldiști, așa cum a făcut și în alte instituții locale și centrale. Astăzi, lucrurile sunt la "flacără mică", Roșia Montană a fost înscrisă în listele de salvare ale UNESCO de către fostul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, iar Horia Ciugudean și-a reluat activitatea profesională, alături de arheologi germani, englezi și suedezi. Din toamnă, va începe o altă colaborare importantă cu arheologi americani. Proiectele lui Ciugudean sunt foarte apreciate de colegii străini, mai ales după ce a devenit membru al Institutului German de Arheologie.
O obsesie profesională: cercetarea mineritului din epoca dacică
- După o absență îndelungată din paginile revistei noastre, ne bucurăm să vă aflăm puternic și gata de start în fața unor mari proiecte arheologice. Ce urgențe sunt pentru vara aceasta?
- După ce probleme grave cardiace păreau să-mi închidă pentru totdeauna porțile spre tărâmul magic al arheologiei, Cineva acolo Sus m-a iubit și iată-mă acum implicat în două proiecte arheologice majore: unul, pe Valea Mureșului; celălalt, în Munții Apuseni, regiunea pe care o iubesc cel mai mult, unde mi-am început profesia și unde, cu voia lui Dumnezeu, probabil am s-o și sfârșesc. Primul proiect are standard internațional, dedicat studierii fortificațiilor epocii bronzului, dintre Munții Taunus, din sudul Germaniei, și Munții Carpați. Este finanțat de Fundația Loewe din Germania, fiind susținut de arheologi români, germani, englezi și suedezi. Școli de arheologie cu tradiții diferite se reunesc acum pentru a studia o temă generală dar extrem de importantă: conflictele militare în perioada preistoriei. Cel de-al doilea proiect, care se referă la zona Munților Apuseni, mai precis, la Munții Metaliferi, reprezintă materializarea unei veritabile obsesii profesionale: identificarea zonelor miniere preistorice din Transilvania (cu alte cuvinte, cercetarea mineritului dacic, dinainte de romani). Ceea ce se afirmă de foarte multă vreme în majoritatea studiilor de preistorie din Europa, și anume - că aurul, argintul și cuprul Transilvaniei au fost folosite în întreg spațiul continental, trebuie însă și dovedit în teren.
- Ați revenit la Bucium, în Apuseni, după ce vă dăduseră afară "Gold Corporation" și acoliții goldiști din Ministerul Culturii. Dar Dumnezeu nu doarme...
- "Am revenit" este un fel de a spune, pentru că eu n-am plecat din Bucium niciodată, după 2001, anul în care am pășit prima oară pe vârful Corabiei, și nu voi pleca nici după ce nu voi mai fi, pentru că acela este pentru mine locul răcoros și cu verdeață, în care vreau să-mi odihnească oasele. Profesional, însă, am fost într-adevăr hăituit de oamenii companiei și, pe deasupra, și de unii consilieri din Ministerul Culturii, trimiși special la Alba Iulia să se asigure că "execuția" mea decurge conform ordinelor. Ca de obicei, însă, omul pune și Dumnezeu dispune, astfel că am reluat, iată, în acest an, în mod oficial, investigația arheologică a vestigiilor miniere străvechi din zona Boteș-Corabia. O consider una dintre cele mai importante zone de extragere a mineralelor neferoase din perioada pre-romană. Prezența dacilor este atestată prin monede de argint, imitații ale celor grecești, descoperite în diverse puncte din hotarul comunei Bucium. Au fost găsite "in situ", râșnițe enorme din andezit, acestea urmând a fi expuse în curând în expoziția Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia. Ceea ce vreau să subliniez este prezența unor tipuri speciale de râșnițe, care au analogii perfecte în zona Alpilor, acolo ele fiind datate în epoca bronzului, așa cum a confirmat recent dr. Peter Thomas, specialist în arheologie minieră de la Bochum. Pe de altă parte, putem afirma cu certitudine că localitatea Bucium din Apuseni va deveni o veritabilă Troie pentru arheologia minieră din România, aici existând un patrimoniu minier de o valoare inestimabilă, care, în măsura în care vor exista mijloacele necesare pentru a fi cercetat, va depăși cu mult amploarea temporală și spațială a exploatărilor cuprifere din Bulgaria sau Serbia.
Orașul dinaintea orașelor: Teleac
- Împreună cu cercetătorii de la Institutul Arheologic German și cu un grup de tineri arheologi din Alba Iulia ați deschis și în localitatea Teleac un mare șantier dedicat unei fortificații din epoca bronzului. Ce importanță acordați acestui sit?
- Situl arheologic de la Teleac este un sit-cheie pentru preistoria României, pentru că ne oferă o imagine complexă a societății bronzului tracic, a modului cum aceasta s-a structurat în jurul unor centre de putere, așa cum era cel de la Teleac (așezare și, deopotrivă, reședință fortificată pentru elitele militare care controlau resursele Transilvaniei sud-vestice). Analizele radio-carbon, efectuate în 2007, la Kiel, ne-au permis să ridicăm începuturile așezării de la Teleac către anul 1200 î.Chr. De fapt, la această oră putem să apreciem că Teleacul reprezintă prima așezare pre-urbană din zona Alba Iuliei, cu alte cuvinte, este fortificația din epoca bronzului care precede în mod direct Apoulonul dacic și apoi Apulumul roman. Această reședință princiară, "Fürstensitz" - cum au denumit-o colegii germani, este "orașul dinaintea orașelor", ai cărui locuitori au edificat o civilizație înfloritoare, de sorginte nord-tracică, care premerge celei dacice. Proiectul de cercetare de la Teleac este cel mai complex proiect pe care l-am elaborat în calitate de responsabil științific, în întreaga mea carieră. Urmărim și reconstituirea mediului climatic, a vegetației care exista în zona Podișului Transilvaniei cu 3000 de ani în urmă, în acest scop urmând a fi efectuate foraje pentru prelevarea de probe de polen. De asemenea, vor fi investigate așezările-satelit care gravitau în jurul așezării-metropolă, care era Teleacul, pentru a vedea care era situația demografică la anul 1000 î.Chr. Vom folosi intens fotografierea aeriană cu ajutorul dronelor și al prospecțiilor magnetometrice, pentru a evalua și alte situri, unele încă necunoscute, din zona confluenței Ampoiului cu Mureșul. De fapt, aceste prospecții au fost începute deja de o echipă mai restrânsă, condusă de Dr. Claes Uhner, un tânăr și promițător specialist suedez, stabilit acum în Germania. În luna iulie, echipei i se alătură și prof. dr. Svend Hansen, directorul Departamentului Eurasia al Institutului Arheologic German, un vechi prieten și colaborator al Muzeului din Alba Iulia, care a mai sprijinit și derularea altor două proiecte în județul Alba, la Pănade și Hăpria.
La Roșia Montană, Goliat agonizează, după piatra aruncată de David în țeasta lui
- Încă din anul 2000 luptați pentru salvarea Roșiei Montane. Astăzi, avem un fel de pauză, RMGC și-a concediat angajații, iar numele Roșiei este înscris pe listele UNESCO. Cum vedeți lucrurile?
- Dacă punem problema în termeni biblici, aș spune că Goliat agonizează, după piatra aruncată de David în țeasta lui. N-am spus întâmplător "agonizează", pentru că uriașul cu gânduri rele nu și-a dat de tot duhul și poate face încă mult rău. Gestul fostului ministru, Vlad Alexandrescu, de a înscrie Roșia Montană pe lista de propuneri UNESCO a fost însă unul cu implicații majore, pe care n-a îndrăznit să-l facă niciunul dintre miniștrii Culturii de până la el, și pentru asta trebuie să-i mulțumim. Nu trebuie însă să ne culcăm pe-o ureche. Din păcate, în politică, și mai ales în politica românească, un pas înainte și doi înapoi este o practică des întâlnită. Aș vrea totuși să cred că niciun actual sau viitor ministru al Culturii nu va îndrăzni să anuleze demersul deja făcut, având în vedere efectele devastatoare pe care un asemenea gest le-ar avea pentru el și imaginea publică a guvernului din care ar face parte!
- Dar ministrul Culturii a fost, din păcate, destituit, iar noul guvern intenționează să acționeze pentru promovarea unui program nou de dezvoltare la Roșia Montană. Cum comentați?
- În cazul că este adevărat, singurul lucru ce trebuie făcut este promovarea unui adevăr simplu: România are multe locuri pitorești, dar extrem de puține locuri cu adevărat unice, iar Roșia Montană este unul dintre acestea. Așa cum am afirmat în urmă cu mai bine de un deceniu, Masivul Cârnic condensează în măruntaiele sale peste două milenii de istorie a mineritului european și, în egală măsură, mondial. Invit adversarii acestei afirmații (preluate de nu puține voci) să indice un alt spațiu geografic în care să poți vizita un asemenea munte, de fapt, o expoziție la scară naturală și în condiții excelente de conservare a tuturor tehnicilor de minerit subteran, pe care omenirea le-a inventat și experimentat, din antichitatea clasică și până în epoca modernă. Să posezi un asemenea patrimoniu și să nu-l valorifici ca pe o adevărată bijuterie a coroanei înseamnă că ești sau incompetent sau corupt. Sper că guvernul actual ne va dovedi că nu este nici una, nici alta, și va face mai mult decât să elaboreze o strategie de dezvoltare. Semnalăm, totodată, că turiștii care vin la Roșia, în număr mare, au tot mai greu acces în galeriile romane din Orlea, deși acestea au fost amenajate pentru public încă din anii '80, cu fondurile statului român, din inițiativa inginerului Aurel Sântimbreanu. Nimeni nu are dreptul legal de a condiționa în vreun fel vizitarea lor. Este un obiectiv turistic de prim rang, un monument istoric clasat, care ar trebui trecut urgent în grija și administrarea Ministerului Culturii.
Investigarea movilelor funerare, alături de americani
- Am auzit vorbindu-se de un proiect și mai mare, la care veți lua parte în toamnă. Despre ce este vorba?
- Într-adevăr, în toamna acestui an mă voi lansa într-un al treilea proiect, de această dată, alături de parteneri americani. Arheologul Colin P. Quinn și antropoloaga Jess Beck, ambii de la Universitatea din Michigan, vor veni în luna octombrie, pentru a alege împreună una dintre sutele de movile funerare care împânzesc culmile Munților Apuseni, fiind ridicate de oamenii epocii bronzului în urmă cu circa 5000 de ani. Mi-am început practica în studenție, alături de renumitul arheolog Nicolae Vlassa din Cluj, descoperitorul tăblițelor de la Tărtăria, căutând asemenea morminte străvechi în Munții Trascăului, lângă Aiud. Doctoratul pe care l-am publicat în 1996 era bazat în mare parte tot pe cercetarea acestor necropole tumulare din Apuseni, care mi-au adus și satisfacția găsirii primelor și singurelor, deocamdată, obiecte de aur din cariera mea, și anume, inelele de buclă de la Ampoița. Investigațiile pe care doresc să le întreprind alături de colegii americani și care vor fi finanțate, sperăm, printr-un grant National Geographic își propun să stabilească profilul genetic al triburilor străvechi din Munții Apuseni prin analize de ADN și ale izotopului de stronțiu, care ne vor putea releva eventuale deplasări de populații, din și spre acest spațiu geografic. Va fi ultimul tumul pe care-l voi mai săpa în cariera mea de arheolog și aș vrea ca el să confirme proverbul latin "Finis coronat opus" (sfârșitul încoronează opera).