Vara iubirii noastre

Redactia
Sfaturi de ademenit dragostea

Dacă sunteți singuri...

Vara se află la apogeu, afară este tot mai multă lumină. Brusc, starea sufletească parcă prinde aripi. Cum să-i facem față? Poate cumpărând o pereche nouă de ochelari de soare, sau făcând ceva mai mult sport? Sau ocupân­du-ne de îndată de un proiect cu mult mai important: dragostea? Ar fi fru­mos, mai ales că natura se pregătește să prindă rod. Dar cum pro­ce­dăm? Puțină cre­mă autobronzantă pe picioare și pe brațe, câțiva cârlionți în păr, 1-2 kilograme mai puțin la cân­tar și gata! După care se întâmplă cum s-a mai întâmplat: persoana cu care să ieșim la plimbare sau la o în­ghețată se lasă așteptată. Și dacă to­tuși apa­re, drăguță, simpatică, numai bună de flirtat și - de ce nu - de să­rutat, brusc ne revine în minte bine­cunoscuta sentință: "Cred că nu e pen­tru mine, nu ne potrivim". O fra­ză pe care ne-o spunem singuri sau pe care ne-o șoptește vreun bine­voitor la ureche. Și, din nou, aceeași resemnare și același gând obsedant: "Eu de ce n-am noroc?". O îm­preju­rare întâlnită în ultima vreme ex­trem de des. În Eu­ro­pa, numărul ce­li­batarilor (între 18 și 69 de ani) se ridică la peste 100 de milioane. O per­soa­nă din 5! Conform unui studiu recent, 75% din­tre aceștia își doresc un partener (o parte­neră) pentru o viață.
Și-atunci, de ce nu se întâlnesc cei care se caută? Conform acelorași stu­dii, majoritatea celibatarilor pornesc în căutarea iubirii, înarmați cu o ade­vărată listă de pretenții. Astfel, 94% dintre ei țin morțiș la natu­ra­lețe, în­gri­jire și sănătate. Aspectul fizic este important pentru 83%. Trei sferturi dintre su­biec­ții anchetați aș­teaptă un par­tener sportiv, capabil de performanțe fi­zi­ce, su­plu, îm­bră­­cat cu gust și mo­dern. Pe scurt, un par­tener ca o mar­fă, pe care să-l cum­peri de-a ga­ta, cu toate ingre­di­en­tele la ve­de­re. Gre­șită repre­zentare a iubirii!
Relațiile senti­men­­tale nu se pot re­zu­ma la o listă de reprezentări ide­a­le, pentru că dacă în re­alitate lucrurile nu merg conform aș­tep­tă­rilor, con­clu­­zia es­te "din nou ni­mic". Unii preferă chiar să renunțe mai degrabă la par­­te­ner decât la idea­lurile înalte.
Dar poate că, într-adevăr, cel gă­sit n-a fost persoana potrivită. Psi­hologii specializați în viața de cuplu spun: "Cu toții căutăm pe cineva în­rudit su­­fle­­tește, pe cineva care să ne înțeleagă pro­ble­mele. Și credem că-l vom găsi într-un tovarăș de sufe­rin­ță, care a tre­­cut prin aceeași expe­rien­ță ca și noi. Pro­blema este că tova­rășul de su­fe­rință nu știe, nici el, care este solu­ția. De aceea este im­portant să o luăm pe altă direcție. Des­chideți-vă zona de siguranță pen­tru alții", ne îndeamnă spe­cialiștii. Cu alte cu­vinte, porniți cu cu­raj în căutarea iubirii, ieșiți din zona de pre­cauție.
Dar înainte de-a o face, celiba­ta­rii trebuie să se în­­tre­be de ce recurg me­­reu la aceleași modele când por­­nesc să-și caute un partener. "De ce dau tot tim­pul pes­te același tip de băr­bați (sau de fe­mei)? Ce găsesc atât de atrăgător la ei (ele), deși știu că mă fac ne­fericit(ă)? Unde să în­tâlnesc alt­fel de bărbați (fe­­­mei)?"
Iată ce răspund ex­perții în proble­me de cuplu: "Băr­batul sau femeia pen­­­tru o viață nu pot fi găsiți la dis­cotecă, ci în lo­curi care leagă oa­me­nii printr-un in­teres comun. În sala de con­cert, la muzeu sau la teatru, în sala de sport sau la școlile populare de teatru, canto etc.". Interesele comune sunt o bază im­por­tantă pen­tru un cu­plu fericit.
Dar în primă in­stanță, fiecare tre­­buie să în­țeleagă că viața nu în­ce­pe doar din momentul când are ală­turi un partener. Ferici­rea o gă­sesc doar cei care sunt în clar cu aș­tep­tă­ri­le lor, care sunt activi și își pun în apli­care interesele. Este gre­șit să credem că putem de­ve­ni oa­meni împliniți doar având o re­lație. "Credeți în voi. Profi­tați acum de ener­­giile pozitive ale verii, pen­tru un nou început", ne sfă­tuiesc psi­hologii.

Dacă sunteți căsătoriți...

Să presupunem că această cău­tare de partener este ca achizi­țio­na­rea unui auto­mobil. Strângem bani cu anii, ne pierdem ceasuri întregi răs­foind ziarele sau navigând pe In­ter­net, mereu și mereu în căutarea mo­de­lului potrivit. Și, în sfârșit, du­pă câteva curse de probă, găsim ma­șina visată. Are parametri de ex­cep­ție: vi­teză, stabilitate, sistem de si­gu­ranță perfect. Fericiți, călătorim prin viață ani de-a rândul uitând - pentru că func­ționează atât de bine - să schim­băm uleiul sau pneurile. Și, la un mo­ment dat, motorul începe să tușească, dar îl igno­răm, pentru că mașina în­că merge. Fiecare dintre noi știe însă că dacă acum nu sun­tem atenți, o să stri­căm ceea ce, când­va, ni se părea așa de im­portant. Ce-i drept, cu­plurile nu sunt auto­mo­bile, dar dacă nu sunt în­gri­jite, ne lasă, și ele, în pană. Oare când înce­pe dra­gostea să nu mai mear­­gă? Cum arată pri­mele semnale de uzu­ră? Cercetătorilor li se pare mai ușor să înțeleagă eșecul unui cuplu de­cât succesul lui. Motivul: cu­plu­ri­le fe­ri­cite sunt ex­trem de crea­tive și de aceea, im­pre­vi­zibile.
În țările din Europa de Vest, circa 40% din căsnicii se destramă. Majo­ri­tatea ma­riajelor sau a relațiilor de cu­plu durează - în medie - 4-5 ani, până când copiii mici de­pă­șesc vârsta criti­că. Fapt ex­pli­cabil, după părerea unor oa­meni de știință, care apre­ciază că hormonii răs­pun­­ză­tori de iubire nu pot ali­­­menta o relație mai lungă de 5-7 ani. Alți cercetători din domeniul com­porta­men­tului uman sunt de părere însă că această teorie este gre­șită. Un automobil nu tre­buie dus la cimitirul de ma­șini doar pentru că are o pa­nă de cau­ciuc. Trebuie gă­sită o altă anvelopă, iar data viitoare, tre­buie evitate gău­rile din asfalt. Pentru că în viața de zi cu zi, aces­te găuri pândesc în mod evident rela­țiile dura­bile. Este vorba de tot felul de dispute lipsite de impor­tanță (cine merge la coadă să plătească impozitul, de ce ma­ne­vrea­ză doar EL sau EA tele­co­manda te­le­vi­zo­ru­lui etc.), lu­cruri banale, dar în spa­­tele cărora se ascund, ade­se­ori, răniri pro­fun­de, care pun rela­ția în pericol și al că­ror sens ar tre­bui înțeles. Es­te vor­ba de lipsa de to­leranță, de res­pect și de a­gre­­siuni. "Pentru cu­pluri, este esen­țial să re­nun­țe la aceste certuri", spun ex­perții. Pen­­­tru că lipsește co­mu­­ni­ca­rea sin­ceră și apare nemul­țu­mi­rea unuia față de con­tribuția celui­lalt. Fiecare se sim­te nedreptățit, dar nu pune în dis­cu­ție ade­vărata pro­blemă, lăsând ca ne­mul­țumirile să se trans­for­me, cu vre­mea, în motiv de război. Și asta e rău. Pen­tru că atunci când nu mai îm­parți cu cel de lângă tine întâmplări trăite, spe­ranțe și vise, la un mo­ment dat te tre­zești și-ți dai sea­ma că interesul comun, comu­ni­ca­rea, via­­ța în doi s-au pierdut. Tot mai mult nu mai ai ochi pentru celă­lalt, începi să-ți ig­nori par­tenerul, res­­pectul se clatină. Îndoia­la că ar mai exista ceva în comun e tot mai acută. Ca să nu se ajungă așa de de­par­te, ziua ar trebui organizată îm­pre­­ună. Co­piii, slujba, treburile casei, prie­tenii și hobby-urile lasă spațiu mic de mișcare. Prin trezitul di­mi­nea­ță împreună și serile comode pe­tre­cute în fața tele­vizorului, ma­jo­ri­tatea cu­plurilor nu realizează că în viața lor nu se mai întâmplă nimic nou. Că sentimentele au devenit obișnuință. Un studiu rea­lizat de psi­hologul ame­ri­can Arthur Aron ara­tă că în­tâm­­plă­rile trăite în co­mun sunt ca un cablu de salvare pen­tru iubirea sugrumată și servesc la alungarea stresului în doi. Este vor­ba de mici re­medii, cum ar fi, de pildă, o ex­cur­sie în doi, pro­gramată o dată pe lună sau preocu­parea co­mu­nă pentru o temă nouă, in­telectuală - o epocă is­torică de cer­cetat îm­pre­ună, un nou gen muzical, experi­men­te gas­tro­nomice. 90% din­tre cupluri chiar au deprinderi co­mune. Dar aten­ție: mi­cile ritualuri nu trebuie să devină ru­­tină. Astfel apa­re din nou senti­men­tul că sun­tem prizo­ni­eri într-un tunel de plic­ti­seală și ser­vituți.
Formula salvatoare împotriva stag­­nării într-o relație e următoarea: iu­birea are preț și în viața de zi cu zi. După ce acest lucru a fost înțeles, se poate merge mai departe.

DINA BRAN